Anulare act administrativ . Sentința 121/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 121/F/CA/2009
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - " " SRL în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, intervenient în numele altei persoane SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, intervenient în nume propriu SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, având ca obiect anulare act administrativ.
În interiorul termenului de pronunțare, la dosarul cauzei nu au fost depuse acte din partea părților împrocesuate.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13.05.2009, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la această instanță în dosar nr- reclamanta -" "SRL a solicitat în contradictoriu cu GUVERNUL ROMÂNIEI - anularea prevederilor cuprinse în articolul 3, aliniatul 1 din Hotărârea de Guvern nr.977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune având următorul cuprins: "persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor nr.OG 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuzare ", și anularea prevederilor cuprinse în art. 3, alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, având următorul cuprins:
" persoanele juridice cu sediul în România, care se înregistrează în categoria microîntreprinderilor, aprobată cu modificările și completări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune ", precum și prevederilor art. 3 alin.1 din HG nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, având în vedere că acestea vin în contradicție cu prevederile art. 40 alin 3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune și cu prevederile art. 2 alin (40) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
În motivarea acțiunii se arată că având în vedere că, din textul normativ a cărui nelegalitate se invocă rezultă că toate microîntreprinderile cu sediul în România au obligația de a plăti pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune, indiferent dacă sunt sau nu beneficiare ale unor astfel de servicii.
Aceasta înseamnă că au obligația de a achita această taxă și societățile comerciale care nu au la sediu aparate de televiziune sau de radio, nici alte echipamente tehnice care să accesarea serviciilor de radio sau televiziune. Mai mult, au această obligație și societățile comerciale care nu desfășoară activitate, ceea ce este nu numai ilegal ci și imoral, constituindu-se ca un impozit mascat, în favoarea unui for care nu are nici un fel de atribuție de serviciu social.
Faptul că prin Decizia nr. 297din 6 iulie 2004 Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societăți Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată și cu modificările ulterioare, Curtea în mod întemeiat a reținut că obligația prevăzută de acest texte doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective.
Legea nr. 500/2002, în art. 40 definește taxa ca fiind suma plătită de persoana fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituție publica sau un serviciu public.
Prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 Curții Constituționale s-a reținut că prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligația persoanelor juridice române sau străine cu sediul în România de a plăti, în calitate de beneficiari, o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare legii fundamentale.
S-a relevat că art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, între altele, și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, așa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face și obiectul excepției de neconstituționalitate, taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo menționate, "în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Așadar, obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective și, în consecință, nici una dintre criticile formulate nu poate fi reținută.
De altfel, cu privire la constituționalitatea art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin raportare a art. 56 alin. (2) și art. 44 alin. (2) din Constituție, republicată. Decizia nr. 159 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, statuează că dispozițiile de lege criticate reglementează pentru serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigură autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome", ceea ce nu contravine art. 56 alin. (2) din Constituție, republicată. Prin aceeași decizie s-a reținut, de asemenea, că taxa instituită de text nu este contrară nici dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2), privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății, indiferent de titular, deoarece plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toți beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice.
Noțiunea de beneficiar a fost definită ca fiind: persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii; persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o acțiune; cel care beneficiază de ceva; persoană, instituție etc. pentru care se face o lucrare; cel care beneficiază de ceva; persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii.
Societatea Română de televiziune - Baf ormulat cerere de intervenție în interesul Guvernului, iar Societatea Română de Radiodifuziune cerere de intervenție în interes propriu, prin ambele solicitându-se respingerea pe fond a acțiunii formulată de reclamantă.
În conformitate cu dispozițiile art.52 Cod pr.civilă instanța va admite cele două cereri de intervenție, considerându-se că în baza art.49 Cod pr.civilă ambii intervenienți au interes în prezenta acțiune.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând pe fond respingerea acțiunii, iar prealabil cercetării fondului a invocat excepția lipsei plângerii prealabile.
Instanța prealabil cercetării fondului a pus în discuție această excepție, reclamanta apreciind că această procedură nu este obligatorie.
Pronunțându-se asupra acestei excepții instanța reține următoarele: Potrivit art. 7 alin.(J) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un intere; legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorități publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
Din textul legal citat rezultă că obligația de a se adresa cu plângere prealabilă organului emitent al actului contestat, revine titularului dreptului subiectiv, recunoscut de lege si vătămat prin actul a cărui anulare o solicită.
Numai după parcurgerea acestei etape prealabile persoana vătămată, dacă se consideră nemulțumită de răspunsul primit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, va sesiza instanța în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului Ia plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii.
Astfel, reclamanta era obligată, conform dispozițiilor art.12 din Legea nr.554/2004, să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile în condițiile și termenele prevăzute de art.7, respectiv să depună la dosar copia plângerii prealabile împotriva actului administrativ contestat, având înscrisă data introducerii și numărul de înregistrare al Registraturii -e a Guvernului României-Secretariatul - al Guvernului.
Pentru aceste motive, având în vedere că actele comunicate împreună cu citația, nu probează realizarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile, solicităm instanței să verifice, în temeiul art.129, 130. civ. îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a acțiunii și, în cazul în care constată nerespectarea dispozițiilor imperative ale art.7 alin.(l) din Legea privind contenciosul administrativ, să respingă cererea ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Societatea Română de Televiziune, cu sediul în B, Calea nr.191, sector 1, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de Societatea Română de, cu sediul în B,--64.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta -" "SRL cu sediul în,-, jud.H în contradictoriu cu Guvernul României, cu sediul în B, P-ța - nr.1, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 Mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./6 ex./09.07.2009
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu
