Anulare act administrativ . Decizia 1212/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1212
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 05 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe G
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.543/11 02 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX--a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 4
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă Sector 4 B prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 08 04 2009 s-a depus prin Serviciul registratură din partea recurentului reclamant completare la recursul declarat.
Curtea ia act de legală timbrare a recursului conform dovezilor depuse la dosar de către recurentă prin apărător privind achitarea taxelor legale de timbru.
Având cuvântul, reprezentantul intimatei pârâte declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Reclamantul, pensionar, a fost președinte al Comisie de Cenzori a Asociație de proprietari din. 8A,str. - nr.1 A, în perioada 1.01.2005-30.06.2007 și încheind cu aceasta entitate contract de mandat. Astfel, veniturile sale sunt realizate din pensie și din contractul de mandat încheiat cu asociația de proprietari.
Prin cererea nr.286/15.09.2008 depusa la pârâtă și atașată la fila 3 dosar, reclamantul a solicitat pârâtei să îi restituie suma de 874 lei rezultată din recalcularea impozitului pe salarii prin deducerea personal prev. de art.55 si 56 din Codul fiscal.
Prin adresa nr.-/15.10.2008 pârâta a înștiințat reclamantul că deducerea de bază se realizează doar pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de baza. Împotriva acestei adrese, reclamantul a formulat contestație la ANAF sub nr.-/ 2008 care prin adresa depusă la fila 12 răspuns reclamantului că nu i se aplică prev.art.55 si 56 din Codul fiscal.
Conform art.32 din legea 230/2007 "Președintele asociației de proprietari sau membrii comitetului executiv pot fi remunerațipe baza unui contract de mandat,conform hotărârii adunării generale a proprietarilor, la data adoptării bugetului anual de venituri și cheltuieli". Or, acest contract de mandat este un contract civil în care mandatarul îndeplinește o activitate independentă și nu o activitate dependentă de angajare. Astfel, codul fiscal definește la art.7 pct. 4 din Codul fiscal definește noțiunea de activitate independentă ca fiind orice activitate desfășurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă iar la pct.2 definește activitatea dependentă ca fiind orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare. Or, în mod clar, ca după interpretarea data de lege, contractul de mandat se califică a fi o activitate independentă desfășurată de mandatar. De asemenea pct. 19 din Titlul III din HG 44/2004 prevede că printre criteriile care definesc preponderent existența unei activități independente sunt: libera alegere a desfășurării activității, a programului de lucru și a locului de desfășurare a activității; riscul pe care și-l asumă întreprinzătorul; activitatea se desfășoară pentru mai mulți clienți; activitatea se poate desfășura nu numai direct, ci și cu personalul angajat de întreprinzător în condițiile legii, iar aceste criterii sunt îndeplinite de către activitatea desfășurată de către reclamant prin contractul de mandat în calitatea sa de președinte al comitetului de cenzori.
Mai mult, art.56 din Codul fiscal prevede ca "Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) și alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabilenumai pentru veniturile din salariila locul unde se află funcția de bază". Or, si în interpretarea reclamantului acesta nu realizează un venit din salariu, ci venit asimilat salariului. Or, textul de lege prevede expres că doar, exclusiv veniturile din salariu beneficiază de o deducere personală.
Față de cele arătate mai sus, instanța a reținut că în mod corect pârâta a refuzat să restituie suma de 874 lei, reprezentând impozit pe salariu plătit, motiv pentru care în baza art.1, 18 din Legea nr.554/2004 raportat la art.32 din Legea 230/2007 și art.7 și art.56 din Codul fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr.543/11.02.2009.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamantul a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, arătând că intimata refuză să-i restituie suma deși a recunoscut că îndeplinește toate condițiile pentru restituire în baza art.56, 57 și art.113 din Legea nr.571/2003. A precizat că intimata a refuzat restituirea în baza unor diverse motive neserioase: contestarea competenței materiale a tribunalului, scrisoarea nr.-/15.10.2008 prin care pretinde că nu ar îndeplini condițiile art.56 pct.88 din HG nr.44/2004, deși acest text preiaad litteramart.56 din Legea nr.571/2003.
Așa cum de altfel a și contestat la Agenția Națională de Administrare Fiscală, indemnizația sa de cenzor ales se asimilează unui salariu, astfel încât îndeplinește prevederile art.55 și pct.112 din HG 44/2004 și art.57 din lege, din punctul de vedere al impozitului. Dacă ar fi fost un cenzor din afara asociației,atunci acela și-ar fi plătit impozitul pe profit, însă nu este cazul de față. De fapt, pârâta știe că dacă-i va restitui reclamantului, atunci va trebui să procedeze similar în multe alte cereri similare, datorită erorii lor de calcul dezvăluite și public de ministrul . A precizat că justiție este supraaglomerată și încrederea în justiție, din acest motiv este una scăzută.
A solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și obligarea pârâtei s-i restituie impozitul reținut eronat.
Nu și-a întemeiat în drept recursul.
Ulterior, la data de 08.04.2009, a depus o completare a motivelor de recurs, arătând că potrivit Deciziei nr.252/2002 emisă de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, privind persoanele persecutate din motive politice, astfel încât conform art.6 alin.1 din Legea nr.55/1998 este scutit de la plata impozitului pe salariu.
A depus în susținerea recursului decizia nr.252/18.02.2002 și Monitorul Oficial nr.107/09.03.1998.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză și nu a propus probe.
Curtea de Apel Bucureștis -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs date fiind prevederile art.3 și art.299 Cod procedură civilă.
Verificând sentința pronunțată sub aspectul motivelor de recurs formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul pronunțat ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art.55 alin.1 și alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal (versiunea în vigoare în perioada de referință):
"(1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
b)indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ".
Totodată, potrivit art.56 alin.1 din aceeași lege (aceeași versiune) "persoanele fizice prevăzute la art.40 alin.1 lit.a și alin.2 au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază"
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă, fără echivoc, că veniturile prevăzute la alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003 (versiunea în vigoare în perioada de referință), în categoria cărora intră și veniturile obținute de recurentul reclamant în calitatea de Președinte al Comisiei de Cenzori a Asociației de proprietari (veniturile aflate în discuție), sunt asimilate veniturilor salariale numai în vederea impunerii, astfel cum prevede expres art.55 alin.2 din Codul fiscal, iar nu și pentru acordarea deducerilor personale.
Se are în vedere că, dispozițiile art.55 alin.2 din Codul fiscal, reglementează o situație de excepție în privința veniturilor la care se referă și prin urmare ale sunt de strictă interpretare, conform principiuluiexcepțio est strictissimae interpretationis. De asemenea, prevederile art.56 alin.1din Codul fiscal, stabilind o excepție de la regula impozitării veniturilor, sunt de strictă interpretare, ele stabilind că se aplică doar veniturilor salariale.
Totodată, în sensul legii, impunerea semnificând operația de stabilire a impozitelor, raportându-se, deci,la masa impozabilă, nu poate fi echivalată nici măcar în parte cu deducerea personală, care privește partea venitului salarial brut ce nu intră în compunerea masei impozabile.
Prin urmare susținerea recurentului reclamant în sensul că trebuia să i se acorde deducerea prevăzută de art.56 alin.1 din Codul fiscal pentru veniturile obținute în calitate de Președinte al Comisiei de Cenzori a Asociației de Proprietari, nu are fundament legal.
Pe de altă parte, motivul suplimentar invocat prin completarea la motivele de recurs, conform căruia este scutit de la plata impozitului pe salariu, în baza art.6 din Legea nr.55/1998, prin care s-a aprobat OUG nr.41/1997 de modificare și completare a Decretului - Lege nr.118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, întrucât prin Decizia nr.252/18.02.2002 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B s-a recunoscut că se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.89/2000, are la bază o eronată interpretare a prevederilor legale.
Legea nr.189/2000 nu numai că a aprobat OG nr.105/1999, dar a modificat în totalitate această ordonanță, creând o categorie juridică nouă, cea a persoanelor persecutate din motive etnice, cu drepturi reglementate distinct, în raport cu cele acordate persoanelor persecutate din motive politice prin Decretul - Lege nr.118/1990.
Or, spre deosebire de persoanele persecutate din motive politice, pentru care art.6 alin.1 din Legea nr.55/1998 a stabilit că sunt scutite de la plata impozitului pe salariu, în cazul persoanelor persecutate din motive etnice nu este prevăzut un astfel de drept prin lege.
Prin Decizia nr.252/18.02.2002 a Casei de Pensii a Municipiului B (fila 14 dosar recurs) s-a stabilit că recurentul reclamant se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, prevederi care se referă, indubitabil, la persoanele care au avut de suferit persecuții din motive etnice, astfel cum menționează expres textul de lege indicat.
Rezultă, deci, că recurentul reclamant nu face parte din categoria persoanelor pentru care Legea nr.55/1998 a stabilit că sunt scutite de plata impozitului pe salariu.
Pe cale de consecință, întrucât sentința civilă recurată este legală și temeinică și nu există motive de casare sau modificare,se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.543/11 02 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX--a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 4
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Gh./2 ex.
21.10.2009
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
