Anulare act administrativ . Decizia 1211/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1211/CA/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 688/CA/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că la data de 10 martie 2009 recursul a fost suspendat până la soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin.1 din HG nr. 1025/2006 invocată de recurentă.
Recurenta a comunicat la dosar concluzii scrise, solicitând și judecarea în lipsă.
Instanța având în vedere că nu mai subzistă motivul suspendării, repune cauza pe rol și față de actele administrate în cauză și solicitarea recurentei de judecare în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Sibiu sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția de Muncă și Protecție Socială Sibiu și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei nr.- din 18.12.2006 emisă de către pârâta 2, în ceea ce privește cuantumul indemnizației pentru creșterea copiilor ce i-a fost acordată.
- să fie obligați pârâții de ordinul 1 și 2 la stabilirea și plata în favoarea sa a indemnizației lunare pentru creșterea celor doi copii în cuantum lunar de câte 600 lei, începând cu data de 16.10.2006 și până la data de 21.08.2008, data încetării concediului pentru îngrijirea copilului.
- să fie obligat pârâtul de ordinul 3 să aloce fondurile necesare plății sumelor precizate în favoarea sa.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a născut la data de 21.08.2006 doi copii gemeni, dar prin Decizia nr. - din 18.12.2006 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Sibiu i s-a stabilit o indemnizație în cuantum actual de 600 lei/lună, aferentă unui singur copil.
De asemenea, susține că acordarea unei indemnizații pentru un singur copil este discriminatorie pentru celălalt și contravine flagrant scopului pentru care a fost instituită această măsură de protecție specială.
În drept s-au invocat dispozițiile art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO coroborat cu art. 14 din CEDO Protocolul 12 la CEDO, art. 16, art.20 și art. 49 din Constituția României, OG.137/2000, Legea nr.554/2004, Legea nr.500/2002, OG nr.22/2002.
Pârâta, Direcția de Muncă și Protecție Socială Sibiu prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu -Secția Civilă, în temeiul dispozițiilor art.9 alin.5 din OUG nr. 148/2005 aprobată prin Legea nr. 7/2007.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii apreciind că potrivit art. 6 alin.1, 3 și 4 din OUG nr. 148/2005 reclamanta nu poate beneficia decât de o singură indemnizație.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu - Secția Civilă întrucât contestațiile împotriva deciziilor emise de Sibiu sunt de competența instanței de contencios administrativ, excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, calculul și plata drepturilor invocate de reclamantă făcându-se de către direcțiile teritoriale.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât dispozițiile OUG nr. 148/2006 aprobate prin HG nr. 1025/2006 stabilesc că se acordă o singură indemnizație indiferent de numărul de copiilor rezultați dintr-o singură naștere.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală întrucât se întemeiază pe existența unei obligații de despăgubire care nu există în sarcina acestui pârât, obligație în raport de care ministerul nu are calitate procesuală pasivă, iar Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare.
Prin Încheierea pronunțată în ședința din14 octombrie 2008 Secția civilă a Tribunalului Sibiu, calificând natura cauzei ca fiind de contencios administrativ a transpus-o in favoarea Secției Comerciale și de Contencios Administrativ.
În urma transpunerii cauzei, reclamanta a depus o precizare de acțiune în sensul renunțării la judecata acțiunii fata de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 688/CA/2008, Tribunalul Sibiua respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Sibiu și s-a luat act de declarația de renunțare la judecată împotriva celorlalți pârâți, în considerente reținându-se că, în temeiul art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 indiferent câte nașteri au loc în intervalul de doi ani se acordă o singură indemnizație de creștere a copiilor, neexistând discriminare între cei doi copii care primesc alocații fiecare, indemnizația fiind un drept al părintelui.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, nu a fost reținut de către prima instanță caracterul discriminator al deciziei atacate și că interesul mamei este direct legat de creșterea copiilor, acordarea indemnizației pentru nașterea copiilor indiferent de numărul lor neavând un temei obiectiv.
De asemenea, s-a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 si 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005.
În drept, prevederile art. 312 alin. 2.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimata Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Sibiu a solicitat respingerea recursului apreciind că instanța a interpretat și aplicat corect dispoziția legală prin care se stabilește că indemnizația se acordă o singură dată în cazul în care se suprapun două sau trei situații de natură a genera dreptul.
Prin Încheierea pronunțată la 10.03.2009, Curtea de Apel Alba Iuliaa dispus sesizarea Secției de Contencios Administrativ si Fiscal a Curții în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată, suspendând totodată, in temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 judecata recursului.
In dosarul Curții de Apel Alba Iulia nr- a fost constatată prin sentința nr. 93/CA/2009 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3751/2009 a ICCJ nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 si 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 în urma admiterii excepției de nelegalitate invocată de reclamanta.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor invocate raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1.pr.civ. curtea reține următoarele:
<LLNK 52005 148182 33 0> OUG nr. 148 din 3 2005 ce stabilește cadru legislativ privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului prevede la art. 1 că începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor <LLNK 12003 571 10 201 0 18>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară.
Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a doua sau trei situații de natură a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) (art.6 al. 3). În cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanța de urgență. (art. 6 al. 4).
<LLNK 52005 0112 31 0> Normele Metodologice aprobate prin HG.1025/2006 de aplicare a prevederilor <LLNK 12005 148180 301 0 47>Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, stabilesc că <LLindemnizația pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri.
Chiar dacă dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 care prevăd că prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, au fost constatate ca fiind nelegale, prin modificarea prevederilor art. 2 din OUG nr. 148/2005, aplicabile și persoanelor care beneficiază de indemnizație pentru creșterea copilului și care au în îngrijire copii proveniți din sarcini multiple, se reglementează majorarea cuantumului acestei indemnizații cu câte 600 lei începând cu cele de-al doilea copil provenind dintr-o sarcină gemelară, iar nu acordarea a mai multor indemnizații de acest fel.
De asemenea, prin Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor <LLNK 12005 148180 302 6 67>art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, respinsă în cele din urmă, Curtea Constituțională a stabilit că dreptul la concediu, prevăzut de ordonanță, este un drept complex format din doua componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedica exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade.
Din analiza dispozițiilor menționate se desprinde concluzia că în cauză nu există discriminare între persoanele care în urma unei nașteri au un singur copil și cele care au doi sau mai mulți copii, deoarece concediul este acordat în considerarea persoanei părintelui care dorește să rămână acasă și să se preocupe de creșterea și îngrijirea copilului, sens în care statul intervine și acordă această indemnizație pentru a sprijini părintele, fiind o formă mixtă de asigurare și asistență socială.
În ceea ce privește momentul acordării reptului la indemnizația pentru creșterea copilului în cuantumul prevăzut la art. 1 alin. (1) și art. 2 din ordonanța de urgență, așa cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 239/2009 și, respectiv, Legea nr. 240/2009, acesta a fost expres stabilit prin HG nr. 1016/9.09.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 655 din 2 octombrie 2009 ca începând cu data intrării în vigoare a prevederilor acestor legi.
Raportat la dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât legile modificatoare sus-menționate au intrat în vigoare la data de 18.06.2009, curtea apreciază că la acest moment reclamanta nu mai este îndreptățită să beneficieze de o majorare cu 600 lei a cuantumului indemnizației de creștere a celor doi copii născuți la data de 21 august 2006, în prezent minorii împlinind vârsta de 2 ani.
Pentru considerentele expuse, apreciind că deși a fost modificat cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului, la data de 18.06.2009 reclamantei nu-i mai sunt aplicabile prevederile sus-menționate, actul normativ menționat neprevăzând aplicarea retroactivă a prevederii modificatoare, în lipsa unui temei legal, motivele invocate de reclamantă nu subzistă, astfel că, în baza art. 312.pr.civ. va fi respins prezentul recurs ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 688/CA/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03. 11. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.6/9 12 2009
Jud.fond.
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
