Anulare act administrativ . Decizia 125/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. 247/ 83/ CA/ 2009 -
DECIZIE NR. 125/ CA/ 2010 - R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI S M,cu sediul în S M,-,împotriva Sentinței nr. 305/CA/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimata reclamantă,din S M, -.6 17, județul S M șiintimatul intervenient SINDICATUL S M,cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, având ca obiect -anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic în baza delegației nr. 23459/24.11.2009 în reprezentarea recurentei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI S M și avocat C-, în baza împuternicirii avocațiale nr. 651 din 25.01.2009 emisă de Baroul Maramureș -. Individual de Avocat în reprezentarea intimatei reclamante, lipsă fiind intimata reclamantă și intimatul intervenient SINDICATUL S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este la al doilea termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, recurenta a depus la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior, intimata reclamantă prin reprezentant, a depus la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior, precum și concluzii scrise cu acte anexă, intimatul intervenient Sindicatul a depus la dosar în data de 09.02.2010 concluzii scrise, după care:
Reprezentanta recurentei învederează instanței că a depus la dosar documentele solicitate la termenul anterior, aflându-se atașate la dosar înaintea ultimei încheieri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri, excepții, probleme prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat. La numirea în funcție, recurenta nu a ținut cont de vechimea în muncă a intimatei. Nu putea fi încadrată ca debutant și nu se impunea reducerea salariului. Solicită cheltuieli de judecată conform decontului depus la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 305/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr- în ședința publică din data de 07.05.2009, a fost admisă acțiunea precizată a reclamantei în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S M
A fost admisă cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de Sindicatul "" și-n consecință, a fost anulat actul administrativ nr. 30687 din 23.12.2008 emis de pârâtă.
A fost anulată Dispoziția nr.712/03.11.2008 emisă de SSM.
A fost obligată pârâta la eliberarea unei noi dispoziții prin care reclamanta să fie numită într-o funcție publică corespunzătoare care să-i asigure o echivalare a salariului de bază cu care a fost încadrat înainte de numirea în această funcție.
S-a dispus restituirea către reclamant a diferențelor salariale de care nu a beneficiat, urmare a diminuării salariului deținut și neechivalării funcțiilor și salariului, actualizate cu indicele inflației la data plății.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, reclamanta a fost salariată la DGASPC M cu contract individual de muncă în cadrul serviciului de intervenție pentru situații de abuz, neglijare, trafic, migrație și alte situații de urgență în domeniul asistenței sociale în funcția de inspector de specialitate III, având ultimul salariu de încadrare de 861 lei.
În luna octombrie 2008, în urma demarării procedurilor de transformare a posturilor din cadrul DGASPC S M în posturi de funcționari publici cu consultarea anterioară a agenției naționale a funcționarilor publici, aceasta a emis avizul favorabil nr. -/2008 pentru funcțiile publice din cadrul DGASPC SMc are a stat la baza emiterii Hotărârii nr.173/20.10.2008 a Consiliului Jud. SMp rin care s-au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale direcției generale de asistență și protecția copilului S
Ca urmare a acestor acte normative în baza art. 11 alin. 1 din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea Normelor de organizare și dezvoltare a carierei funcționarilor publici, a OG nr.9/2008 cu modificările ulterioare, art. 31 alin. 1 și 2, art. 62 alin. 4 și 5, art. 111 din Legea nr. 188/1999, prin Dispoziția nr. 712 din 03.11.2008 reclamanta a fost numită în funcția publică de consilier clasa I gradul profesional debutant iar salariul de bază s-a stabilit la 699 lei.
Reclamanta a solicitat pârâtei reanalizarea dispoziției de numire a acesteia în funcția publică, fără rezultat pozitiv, refuzul pârâtei fiind concretizat prin actul nr. 30687 din 23.12.2008.
Coroborând starea de fapt constată cu dispozițiile legale incidente, instanța de contencios administrativ apreciază că dispoziția nr. 712/03.11.2008 emisă de pârâtă este nelegală.
Prin cererea adresată pârâtei la data de 03.12.2008, reclamata a solicitat pârâtei revocarea dispoziției de numire a acesteia în funcția publică, însă solicitarea reclamantei a fost respinsă de către pârâtă prin adresa nr. 30687/23.12.2008.
Instanța a constatat că numirea reclamantei în funcția publică s-a făcut după nouă ani de la apariția Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public care prevedea încă de la data intrării sale în vigoare în sarcina autorităților și instituțiilor publice obligația de a transforma posturile de natura contractuală în funcții publice.
Astfel, potrivit art. 111 din acest act normativ, "utoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107.
(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupa funcții publice în condițiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcțiilor publice în care au fost numite."
Întrucât posturile contractuale ale angajaților pârâtei nu au fost transformate în funcții publice imediat după apariția legii, urmare a modificărilor legislative repetate care au intervenit în Statutul funcționarilor publici și în sistemul de salarizare al acestora, s-a ajuns la situația în care reclamanta, deși îndeplinea atribuțiile corespunzătoare unei funcții publice de mai mulți ani, aceasta să fie numită în funcția publica de consilier, clasa I, grad profesional asistent, cu un nivel de salarizare cu mult inferior salariul avut anterior, justificat de aplicarea restrictivă a dispozițiilor legale în materia salarizării funcționarilor publici.
În ce privește clasa funcției publice în care trebuia încadrată reclamanta, instanța a constatat că, față de studiile absolvite de către aceasta la data transformării postului său contractual în funcție publică, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici anterior amintit potrivit căruia "condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publică", trebuia să fie corespunzătoare studiilor absolvite, potrivit Legii nr.188/1999.
Instanța a constatat că pârâtă trebuia să recurgă la principiile generale care reglementează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în special, rezultate din dispozițiile Legii privind statutul funcționarilor publici, din actele normative prin care s-au reglementat în mod succesiv drepturile salariale ale acestora și, în lipsa identificării unor principii aplicabile situației juridice a reclamantei, la dispozițiile generale ale Codului muncii sau chiar ale Constituției României.
Astfel, coroborând doar exemplificativ unele prevederi exprese ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, respectiv:
- art. 63 -"În carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii. Promovarea în clasa, promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existenta unui post vacant."
- art. 65"(3) Funcționarii publici care nu îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut pot participa la concursul organizat, în condițiile legii, în vederea promovării rapide în funcția publică.
- art. 68 - "(1) În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcții publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, în condițiile legii.
(2) Promovarea în condițiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării examenului", cu prevederile cuprinse în OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale a funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare:
- art. 6. - "(3) Funcționarii publici promovați pe o funcție publică de execuție de un grad profesional superior celui deținut beneficiază de salariile de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanță, pentru gradul profesional în care promovează, la treapta 3 de salarizare.Dacă funcționarul public are un salariu de bază mai decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioară care asigura o creștere salarială."
- art. 9 -"(3) Funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure acestora o creștere de până la 20% a salariului de bază avut anterior. Examenul se organizează de autoritatea sau de instituția publică în care își desfășoară activitatea funcționarul public, pe baza unui regulament-cadru aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.n cazul în care, după aplicarea procentului de 20%, salariul de bază astfel stabilit se situează sub nivelul prevăzut pentru gradul profesional asistent, treapta de salarizare 3, se va acorda salariul de bază de la acest nivel."
- art. 37. -"(3) funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale. Orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută"
- art. 40" funcționarii publici care la data de 31 decembrie 2006 au salariul de baza mai decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe își păstrează salariul de bază avut", se constată ca legislația specifică funcționarilor publici încurajează perfecționarea profesională sub orice formă a funcționarilor publici prin crearea unor mecanisme derogatorii de promovare a celor care au absolvit studii superioare și prin asigurarea unei salarizări corespunzătoare noului statut social dobândit de funcționarul public.
În aceste împrejurări, reținând faptul că reclamanta a fost numită în funcția publică într-o altă modalitate decât concursul sau promovarea - prin transformarea postului său contractual în funcție publică și principiile cuprinse în dreptul muncii, în special pe cel al drepturilor salariale câștigate, al nediscriminării, autoritatea publică pârâtă, trebuia și putea fără să încalce în acest mod legea în general, să asigure încadrarea reclamantei într-un grad profesional care să îi asigure o salarizare cel puțin egală cu cea avută înainte de transformarea postului contractual în funcție publică.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat caracterul nelegal al dispoziției de numire a reclamantei în funcția publică contestată prin prezenta acțiune în contencios administrativ motiv pentru care în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 109 din Legea nr. 188/1999, văzând și dispozițiile art. 49 și urm. Cod de procedură civilă cu aplic. art. 998 Cod civil, prima instanță a admis astfel cum a fost precizată acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, solicitând instanței admiterea acestei căi de atac, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, referitor la anularea actului administrativ nr. 30687/23.12.2008, acest capăt de cerere nu poate fi admis deoarece acesta nu reprezintă un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece actul unilateral cu caracter individual emis de recurentă, în regim de putere publică, în vederea organizării executării și a executării în concret a legii, nu dă naștere, nu modifică sau nu stinge raporturi juridice. Ceea ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice între recurentă și reclamant este dispoziția nr. 712 din 03.11.2008 și nu răspunsul la plângerea prealabilă. Recurenta arată că instanța de fond nu și-a motivat deloc admiterea capătului de cerere privind anularea răspunsului recurentei în cadrul procedurii prealabile.
Recurenta consideră că dispoziția nr. 712/03.11.2008 a fost emisă în condiții de legalitate, avându-se în vedere dispozițiile legale în materie (Legea 188/199, HG 611/2008, OG 6/2007), avizul favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și hotărârea nr. 173/20.10.2008 a Consiliului Județean S Reclamanta a intrat în corpul funcționarilor publici prin transformarea postului de natură contractuală în funcție publică și nu ca urmare a unui concurs de recrutare, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Recurenta consideră că dispoziția nr. 771/03.11.2008 se impune a fi menținută deoarece a fost emisă cu respectarea art. 54 din Legea 188/1999 care reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea ocupa o funcție publică, în special condițiile de vechime în specialitatea studiilor absolvite.
În ceea ce privește obligarea recurentei la emiterea unei noi dispoziții prin care reclamanta să fie numită într-o funcție publică corespunzătoare care să-i asigure echivalarea salariului de bază cu care a fost încadrat înainte de numirea în această funcție, nu poate fi admisă deoarece, la data de 13.10.2008 ANFP a emis avizul favorabil pentru funcțiile publice din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S De asemenea, prin hotărârea nr. 173/20.10.2008 a Consiliului Județean SMs -au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama și statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S
Noua reîncadrare nu încalcă lege, ci dimpotrivă, s-au respectat dispozițiile Legii 188/1999, deoarece, odată cu numirea în funcția publică, raportul de muncă existent în baza unui contract individual de muncă a încetat și astfel a început un nou raport juridic, respectiv cel de serviciu, căruia i se aplică o altă legislație. Reclamanta, fiind absolventă a învățământului superior în cursul anului 2008, nu a dobândit vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, astfel încât, la echivalarea drepturilor salariale dobândite anterior numirii în funcția publică să fie menținute cel puțin la același nivel și, în consecință, nu a putut fi numit în funcția publică corespunzătoare cu echivalarea salariului avut anterior, așa cum în mod greși a apreciat instanța de fond. Numirea în funcția publică a fost făcută cu acordul reclamantului.
Cât privește plata diferențelor salariale de care nu a beneficiat reclamanta, recurenta apreciază că acest capăt de cerere se impune a fi respins, ca efect al respingerii celorlalte capete de cerere.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm. Cod procedură civilă și actele normative amintite în motivarea recursului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă ca nefondat pentru următoarele motive:
În ceea ce privește clasa funcției în care intimata trebuia încadrată instanța de fond a apreciat corect că studiile absolvite de către aceasta la data transformării postului contractual în funcție publică, trebuiau să contribuie la încadrarea acesteia în funcția de consilier studii superioare clasa I, potrivit art. 14 lit. a din Legea 188/1999. La stabilirea gradului profesional de încadrare al intimatei, recurenta în mod nelegal a apreciat că aceasta trebuie încadrată ca și debutant, întrucât, într-o atare situație, deveneau incidente dispozițiile art. 57 din Legea 188/1999. Prin urmare, recurenta trebuia să găsească justificări de natură legală care să asigure intimatei o salarizare cel puțin egală cu cea avută înainte de transformarea postului contractual în funcție publică.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul intervenient Sindicatul SMa solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul intervenient invocă o speță similară (Decizia 534/CA/29.10.2009 dosar -) a instanței de recurs, conform căreia "ar fi absurd ca reclamantei să i se impună parcurgerea unei perioade de stagiu la fel ca și funcționarilor debutanți, în condițiile în care aceasta lucrează în cadrul autorității publice pârâte din anul 2005 (în cazul nostru din 1997) iar din fișa postului depusă la instanța de fond rezultă că atribuțiile îndeplinite anterior datei de 03.11.2008 și cele ulterior acestei date, sunt identice".
Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr. 712/03.11.2008 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S M, reclamanta intimată a fost numită în funcția publică de consilier, clasa I gradul profesional debutant, în cadrul Serviciului resurse umane și salarizare, începând cu data de 03.11.2008, pe durată nedeterminată, stabilindu-i-se un salariu de bază în cuantum de 699 lei.
Astfel cum în mod legal a stabilit instanța de fond, încadrarea reclamantei intimate la gradul profesional "debutant" și stabilirea unui salariu de bază mai mic decât cel avut anterior numirii în funcția publică se fundamentează pe o interpretare strict literală a textelor de lege aplicabile speței, fără luarea în considerare a unor principii de bază cuprinse în dreptul muncii, aplicabile însă și funcționarilor publici, potrivit art. 117 din Legea 188/ 1999, respectiv principiul drepturilor câștigate, principiul nediscriminării, al egalității de tratament și al dreptului la o plată egală pentru o muncă egală.
În acest sens, este de menționat că, anterior numirii reclamantei intimate în funcția publică contestată, aceasta a fost salariată a instituției recurente pe baza unui contract de muncă în cadrul serviciului resurse umane, fiind inspector de specialitate III începând cu data de 01.08.2007 și având ultimul salariu de încadrare de 918 lei (poziția 89 din carnetul de muncă al intimatei).
Or, în urma transformării posturilor ocupate în regim contractul în funcții publice, prin încadrarea reclamantei intimate la gradul profesional debutant, i s-a stabilit un salariu de bază în cuantum de 699 lei.
Potrivit art. 11 alin. 1 din HG 611/2008, intrarea în corpul funcționarilor publici se face fie prin concurs de recrutare, fie prin transformarea posturilor ocupate în regim contractual în funcții publice. Din coroborarea prevederilor art. 12 cu art. 79 alin. 1, 2 și 3 din HG 611/2008, rezultă că funcționar public debutant este acea persoană care a intrat în corpul funcționarilor publici ca urmare a promovării concursului de recrutare. Funcționarul public debutant este obligat să desfășoare un stagiu de pregătire, perioada de stagiu reprezentând, potrivit art. 79 alin. 1 din actul normativ amintit, "etapa din cariera funcționarului public cuprinsa între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de recrutare, și data numirii ca funcționar public definitiv".
Ar fi absurd ca reclamantei să i se mai impună parcurgerea unei perioade de stagiu, la fel ca și funcționarilor debutanți, în condițiile în care aceasta lucrează în cadrul autorității publice pârâte ca și inspector de specialitate III din data de 01.08.2007, iar din fișa postului depusă la instanța de fond rezultă că atribuțiile îndeplinite anterior datei de 03.11.2008 și cele stabilite ulterior acestei date sunt identice.
Or, scopul desfășurării perioadei de stagiu îl constituie tocmai cunoașterea activității și a obiectivelor autorității sau instituției publice, precum și deprinderea abilităților specifice exercitării funcției publice (art. 12 din HG 611/2008). Prin urmare, se poate aprecia că perioada în care reclamanta intimata și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției pârâte și a îndeplinit aceleași atribuții cu cele stabilite ulterior numirii acesteia ca funcționar public, poate fi asimilată desfășurării perioadei de stagiu impusă de lege pentru numirea sa ca funcționar public definitiv, fiind îndeplinite astfel prevederile art. 10 alin. 3 din Legea 188/1999. Simplul fapt că, anterior transformării postului ocupat în regim contractual reclamanta intimată nu a deținut calitatea de funcționar public, însă toată munca desfășurată de aceasta era identică cu cea desfășurată și în calitate de funcționar public prezumă că reclamanta intimată îndeplinea toate condițiile pentru a fi numită ca și funcționar public definitiv, iar nu debutant.
Nu poate fi luat în considerare nici argumentul recurentei, în sensul că, datorită faptului că reclamanta a absolvit cursurile învățământului superior doar în sesiunea iunie-iulie 2008, nu a dobândit vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, căci potrivit art. 3 lit. l) din HG 611/2008, vechimea în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice reprezintă experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România. În acest sens, din prevederile art. 9 pct. 3 din OG 6/2007, în conformitate cu care funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure o creștere de până la 20%, iar reclamanta a beneficiat în fapt de o asemenea creștere salarială, în baza OUG 24/2000, se desprinde ideea că legiuitorul a intenționat să asigure o recompensare a salariatului și o recunoaștere a studiilor absolvite.
Este inadmisibil ca, prin interpretarea literală a textului legal, să se ajungă la situații aberante, cu ignorarea condițiilor concrete în care reclamanta își desfășoară în prezent activitatea, aceasta prestând exact aceeași muncă și în aceeași specialitate pe care o prestează de ani de zile, având exact aceleași atribuții cu cele avute anterior numirii în funcția publică.
Este adevărat că prevederile legii sunt lacunare în ceea ce privește echivalarea salariului o dată cu trecerea de la raportul de muncă la raportul de serviciu, însă în tăcerea legii se aplică principiile aplicabile funcționarilor publici deja numiți. Imediat după intrarea în vigoare a Legii 188/1999, prin art. IV din OUG 82/2000, legiuitorul a prevăzut expres necesitatea echivalării, fără, însă, ca aceste dispoziții să fie reluate sau din contră abrogate prin Legea 161/2003 și Legea 251/2006, însă din coroborarea art. 117 din Legea 188/1999 cu art. 38 Codul Muncii, rezultă că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute. De asemenea, potrivit art. 40 din OG 6/2007, funcționarii publici care la data de 31.12.2006 au salariul de bază mai decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe de urgență își păstrează salariul de bază avut.
Prin urmare, în spiritul prevederilor legale arătate și a principiilor anterior expuse, instanța de recurs apreciază că trecerea de la statutul de salariat cu contract de muncă la statutul de funcționar public, prin transformarea postului, nu se putea realiza cu nesocotirea unor drepturi salariale legal câștigate, drepturi la care reclamanta intimată nu putea renunța, cu atât mai mult cu cât trecerea sa pe funcția publică nu a avut loc la cererea sa, ci pe baza deciziei unilaterale a recurentei și a Consiliului Județean S
În ceea ce privește anularea adresei nr. 30687/23.12.2008, deși poziția recurentei este întemeiată, întrucât aceasta nu constituie un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea 554/2004, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, fiind în realitate răspunsul instituției pârâte la plângerea prealabilă a reclamantei, totuși instanța apreciază că respingerea acestui capăt de cerere din acțiunea reclamantei ar fi lipsită de orice relevanță juridică, câtă vreme actul administrativ atacat (Dispoziția nr. 712/03.11.2008) este nelegal. Prin urmare, instanța apreciază ca fiind lipsită de interes solicitarea recurentei de respingere a primului capăt de cerere din acțiunea reclamantei, în contextul în care va fi menținută soluția instanței de fond de anulare a actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat de către reclamantă.
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată să plătească intimatei suma de 780 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI S M,cu sediul în S M,-,în contradictoriu cuintimata reclamantă,din S M, -.6 17, județul S M șiintimatul intervenient SINDICATUL S M,cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, împotriva Sentinței nr. 305/CA din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 780 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 09.03.2010
Jud. fond:
Tehnored.; 10. 03. 2010; 5 ex.
- 3 exemplare comunicate cu:
recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI S M, cu sediul în S M,-, jud. S intimata reclamantă, din S M, -.6 17, județul S intimatul intervenient SINDICATUL S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, jud. S- trei comunicări emise la ___. 03. 2010; predate la expediție la ___. 03. 2010
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Filimon Marcela, Marinescu Simona
