Anulare act administrativ . Sentința 126/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.126
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ REPREZENTATĂ DE FUNDAȚIA PATRIMONIU A ACADEMIEI ROMÂNE în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ REPREZENTATĂ DE FUNDAȚIA PATRIMONIU A ACADEMIEI ROMÂNE prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, în raport de obiectul acțiunii, invocă excepția necompetenței materiale a instanței.
Apărătorul reclamantei apreciază că Judecătoria sector 1 este competentă să soluționeze cauza.
Reprezentantul pârâtei ADS solicită respingerea excepției arătând că temeiul în baza căruia se solicită constatarea dreptului de folosință este reprezentat de un act administrativ.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.11.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, sub nr- reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ REPREZENTATĂ DE FUNDAȚIA PATRIMONIU A ACADEMIEI ROMÂNE a chemat în judecată pârâții AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE solicitând să se constate că are dreptul de folosință pe perioada existenței sale asupra suprafețelor de teren primite de la ADS în baza Hotărârii Consiliului de Administrație al ADS nr.73/28.08.2007 ( 1262,73 ha.) și nr.123/09.10.2008 ( 3.127,46 ha.), acestea fiind administrate și gestionate prin Fundația Patrimoniu a Academiei Române conform Legii nr.752/2001.
În motivarea acțiunii a arătat că Legea nr.564/2004 pentru completarea art.4 din Legea nr.752/2001 prevede că se restituie, în condițiile legii, în patrimoniul Academiei Române, bunurile mobile de care aceasta a fost deposedată în mod abuziv, cu sau fără titlu.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr.251/2007, pârâta ADS a dat curs numeroaselor solicitări ale reclamantei, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.73/28.08.2007, dându-i în folosință gratuită terenul de 1.262,73 ha. și prin Hotărârea nr.123/09.10.2008, terenul de 3.127,46 ha.
Reclamanta a invocat și disp. art.4 alin.22din Legea nr.133/2008 susținând că este fără echivoc că ADS a dat în folosință reclamantei aceste terenuri, pentru această operațiune juridică nefiind nevoie de o hotărâre de Guvern pentru că un astfel de act normativ este necesar numai pentru darea în administrare.
Reclamanta a dobândit în folosință aceste terenuri, nu în administrare, ca celelalte instituții de cercetare, având în vedere și caracterul de gratuitate al acestei dobândiri.
S-a mai făcut referire la implicarea reclamantei în cercetarea științifică și inovarea tehnologică în scopul dezvoltării rurale durabile, activitate care se înscrie în prevederile Legii nr.290/2002, precum și la disp. art.136 alin.4 din Constituția României.
Prin sentința civilă nr.5078/30.03.2009 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal reținând că actul juridic în temeiul căruia s-a acordat reclamantei dreptul de folosință asupra terenurilor este hotărârea Consiliului de Administrație al ADS care este un act administrativ.
Prin sentința civilă nr.2328/19.06.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, pârâta ADS fiind o instituție organizată la nivel național, deci o instituție centrală.
La termenul de judecată din 12.01.2010, Curtea a invocat excepția necompetenței materiale pe care urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Reclamanta nu și-a întemeiat în drept acțiunea pe disp. Legii nr.554/2004, Judecătoria Sectorului 1 B reținând în sentința de declinare că în cauză este vorba despre un act administrativ asimilat în raport de disp. art.4 din Legea nr.268/2001 care reglementează atribuțiile ADS.
Conform art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 care stabilește care este obiectul acțiunii în contencios administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prev. la art.2 alin.1 lit.h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Totodată, art.18 alin.1 și 2 din aceeași lege, menționează soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ și anume poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, având competența de a se pronunța, în afara situațiilor prev. la art.1 alin.6 și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Reclamanta solicită instanței să constate dreptul său de folosință, pe perioada existenței sale, asupra suprafețelor de teren primite de la ADS, solicitare care nu se înscrie în ipotezele reglementate de art.8 din Legea nr.554/2004.
Reclamanta nu solicită anularea hotărârilor Consiliului de Administrație al ADS prin care a primit cele două suprafețe de teren și nici obligarea ADS la emiterea unui act administrativ sau la efectuarea unei operațiuni administrative pentru a fi incidente în cauză disp. Legii nr.554/2004.
Acțiunea în care reclamanta invocă disp. Legii nr.564/2004, Legii nr.133/2008 și art.136 alin.4 din Constituția României, susținând că în raport de acestea a dobândit în folosință terenurile de la ADS, solicitând constatarea dreptului său de folosință asupra acestora este o acțiune în constatare, competența de soluționare a acesteia în primă instanță revenind Judecătoriei, conform art.1 pct.1 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul disp. art.158 alin.1, art.159 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ REPREZENTATĂ DE FUNDAȚIA PATRIMONIU A ACADEMIEI ROMÂNE în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./2 ex.
22.01.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
