Anulare act administrativ . Sentința 126/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.126
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, după casarea cu trimitere spre rejudecare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - - A în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu B din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat aflat în substituirea av. - în reprezentarea reclamantei, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Acțiunea timbrată cu 4 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că a fost atașat dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara și la care este atașat și dosarul nr.4847//1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care a fost soluționată contestația în anulare formulată de - -
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și arată că raportul de expertiză confirmă cele susținute prin acțiunea introductivă. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru, onorariu expert și onorariu avocat în măsura în care aceste cheltuieli sunt dovedite.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25.01.2008, sub nr-, reclamanta Aac hemat în judecată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 58/12.12.2007 emisă de către Administrația Fondului pentru Mediu; anularea Deciziei de impunere privind obligații la Fondul pentru Mediu nr. 15682/5.10.2007, împreună cu Raportul de inspecție fiscală nr. 15681/5.10.2007, ambele emise de către Administrația Fondului pentru Mediu din cadrul cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată că în ce privește nemotivarea actelor fiscale, lipsa indicării unui temei juridic concret care să stea la baza actelor de impunere este de necontestat. În ciuda faptului că prin decizia de soluționare a contestației se susține că raportul de inspecție fiscală ar conține temeiul de drept, se observă că atât decizia de impunere cât și raportul de inspecție fiscală conțin doar o înșiruire de acte normative, fără nici o mențiune privind suportul juridic concret al impunerii.
Arată reclamanta că, citarea prin decizia de soluționare a contestației a unor articole din aceste acte normative care au stat la baza actelor atacate nu acoperă nemotivarea în drept a acestora, ci dimpotrivă, confirmă că inițial acestea au fost insuficient motivate. A aprecia că un act administrativ individual este motivat juridic prin simpla mențiune a actului normativ pe care se întemeiază ar lăsa posibilitatea inadmisibilă ca un act care indică drept temei, de exemplu, "legislația aplicabilă" să fie considerat ca fiind suficient motivat.
Reclamanta a apreciat că omisiunea de a indica în concret textul de lege care permite impunerea suplimentară reprezintă în mod evident o nemotivare a actului administrativ, sancționată cu nulitatea, conform celor arătate în contestație. Singurul contraargument la respectivele susțineri este necuprinderea acestui motiv de nulitate în enumerarea de la art.46 Cod procedură fiscală, care în mod evident este insuficient față de motivarea contestației.
În acest sens, a mai arătat că sancțiunea nulității pentru nemotivare intervine indiferent dacă legiuitorul a prevăzut-o expres sau nu. De asemenea, arată că atât regulile din materia protecției europene a drepturilor omului, cât și acquis-ul comunitar confirmă această soluție, oferind și exemple de jurisprudență internă care conduc la aceeași concluzie.
Nu în ultimul rând, arată reclamanta, enumerarea de la art.46 pr.fisc. nu are caracter limitativ, în sensul că nu exclude posibilitatea de anulare a actului administrativ fiscal pentru nerespectarea suficient de importantă a celorlalte cerințe de la art.43 alin.2 Cod de Procedură Fiscală, deci nici una din afirmațiile cuprinse în decizia privind soluționarea contestației nu este suficientă pentru a justifica menținerea actelor de impunere.
În continuare, reclamanta a precizat că pentru ambalajele exportate, - SRL nu a datorat niciodată contribuția la Fondul pentru mediu
Arată că în cadrul contestației motivele pentru care concluzia contrară nu poate fi reținută, indiferent de criteriul interpretativ la care recurgem. Prin decizia de soluționare a contestației, autoritatea de mediu nu face altceva decât să reia considerentele raportului de inspecție fiscală, invocând prevederi legale intrate în vigoare după perioada controlată.
În acest sens, pârâta a dovedit rea-credință în întocmirea actelor atacate, întrucât pe de o parte se bazează pe art.8 alin.1 lit. d din Legea nr.73/2000 în varianta anterioară datei de 02.10.2003, însă pe de altă parte invocă prevederile Legii nr.608/2001 în versiunea republicată din 2006 pentru a respinge contestația din acest punct de vedere.
Potrivit versiunii aplicabile în respectiva perioadă, Fondul pentru mediu cuprinde, printre altele, "o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori".
Deși din interpretarea literală nu reiese astfel, cota de 3% este datorată doar pentru ambalajele introduse pe piața din România. În continuare arată că interpretarea gramaticală a textului, deși nu presupune inevitabil această concluzie, nici nu o exclude, situație în care trebuie să apelăm la celelalte criterii de interpretare pentru a determina concluzia corectă.
Din punctul de vedere al interpretării teleologice, apare cât se poate de evident că scopul legiuitorului a fost acela de a impune obligații de plată a contribuțiilor la Fondul pentru mediu în sarcina agenților economici pentru activități care afectează integritatea mediului din România.
Soluția este confirmată întru totul prin modificarea literei d din cadrul art.8 alin.1 al Legii nr.73/2000, care ulterior intrării în vigoare a OUG nr.86/2003 se referă în mod expres la ambalajele introduse în țară.
Scopul adoptării Legii nr.73/2000, respectiv al instituirii Fondului pentru mediu, este indicat de art.1 al actului normativ, anume susținerea și realizarea cu prioritate a proiectelor cuprinse în Planul național de acțiune pentru protecția mediului. Prin urmare, obligarea "" la plata sumelor de bani aferente ambalajelor exportate, pentru o activitate care nu privește protecția națională a mediului, încalcă în mod flagrant însuși scopul legiuirii.
Apreciază că acest criteriu ar trebui utilizat cu precădere celui gramatical, întrucât trebuie mai întâi să stabilească dacă exportul de ambalaje intră sub sfera de cuprindere a Legii nr.73/2000, și numai dacă răspunsul este afirmativ se poate analiza aplicabilitatea art.8 alin.1 lit.d al acesteia.
La aceeași concluzie conduce și criteriul interpretării sistematice. În acest sens, toate prevederile Legii nr.73/2000 impun obligații agenților economici doar în măsura în care activitățile acestora afectează potențial integritatea mediului din România.
Mai mult, și celelalte acte normative în materie consacră soluția adoptată mai sus. Dintre acestea se amintește HG nr.349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje care la art.2 mai arată în mod expres că sunt cuprinse în sfera sa de reglementare doar ambalajele introduse pe piață.
De asemenea, OUG nr.78/2000 privind regimul deșeurilor consacră în mod expres (varianta în vigoare pentru perioada controlată), la art.3 lit.b, principiul"poluatorul plătește", principiu evident incompatibil cu obligația societății noastre de a fi obligată la virarea contribuției către Fondul de mediu pentru ambalajele exportate.
Desigur că aceste criterii de interpretare decurg unul din celălalt, și se presupun reciproc, arăta în cele ce urmează că și "criteriul gramatical" de interpretare confirmă nelegalitatea actelor contestate.
Potrivit art.8 alin.1 lit.d aplicabil perioadei analizate, subiecți ai obligației de plată sunt producătorii și importatorii. Este cât se poate de clar că față de ambalajele exportate societatea noastră nu are calitatea de importator.
Din activitatea de export a - SRL nu a rezultat și nu rezultă deșeuri. Prin urmare, raportat la această activitate, societatea reclamantă nu are calitatea de producător în accepțiunea legislației mediului, deci nu poate fi obligată la plata cotei prevăzute de art.8 alin.1 lit. d din Legea nr.73/2000.
Chiar textul legal invocat pentru a justifica soluția de respingere a contestației întărește concluzia în conformitate cu care nu a avut calitatea de producători. Aceasta întrucât versiunea Legii nr.608/2001 privind evaluarea conformității produselor prevedea, la art. 4 lit.t, că prin noțiunea de "producător" se înțelege "persoana responsabilă pentru proiectarea și realizarea unui produs, în scopul introducerii pe piață,în numele său;responsabilitățile producătorului se aplică oricărei persoane fizice sau juridice care asamblează, ambalează sau etichetează produse în vederea introducerii pe piață sub nume propriu ". Modificarea din 2006 este firească, în vederea alinierii legislației interne la standardele europene, însă pentru a menține consecvența, este necesară analiza prevederilor în vigoare până la data de 02.10.2003. Or, toate aceste prevederi dovedesc faptul că nu am avut calitatea de producători în ceea ce privește ambalajele exportate,deci nu datorează contribuția la fondul de mediu aferentă acestora, situație în care actele atacate sunt vădit nelegale din punctul de vedere dezvoltat mai sus.
În continuare arată că societatea reclamantă și-a îndeplinit obiectivele de recuperare și după iulie 2004.
Mai mult, nici argumentarea adusă prin actul de soluționare nu este de natură a înlătura concluzia în conformitate cu care - SRL a recuperat cantitatea de ambalaje prevăzută în obiective.
În acest sens, contractele încheiate cu - SRL, - RG SRL și - GRUP SRL au avut ca obiect repararea paleților care au însoțit marfa introdusă pe piață de către societatea reclamantă, după care acestea au fost refolosite. Din acest punct de vedere, ambalajele reparate și refolosite au fost recuperate, și trebuiau luate în considerare la verificarea îndeplinirii obiectivelor. Referitor la contractele încheiate cu - PLAST SR și - SRL, acestea au la rândul lor un obiect complex, care pe lângă vânzarea deșeurilor rezultate în urma producției include și livrarea de saci în vederea reciclării acestora și arată că cele două societăți dețin autorizație de mediu pentru realizarea obiectului contractului, deci afirmația finală de la punctul III al deciziei de soluționare a contestației este complet lipsită de substanță.
În ceea ce privește taxa pentru emisiile de poluanți în atmosferă, nici din raportul de inspecție fiscală, nici din anexele la acesta nu rezultă partea de sumă care ar constitui accesoriu la această contribuție. De asemenea, temeiul legal nu este indicat, mențiunea acestuia doar odată cu soluționarea contestației nefiind suficientă.
Reclamanta mai susține că o serie de argumente dezvoltate în cadrul contestației au fost omise în totalitate la soluționarea acesteia.
Arată că raportul privind inspecția fiscală împreună cu decizia de impunere a fost emis după expirarea duratei maxime privind inspecția fiscală.
Potrivit art.104 alin.1 pr.fisc, durata inspecției fiscale nu poate depăși 3 luni. Raportul privind inspecția fiscală împreună cu decizia de impunere le-a fost comunicat în data de 05.10.2007, deși controlul a început încă din 12.03.2007, cu aproape 7 luni înainte.
La expirarea termenului, organul de control avea obligația fie de a emite raportul privind inspecția fiscală, fie de a constata că aceasta a încetat, urmând, dacă este cazul, să se efectueze o nouă inspecție pentru perioadele nesupuse controlului.
Actele emise ulterior datei de 12.06.2007, deci ulterior expirării termenului pentru desfășurarea inspecției fiscale, sunt acte emise în lipsa unui aviz de inspecție fiscală, deci nu produc în mod valabil efecte juridice.
Referitor la aceste argumente, nu există nici un răspuns, doar susținerea că nu se poate pune problema afectării activității - SRL, care nu are nici o legătură cu cele arătate mai sus.
Din perspectiva celor arătate la acest punct, și decizia privind soluționarea contestației este insuficient motivată, deci lovită de nulitate pentru considerentele indicate la primul punct.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea în drept pe prevederile art.218 alin.2 Cod procedură fiscală raportat la Legea nr.554/2004 și pe celelalte texte legale invocate în motivare.
Prin sentința civilă nr.128/07.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis acțiunea formulată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și-n consecință a anulat Decizia nr. 58/12.12.2007, Decizia de impunere privind obligații la fondul pentru mediu nr. 15682/5.10.2007, precum și raportul de inspecție fiscală nr. 15.681/5.10.2007, emise de Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr.737/11.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a casat sentința civilă nr.128/07.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și a trimis cauza spre rejudecare pe fond a cauzei aceleiași instanțe.
Împotriva acestei decizii, reclamanta - SRL Aaf ormulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei civile contestate și rejudecând pe fond cauza, respingerea recursului formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Prin Decizia civilă nr.4462/20.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de - SRL A împotriva deciziei civile nr.737/11.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 22.04.2009 sub nr-.
În rejudecare, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia de impunere privind obligații la fondul pentru mediu nr. 15682/5.10.2007 (aflată la filele 16-17 dosar inițial) s-a stabilit în sarcina reclamantei "" obligații de plată de 926.181 lei, reprezentând: - 449.075 lei contribuția de 10.000 lei/kg respectiv 5000 lei/Kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate și contribuția încasată pentru emisiile de poluanți în atmosferă ce afectează factorii de mediu, pe perioada 7 iunie 2002 - 31 decembrie 2006 și 477.106 lei majorări de întârziere calculate până la data de 17.08.2007.
Raportul de inspecție fiscală nr. 15681/05.10.2007 ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere indică actele normative în temeiul cărora s-a efectuat inspecția fiscală și au fost stabilite obligațiile fiscale suplimentare, fără a preciza articolul sau articolele din actele normative citate în baza cărora au fost stabilite obligațiile fiscale respective.
Decizia de impunere privind obligații la fondul pentru mediu nr. 15682/5.10.2007 cuprinde exclusiv precizarea că obligațiile fiscale ale "" au fost stabilite cu respectarea, între altele, a Ordonanței Guvernului nr. 11/1996, a Legii nr. 500/2002, a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, a Legii nr. 73/2000, a Ordonanței de Urgență nr. 196/2005.
Împotriva acestei decizii de impunere și a Raportului de inspecție nr. 15681/05.10.2007 ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație, ce a fost soluționată de către pârâtă prin decizia nr. 58/12.12.2007, aflată al filele 11-15 din dosar inițial, decizie prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
Pentru a lămuri speța dedusă judecății, prin încheierea de ședință din 25 iunie 2009 instanța a dispus la cererea reclamantei efectuarea în cauză a unei expertize contabile, expertiză al cărui raport a fost întocmit de expert, raport aflat la filele 18 - 28 din dosar.
Părțile nu au formulat obiecțiunii împotriva acestui raport.
Răspunzând punctual la obiectivele expertizei, expertul a arătat că în perioada 07.06.2002-02.10.2003 din gestiunea reclamantei au ieșit ambalaje în valoare de 283.768,01 RON, iar cota de 3% calculată la această sumă este de 8.513,04 lei.
Pentru această perioadă art. 8 alin. 1 lit. D din Lg. Nr. 73/2000 privind fondul de mediu prevedea că "veniturile Fondului pentru mediu se constituie din .d) o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, cu excepția celor utilizate pentru medicamente.
Pentru perioada 03.10.2003 - 31.12.2006, același articol prevedea că veniturile fondului de mediu se constituie din "o sumă de 10.000 lei/Kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața mondială de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente.
Expertul a opinat că actele normative in vigoare prevedeau ca se datorează contribuția de 10.000 lei/kg respectiv 5.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională doar in cazul in care nu s-ar fi realizat obiectivele anuale de valorificare si reciclare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 349/2002. Având in vedere ca reclamanta a pus la dispoziție documente din care reiese ca a îndeplinit obiectivele anuale de valorificare si reciclare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 349/2002, opinia expertului este ca reclamanta nu datora contribuția de 10.000 lei/kg respectiv 5.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către - SRL în perioada 03.10.2003-31.12.2006.
Din studiul documentelor puse la dispoziția expertului a rezultat ca unele obligații privind fondul de mediu au fost plătite de reclamanta cu întârziere, acest fapt generând obligații accesorii.
In opinia expertului contabil partea din suma totală care formează obiectul impunerii reprezentând obligații accesorii pentru suma menționata la obiectivul nr. 1 este de 3.309.611,66 lei vechi adică 330,96 ron. Aceasta suma se compune din 257,29 ron (2.572.861,49 lei vechi) reprezentând dobânzi si 73,68 ron (736.750,17 lei vechi) reprezentând penalități.
Având in vedere, definiția ambalajelor, evidenta contabila a societății, obiectul de activitate si certificatul de audit, expertul a arătat că nici unul din aceste elemente nu duc la concluzia ca in perioada 07.06.2002-02.10.2003 reclamanta ar fi exportat ambalaje, in consecința opinia expertului contabil este ca pentru aceasta perioada valoarea exportului de ambalaje este zero, societatea nefiind in situația de a calcula cota de 3% si nici accesorii aferente.
În ceea ce privește cantitatea ambalajelor recuperate, reciclate și valorificate de - SRL în perioada 03.10.2003-31.12.2006, expertul a opinat ca reclamanta a valorificat o cantitate de 257.467 kg ambalaje si a reciclat 130.491 kg ambalaje.
Societatea reclamanta a înregistrat cheltuieli cu combustibilii în valoare totala de 155.028 lei, care corespunde unei cantități de 50.868 litri benzina. In opinia expertului contabil suma de 21,86 lei reprezintă contribuția pentru emisiile de poluanți eliberați in atmosfera aferenți consumului de benzina pentru perioada 07.06.2002-31.12.2006.
Expert contabil asistent consultant fiscal numit de către societatea SRL, autorizata prin aut 8042/1996 emisa de pt. calitate de expert contabil respectiv prin aut. 518/19.04.2007 emisa de CCFR, a subscris in totalitate opiniei formulate de către expertul desemnat de instanța, cu următorul amendament: Obiectivul 3 din prezenta expertiza face vorbire de ambalaje destinate "exportului"- deși expertul desemnat răspunde la acest obiectiv, expertul asistent arată că acesta nu are legătura cu cauza, nefiind relevant în speță data deoarece exportul de ambalaje, chiar daca ar fi existat nu este impozabil din punct de vedere al mediului în România (este o ieșire de pe teritoriul României nu o intrare). Independent de acest aspect așa cum a fost prezentat societatea nu a realizat export de ambalaje in perioada solicitata.
Pentru considerentele arătate și având în vedere concluziile expertului contabil, concluzii ce fac parte integrată din prezenta hotărâre, instanța având în vedere dispozițiile legale indicate coroborate cu dispozițiile art. 18 și urm. din legea contenciosului administrativ a admis acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată și a dispus anularea actelor emise de pârâtă, respectiv decizia nr. 58/12.12.2007, Decizia de impunere privind obligații la fondul de mediu nr. 15682/05.10.2007, și Raportul de inspecție fiscală nr. 15.681/05.10.2007 acte emise de pârâtă, ca fiind netemeinice și nelegale, exonerând reclamanta de la plata sumelor prevăzute de aceste acte fiscale.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta aflată în culpă procesuală va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 32.105,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei taxă timbru, 0,3 lei timbru judiciar, 15.101 lei onorariu avocat, conform facturii seria - nr. 305 din 23.06.2009, aflată la fila 32 din dosar, și 17.000 lei onorariu expert, conform documentului aflat la fila 33 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta - A în contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU B, cauza fiind în fond după casarea nr. 128/07.05.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dos. Nr-, prin nr. 737/11.02.2009 pronunțată de J B în dos. Nr-.
Anulează decizia nr. 58/12.12.2007, Decizia de impunere privind obligații la fondul de mediu nr. 15682/05.10.2007, și Raportul de inspecție fiscală nr. 15.681/05.10.2007 acte emise de pârâtă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 32.105,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei taxă timbru, 0,3 lei timbru judiciar, 15.101 lei onorariu avocat și 17.000 lei onorariu expert.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./19.03.2010
Tehnored./19.03.2010
Ex.2
Emis 2 comunicări
reclamanta - - A
pârâta Administrația Fondului pentru Mediu B din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
