Anulare act administrativ . Decizia 124/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/2009
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Saracut
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1673 din 26.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimată, consilier juridic, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 13.01.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea recurentei un înscris la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru pentru recurs și pentru fondul cauzei ( 9 -11 ).
Reprezentantul intimatei a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea recursului și a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului intimatei în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, în acest recurs se invocă o eroare materială îndreptată printr-o altă încheiere, prima încheiere a produs deja efecte juridice, iar cea de a doua nu are dată certă.
După pronunțarea hotărârii în cauză, s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentei la care s-a anexat în probațiune declarația notarială autentificată sub nr. 79/14.01.2009 de către BNP - N ( 16 -17) care a fost prezentată completului.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1673 din 26 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că prin convenția nr. 477/01.10.2004, reclamanta a beneficiat de o subvenție lunară în baza prevederilor art. 80 din Legea nr. 76/2002, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 3 ani. În urma controlului efectuat la data de 19.02.2008 de către organele de control din cadrul AJOFM C, s-a constatat că reclamanta a desfăcut contractul individual de muncă al d-lui anterior expirării perioadei de 3 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. b din Codul muncii, motiv pentru care s-a încheiat procesul verbal de control atacat, prin care reclamanta a fost obligată să restituie suma de 2.869,40 lei aferentă perioadei 01.10.2004-01.10.2005 și dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de 19.02.2008 contestația formulată de reclamantă împotriva acestui proces verbal de control fiind respinsă prin decizia nr. 708/04.03.2008.
S-a reținut, de asemenea, că actele au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor prev. la alin. 1 și 2 anterior termenului de 3 ani sunt obligați să restituie în totalitate agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din motivele prevăzute la art. 83 alin. 2, respectiv art. 55 lit. b, art. 56 lit. c, e și f și 65 din Legea nr. 53/2003.
Or, în speța de față, contractul individual de muncă al d-lui a fost desfăcut anterior împlinirii termenului de 3 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. b din Codul muncii, fiind încălcate dispozițiile legale enunțate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei nr. 708/4 martie 2008 și a procesului-verbal de control nr. 1864/19 februarie 2008 întocmite de Agenția Județeană pentru ocuparea forței de muncă C, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată următoarele:
Contractul individual de muncă nr. 54882 din 1 octombrie 2004 al numitului nu a încetat prin acordul părților, conform prevederilor art. 55 lit. b din Codul muncii ci ca urmare a demisiei acestuia, întocmită și depusă la sediul societății la data de 31 octombrie 2006 prin care angajatul și-a exprimat intenția fermă de a demisiona începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Intimata nu a contestat actul angajatului, respectiv demisia acestuia, prin înscrierea în fals, astfel încât trebuia luat în considerare ca o probă în dosar. Dat fiind faptul că raporturile sale de muncă cu societatea au încetat în urmă cu doi ani, care ar mai fi fost rațiunea pentru care un fost angajat ar mai întocmi o astfel de demisie retroactiv.
S-a susținut că în hotărârea pronunțată la fond societatea a emis o nouă decizie de desfacere a contractului de muncă în baza dispozițiilor art. 79 din Codul muncii, însă aceasta nu mai poate produce efecte în condițiile în care raporturile de muncă încetaseră deja în baza deciziei anterioare de desfacere a contractului de muncă, care nu a fost revocată de către societate.
Numai dintr-o eroare materială a fost menționat art. 55 lit. b și nu art. 79 Codul muncii, astfel că nu a procedat la desfacerea unui contract de muncă deja desfăcut ci numai a îndreptat eroarea materială făcută.
Tocmai ca efect a constatării acestei erori materiale, societatea a dispus prin decizie îndreptarea erorii materiale din decizia de desfacere a contractului de muncă.
De aceea, noua decizie de desfacere a contractului de muncă poartă același număr și aceeași dată ca și prima.
Nu este real că această decizie nu a fost înregistrată la ITM C, așa cum s-a reținut în hotărârea instanței de fond, societatea depunând această decizie la ITM C tocmai pentru îndreptarea mențiunilor din cartea de muncă a angajatului acesteia, iar această decizie poartă ștampila unui inspector ITM și are număr de înregistrare.
Intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și în consecință menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (12-14).
Analizând recursul declarat de către reclamanta - SRL prin prisma dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta - SRL a fost beneficiara unor facilități fiscale acordate în temeiul Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, beneficiind lunar, pe o perioadă de 12 luni de o sumă egală cu un salariu minim brut, cu obligația menținerii raporturilor de muncă cel puțin 3 ani conform art. 83 alin.1 din lege.
Potrivit art.83 alin.2 din Legea nr.76/2002, ngajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenților, anterior termenului prevăzut la alin. (1), sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc pentru în temeiul art. 55 lit. b), art. 56 lit. e) și f) și <LLNK 12003 53 10 202 65 29>art.65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, -.
În speță, organele de control din cadrul pârâtei C au constatat prin procesul-verbal de control nr. 1864 din 19 februarie 2009, că reclamanta nu a respectat în totalitate obligațiile asumate, operând desfacerea contractului individual de muncă în baza art.55 lit.b din Codul muncii pentru unul din angajați, numitul, anterior termenului de 3 ani astfel că reclamanta trebuie să restituie pârâtei suma aferentă acestui angajat plus penalitățile corespunzătoare în cuantum de 2.869,4 RON.
Această situație este evidențiată și în decizia nr.17/2006 unde se arată că motivul desfacerii contractului individual de muncă al angajatului îl constituie dispozițiile art.55 lit.b Codul muncii respectiv din inițiativa angajatorului ca urmare a voinței unilaterale a angajatului.
În aceste condiții, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantei care viza anularea actelor administrative mai sus arătate este legală și temeinică.
Motivele de recurs formulate și care vizează neîndeplinirea cerințelor pentru antrenarea răspunderii contractuale a reclamantei, care pretinde că nu are nici o culpă în încetarea raporturilor de muncă cu angajații nu pot fi luate în considerare, deoarece, așa după cum în mod corect a reținut și prima instanță, izvorul obligației la plata penalităților provine din Legii nr. 76/2002, neexistând între reclamantă și pârâtă raporturi contractuale, aceasta din urmă fiind îndrituită prin lege ca autoritate să verifice respectarea condițiilor impuse celor cărora li se acordă facilitățile respective și în cazul constatării încălcării lor să procedeze la stabilirea penalităților corespunzătoare, cum s-a procedat în speța de față.
Apărările formulate de reclamantă în sensul strecurării unei erori materiale în cuprinsul deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, care ulterior ar fi fost remediate de către societate. Astfel, așa cum corect a sesizat și pârâta, reclamanta nu putea emite o nouă decizie de desfacere a contractului individual de muncă, fără aor evoca pe prima, raporturile de muncă nemaifiind în ființă. Mai mult decât atât, noua decizie de desfacere a contractului individual de muncă nu a fost înregistrată la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, astfel încât nu poate dovedi o altă stare de fapt, putând fi considerată o probă pro causa. Singura decizie înregistrată este cea prin care contractul individual de muncă este desfăcut în baza art. 55 lit. b din Codul muncii, astfel încât doar aceasta poate fi luată în considerare la soluționarea prezentei cauze.
În consecință, întrucât motivele de recurs ale reclamantei sunt neîntemeiate, iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, reținând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1673 din 26.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - G - - -
Red./
2 ex./23.01.2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Saracut, Gheorghe Cotuțiu
