Anulare act administrativ . Decizia 1263/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 1263/R/CA/2008
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta PSî mpotriva sentinței civile nr.416/CA/1.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Se constată că în termenul de pronunțare s-a depus la dosar de către recurentă concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 18 2008 când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 21 2008 termen la care în baza art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 28 2008, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată și pronunțată de Tribunalul Sibiu sub nr- reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a deciziei de impunere nr.775/21 11 2006 în sensul anulării datoriei bugetare în valoare totală de 129.027 lei din care 89.023 lei impozit pe profit, 27.500 lei majorări, 6359 lei penalități aferente impozitului pe profit și 2705 lei TVA cu 2789 lei majorări și 651 lei penalități corespunzătoare TVA.
În motivarea acțiunii reclamanta arată în esență că în perioada 22.09.2006-3.11.2006, a fost supusă inspecției fiscale, iar constatările controlului fiscal au fost consemnate în raportul de inspecție fiscală nr.6610 din 2.11.2006 care a stat la baza emiterii deciziei de imputare nr.775 din 21.11.2006, stabilindu-se în sarcina o obligație de plată suplimentară de 226.504 lei din care 128.003 lei impozit pe profit, cu 76.489 lei majorări aferente și 11.098 lei TVA cu 10.714 majorări aferente TVA.
S-a susținut de către intimata-reclamantă că decizia emisă de autoritatea fiscală și obligațiile bugetare suplimentare stabilite în sarcina reclamantei sunt nejustificate deoarece în ce privește impozitul pe profit autovehiculele achiziționate în leasing au fost înregistrate în contabilitate la valoarea de cumpărare din facturile emise de vânzător, iar amortizarea inclusă pe cheltuieli, cheltuielile de consultanță deduse din veniturile lunilor și decembrie 2003 întrunește condițiile de deductibilitate impuse de art.9 alin.7 din Legea 414/2002. Cheltuielile de reclamă și publicitate incluse pe cheltuieli deductibile din anul 2004 s-au făcut pe baza contractului nr.130/2004 și 108/2004 fiind deductibile în baza art. 21 alin.2 lit.d din Codul fiscal, taxele de scoatere din circuitul agricol al terenului sunt deductibile fiscal iar înregistrarea contabilă a valorii reevaluate și calculul amortizării s-a făcut cu respectarea prevederilor HG nr.1553/2003.
În ce privește TVA, arată că exercitarea dreptului de deducere TVA corespunzătoare tranzacțiilor efectuate în perioada octombrie 2001-martie 2003 fost făcută cu respectarea prevederilor art.19 din OUG nr.17/2000 și a normelor de aplicare, fiind deductibilă și TVA aferentă valorii serviciilor de consultanță, reclamă și publicitate, acestea fiind efectiv prestate, iar documentele în care au fost consemnate fac parte din categoria documentelor justificative în sensul legii contabilității.
Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ prin sentința civilă nr. 416/CA/1 iulie 2008 admis acțiunea reclamantei și în consecință, a dispus anularea în parte a deciziei de impunere nr.755/21.11.2006 și a raportului de inspecție fiscală nr. 6610/20.11.2006, în sensul anulării datoriei bugetare în cuantum de 129.027 lei compusă din: 89023 lei impozit pe profit cu 27.500 lei majorări și 6359 lei penalități aferente și 2705 lei TVA cu 2789 lei majorări și 651 lei penalități corespunzătoare TVA.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 16390,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost supusă controlului fiscal pentru verificarea modului de determinare, evidențiere și virare a impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat al statului, perioada supusă verificării fiind 1.08.2001-30.09.2006, iar pentru impozitul pe profit perioada verificată a fost 1.01.2001-30.09.2006, raportul de inspecție fiscală încheiat la 17.11.2006 fiind înregistrat sub nr. 660/20.11.2006 la.
Prin decizia de impunere nr. 775/21.11.2006 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată suplimentară către bugetul consolidat al statului a sumei de 226.504 lei reprezentând 128.003 lei impozit pe profit, 76.484 lei majorări de întârziere impozit pe profit, 11.298 lei TVA și 10714 lei majorări de întârziere TVA.
În cauză s-a solicitat și încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și suplimentului la raport valoarea facturilor fiscale nr. -/22.11.2003 și -/17.12.2008 emise de SC - reprezintă o cheltuială aferentă activității desfășurate în anul 2003 în baza contractului nr.81/26.09.2003 și a actului adițional nr.1/2003.
S-a mai reținut de instanța de fond că serviciile contractate și achitate fiind efectiv prestate conform procesului verbal din 14.04.2004 au caracter deductibil, întrunind condițiile art.9 alin.7 din Legea 414/2002 și pct.9.14 din HG nr.859/2002.
Reclamanta a încheiat cu Asociația pentru Comunitar, contractul nr. 108/19.02.2004 a cărui durată este de 2 luni cu o valoare de 6145 euro/lună și cu SC Press SRL contractul nr. 130/12.10.2004 în valoare de 500.000.000 lei având ca obiect publicarea, difuzarea de către prestator în media locală și națională a materialelor publicitare cuvenite prin contract, pe baza căruia s-au emis facturile nr. -/2004, -/2004 și -/2004.
Potrivit art. 21 al.2 lit.d din Legea nr.571/2003 "cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor în baza unui contract scris precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre ". Conform textului menționat, cheltuiala cu publicitatea este deductibilă la calculul impozitului pe profit.
În ce privește valoarea de înregistrare contabilă a camionului Mercedes și a remorcii platformă trailer, se concluzionează prin raportul de expertiză contabilă că amortizarea aferentă acestor mijloace fixe inclusă de societatea reclamantă pe cheltuieli deductibile, a fost calculată în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale, republicată.
Referitor la sumele achitate de reclamantă cu titlu de garanție, în valoare totală de 277.290.956 lei, Ministerului Agriculturii și Oficiului Național de Cadastru, același raport de expertiză relevă faptul că suma de 277.290.956 lei este o cheltuială deductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit.
S-a reținut prin raportul de expertiză contabilă că imobilizările corporale supuse reevaluării la data de 31.12.2003 se regăsesc în patrimonul societății conform inventarului general efectuat la data de 31.12.2003 și în balanța de verificare de la data de 31.12.2003.
Societatea reclamantă a înregistrat corect diferența rezultată din reevaluare folosind metoda valorii nete, respectiv valoarea rămasă de amortizat și implicit cheltuielile lunare cu amortizarea respectând prevederile legale în vigoare la acea dată HG nr.1553/2003, nr. 306/2002 și HG 909/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, solicitând admiterea și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ și menținerea actului fiscal atacat.
În expunerea motivelor de recurs se critică hotărârea atacată în sensul că în mod greșit impozitul pe profit din perioada 1.01.2001-30.09.2006 în ce privește autovehiculele achiziționate în leasing pe durata contractului în 60 luni, s-a stabilit o valoare reziduală, deoarece ratele lunare acopereau în proporție de 100% valoarea bunurilor. Se susține că societatea a majorat sumele privind valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, peste valoarea prevăzută inițial în contractul de leasing care deja a fost înregistrat în contabilitate anterior datei importului definitiv, contract în care nu s-a stabilit o valoare reziduală.
Sub aspectul cheltuielilor de reclamă și publicitate, plățile de reclamantă Asociației pentru Comunitar și SRL acesta și-a dedus aceste cheltuieli dar fără ca aceste documente să conțină date concrete despre serviciile efectuate și nici nu există alte documente primare justificative care să fi stat la baza înregistrării în contabilitate a cheltuielilor.
Cât privește taxa de scoatere din circuitul agricol a terenurilor, societatea reclamantă a înregistrat eronat toată suma de 277.290.956 lei (ROL) în martie 2004, deși acesta trebuia defalcată pe 5 ani începând cu 03.2004-03.2009 în rate egale.
Determinarea implicației fiscale în profitul impozabil ca urmare a reevaluării mijloacelor fixe în baza HG 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe a conferit agenților economiei posibilitatea legală de a reevalua imobilizările corporale aflate în patrimoniu la data de 31.12.2003 și neamortizate integral, iar rezultatul reevaluării trebuia să fie cuprins în situațiile financiare ale anului 2003.
Sub aspectul dreptului de deducere a TVA corespunzătoare tranzacțiilor efectuate în perioada octombrie 2001 - martie 2002, reclamanta nu a făcut dovada că aceste societăți sunt înregistrate la organele fiscale și la registrul comerțului, fapt pentru care nu poate fi recunoscută ca fiind reală și ca bază a justificării cuantumului TVA deductibil.
În drept invocă disp.art. 304-312 Cod procedură civilă, art.6 din HG nr.831/1997, art.19 din OUG 17/2000, pct.10.6 din HG 401/2000, art. 22 alin.4 și alin.6, art. 24 alin.2 din Legea 345/2002, art.24 alin.15 din Legea nr. 571/2003.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Pârâta SRL S prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului pârâtei, avându-se în vedere probele administrate și expertiza contabilă efectuată în cauză.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul pârâtei este fondat sub aspectul recalculării impozitului suplimentar pe profit și deducerii suplimentului TVA, respectiv suma de - lei (ROL), a impozitului pe profit în sumă de 996.251.765 lei (ROL) și a taxei de scoatere din circuitul agricol a terenului în funcție de criticile aduse de pârâtă în motivele de recurs.
Sub aceste aspecte, în baza art. 304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 312 Cod procedură civilă recursul pârâtei se va admite, cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării instanța va dispune efectuarea unei expertize contabile formulată din 3 experți care să recalculeze impozitul pe profit și TVA-ul suplimentar în funcție de problemele dezlegate mai sus și să se pronunțe care este metoda corectă de reevaluare a mijloacelor fixe, dacă este cea a valorii nete aplicată de reclamantă sau cea a valorii brute aplicată de organul fiscal și în funcție de aceasta să recalculeze impozitul pe profit.
În rest recursul pârâtei este nefondat în ce privesc cheltuielile de consultanță prin procesul verbal din 14.04.2004 s-a dovedit temeinicia acestora, chiar și pentru factura din decembrie 2003.
De asemenea cheltuielile cu contractul de leasing, valoarea de achiziție a bunurilor este valoarea din declarația de impozit și care a fost înscrisă în evidențele fiscale.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta FP. S împotriva sentinței civile nr.416/CA/1.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.SF
Dact./ex.2/3.02.2009
Jud.fond.
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
