Anulare act administrativ . Decizia 1264/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1264
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliați în P,-, Județ D, domiciliat în P, str. -,. 102,. 2,. 11, Județ D, domiciliat în P, str. -, -. A,. 4,. 20, Județ D, împotriva sentinței nr.343 din data de 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu PRIMĂRIA P prin PRIMAR, cu sediul în P, Județ D, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P, Județ
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 8 lei, potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar de 0,6 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - reclamant personal, intimatul-pârât Consiliul Local P fiind reprezentat de consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimatul pârât, după care:
Recurentul-reclamant, solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, după care solicită proba cu noi înscrisuri.
Curtea, în temeiul art. 305 pr.civ. încuviințează pentru recurentul-reclamant, proba cu noi înscrisuri, în ceea ce privește cererea de amânare a judecății pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării depuse la data de 6 octombrie 2009 de către intimata Primăria orașului o respinge, întrucât nu există temei de drept care să justifice această cerere, după care:
Recurentul depune la dosar: răspunsul la întâmpinare și în xerocopii: Monitorul Oficial nr. 276 bis, adeverința nr.1482/7.09.2007, adresa nr-, adresa nr. 17956/31.10.2008, raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr- cu două schițe anexă, sentința nr. 365/28.07.1960, procesul verbal din 6.09.1960, adresa nr.368/1960, decizia nr. 1682/9.06.1995, minuta încheiată la 4.10.1974, sentința penală nr. 263/2007, decizia nr. 181/R/21.03.2008, înscrisuri ce au fost comunicate și părții adverse.
Având cuvântul pentru intimatul-pârât Consiliul Local P consilier juridic, arată că nu dorește să studieze înscrisurile, precizând că sunt cunoscute, după care alte cereri nu mai are de formulat.
La solicitarea Curții, recurentul, arată de asemenea, că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că nu se mai formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurentul, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Consiliul Local P și Primăria P, arată că atât primarul cu aparatul său - primăria, cât și Consiliul Local reprezentat tot de primar, sunt autorități publice, care prin actul întocmit, respectiv, inventarul domeniului public aprobat prin.66/19.09.1999, l-au vătămat într-un drept și interes legitim, astfel că în conformitate cu art. 1 pct. 1 din Legea nr. 554/2004, au calitate procesuală pasivă.
Având în vedere prevederile art. 21 pct. 1 din Lg.213/1998, conform căruia inventarul domeniului public al orașului P se întocmește de o comisie în frunte cu primarul orașului P, ca autoritate publică, era normal să cheme în judecată pe cei care se fac vinovați de introducerea abuzivă în inventar a terenului proprietatea recurenților din-.
Față de motivele expuse pe larg în răspunsul la întâmpinare, solicită admiterea recursului, desființarea sau modificarea în tot a sentinței recurate, să se constate nulitatea absolută a inventarului domeniului public al orașului P, -pct.10 din inventar -, aprobat prin HCL 66/19.08.1999, precum și a operațiunii tehnice de aprobare a acestuia, respectiv HCL nr66/19.08.2009, punctul referitor la aprobarea acestui inventar.
Având cuvântul pentru intimatul-pârât Consiliul Local P consilier juridic, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei Primăria orașului P, pentru motivele expuse în întâmpinare, cu privire la recurs, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, precizând că inventarul domeniului public al orașului P nu poate fi considerat un act administrativ, ci o operațiune tehnico-materială, cum bine a reținut instanța de fond.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pucioasa sub nr-, reclamanții, G și au chemat în judecată Primăria Orașului P și Consiliul Local, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a inventarului domeniului public al Orașului P, întocmit la data de 19.08.1999 și aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 66/19.08.1999, respectiv pct. 10 al inventarului ( care se referă la terenul reclamanților din-, în suprafață de 950 mp, constituit din două parcele, una de 500 mp și cealaltă de 450 mp. ) și implicit a actelor subsecvente acestui inventar.
Prin sentința civilă nr. 1112/16.10.2008 a Judecătoriei Pucioasa, instanța a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat recurs, iar prin decizia nr. 44/20 ianuarie 2009 Tribunalului Dâmbovița, Secția civilă, a fost respins recursul reclamanților.
În acest context, dosarul a fost înaintat la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
În ședința publică din 22 mai 2009, părțile au învederat instanței că nu mai au alte cereri de formulat, că înțeleg să se judece pe baza actelor aflate la dosarul cauzei.
Prin sentința nr.343 /22.05.2009, Tribunalul Dâmbovița, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată să se constate nulitatea absolută parțială a inventarului domeniului public al orașului P, întocmit în data de 19.08.1999 și aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 66/19.08.1999, respectiv pct. 10 al inventarului, întrucât acesta conține două suprafețe de teren pentru care reclamanții dețin acte de proprietate. Astfel, pentru suprafața de 450 mp a fost anulată sentința nr. 365/1960 a Tribunalului Militar București și respectiv procesul verbal de confiscare, prin anularea măsurii complementare de confiscare totală a averii, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 1682/1995 a Curții Supreme de Justiție - Secția Penală; iar pentru suprafața de 500 mp, deține un contract intitulat " minută " încheiat în anul 1974, între Sfatul Popular P și autorii reclamanților, contract care nu a fost respectat de Sfatul Popular P, motiv pentru care consideră actul respectiv ca fiind nul.
S-a mai reținut că, urmare a anulării confiscării, prin decizia mai sus arătată și a nulității de drept a minutei încheiată în anul 1974, reclamanții apreciază că terenul lor nu putea face parte din domeniul public al orașului P, iar prin includerea acestuia în inventarul domeniului public au fost încălcate Constituția României, art. 17 din Convenția pentru Drepturile Omului, Legea exproprierii și Legea nr. 213/1998.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanții nu au atacat un act administrativ, în sensul prezentei legi, întrucât inventarul domeniului public al orașului P nu poate fi considerat un act administrativ, ci o operațiune tehnico - materială, ulterioară emiterii actului administrativ, respectiv hotărârea consiliului local.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, desființarea sau modificarea în tot a sentinței recurate, să se constate nulitatea absolută a inventarului domeniului public al orașului P, -pct.10 din inventar -, aprobat prin HCL 66/19.08.1999.
În motivarea căii de atac, reclamanții au arătat că instanța de fond a interpretat eronat prevederile actului administrativ și emiterea acestuia, prevederile art.1 din Legea 554/2004 și prevederile art.6, pct.2, art.18, art.19 și art. 21 din Legea 213/1998, că a inversat esența actelor, astfel actul administrativ a fost considerat o operațiune tehnico-materială. În susținerea aceluiași motiv, s-a arătat faptul că, în lumina prev. art. 21 alin.2 din Legea 213/1998, inventarul domeniului public al unităților administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite și se însușesc de către Consiliul local prin hotărâre. De altfel, susțin recurenții, actul administrativ de autoritate constituie o manifestare unilaterală de voință al unui organ al administrației locale și se întemeiază pe lege sau pe un alt act administrativ. În consecință, câtă vreme inventarul se întemeiază pe existența unui act administrativ, are el însuși regim de act administrativ.
Pe fondul cauzei, recurenții au susținut faptul că acest inventar a fost emis de către reprezentanții Consiliului local prin comiterea a patru infracțiuni, precum abuz de încredere, fals intelectual, neglijență în serviciu, uz de fals, întrucât au introdus în domeniul public terenul ce le aparține, în contradicție cu legile civile, penale și cu Constituția.
Susțin recurenții că instanța de fond nu a cercetat cererea propriu zisă, însoțită de acte doveditoare și nu a observat că inventarul domeniului public al orașului P, aprobat prin HCL 66/19.08.1999, este un act unilateral cu caracter individual, emis de comisia special înființată și condusă de primarul orașului P, în vederea executării prev. art. 19 din Legea 213 /1998.
O altă critică vizează și faptul că instanța de fond, în mod voit, nu a luat în considerare faptul că recurenții au înțeles să conteste și HCL 66/ 19.08.1999.
În dovedirea cererii de recurs, sus-numiții au depus la dosar sentința nr. 343/22.05.2009 a Tribunalului Dâmbovița, precum și copiile hotărârilor judecătorești despre care se face vorbire în cererea de recurs și celelalte acte depuse și în faza judecății de fond.
Prin întâmpinarea depusă la 14 septembrie 2009, intimata Primăria orașului Pai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs.
Intimatul Consiliul Local Pas olicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
La termenul de judecată din data de 12.10.2009, Curtea a supus dezbaterii contradictorii a părților prezente excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către prima intimată.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art.304 și 3041pr.civ. constată următoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a inventarului domeniului public al orașului P, întocmit la data de 19.08.1999 și aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 66 din 19.08.1999, respectiv punctul 10 al inventarului, întrucât acesta conține două suprafețe de teren, pentru care reclamanții ar deține acte de proprietate. Au susținut aceștia că pentru suprafața de 450 mp din terenul în cauză a fost anulată sentința nr.365/1960 a Tribunalului Militar București și procesul-verbal de confiscare prin anularea măsurii complementare de confiscare totală a averii, ca urmare a pronunțării deciziei nr.1682/1995 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală; pentru suprafața de 500 mp, susțin reclamanții-recurenți, aceștia ar deține un contract denumit "minută", încheiat în anul 1974 între Sfatul Popular P și autorii reclamanților, contract care nu a fost respectat de Sfatul Popular P, astfel că actul este nul. În baza acestor susțineri, recurenții-reclamanți au apreciat că terenul, în totalitatea lui, le aparține, astfel că au solicitat anularea inventarului domeniului public, care a inclus acest teren în patrimoniul public al localității P, emitentă a acestui inventar fiind Primăria orașului
În contextul expus, instanța de fond a apreciat în mod corect asupra justificării poziției procesuale a Primăriei orașului P, în sensul că, în cazul acestei pârâte, calitatea sa procesuală pasivă nu are legătură cu lipsa personalității juridice, ci cu calitatea procesuală administrativă a primăriei de a emite acte administrative, în speță, această instituție fiind emitenta actului administrativ contestat în sensul Legii 554/2004. Având în vedere soluția respingerii de către instanța de fond a excepției lipsei calități procesuale pasive a acestei pârâte, justificarea prezenței sale procesuale în recurs, în afara motivelor expuse, se regăsește și în aceea că respectiva instituție a avut calitatea de parte în fața instanței de fond, fapt ce justifică și prezența sa ca intimată în calea de atac.
În considerarea acestor argumente, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimata-pârâtă Primăria
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, în lumina disp. art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, o lege specială care reglementează un cadru strict și limitativ conturat, în care poate fi sesizată instanța pentru remedierea unor neajunsuri în activitatea autorităților publice, temeiurile unor astfel de acțiuni sunt vătămarea unui drept al persoanei fizice sau juridice, ori a unui interes legitim al acesteia, care poate proveni de la un act administrativ tipic sau asimilat ilegal, respectiv ca urmare a nesoluționării în termenul legal a unei cereri sau a refuzului nejustificat de rezolvare a respectivei cereri.
Pe de altă parte, potrivit art. 2 din același act normativ, elementele definitorii ale unui act care fac ca acesta să fie calificat drept act administrativ ce poate face obiectul unei astfel de contestații, sunt: caracterul unilateral, adică trebuie să fie expresia manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic, cel înzestrat cu putere publică, trebuie să fie emis de autoritățile publice, scopul său să fie executarea sau organizarea executării legii și să fie un act juridic, adică să dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice, natura acestor raporturi juridice fiind una de drept public sau administrativ, caracterizată prin faptul că părțile acestui raport sunt, pe de o parte, administrația publică, iar pe de altă parte, persoanele fizice, juridice sau tot administrația publică, prin organele sale. Nu în ultimul rând, cerința imperativă este ca actul atacat să fie emis în regim de putere publică de către autoritățile publice respective și să aibă caracter administrativ, fiind excluse, prin urmare, hotărârile judecătorești sau alte acte emise de autoritățile publice în temeiul puterii publice.
În contextul expus, este indubitabil faptul că inventarul domeniului public al orașului nu poate fi, în niciun caz, calificat ca fiind un act administrativ, în sensul prevederilor legale expuse, neîndeplinind niciuna din condițiile expuse anterior. Așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, el este doar o operație tehnico-materială, indisolubil legată și ulterioară emiterii unui act administrativ în sensul legii, respectiv Hotărârii nr. 66/19.08.1999 a Consiliului Local
În condițiile expuse, criticile referitoare la neluarea în considerare de către instanța de fond a probelor administrate de către reclamanții-recurenți și a susținerilor acestora, în sensul dreptului lor de proprietate asupra terenului în cauză, nu pot fi reținute de către instanța de control judiciar, întrucât vizează fondul cererii ce nu poate fi analizat, atâta vreme cât actul atacat nu îndeplinește condiția de a fi un act administrativ, care să permită analizarea lui în cadrul limitativ al Legii contenciosului administrativ.
Curtea nu poate reține nici susținerea în sensul că recurenții-reclamanți ar fi înțeles să atace și Hotărârea nr. 66/1999 a Consiliului Local P, câtă vreme din petitul acțiunii principale rezultă în mod indubitabil că, pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, sus-numiții au înțeles să atace numai inventarul mai sus-menționat. Ceea ce nu înțeleg sus-numiții este faptul că atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar nu au procedat la analizarea temeiniciei cererii privitoare la dreptul de proprietate al acestora asupra terenului în cauză și nici a legalității includerii acestui teren în domeniul public, ci numai la aprecierea că o astfel de modalitate de contestare, pe calea Legii contenciosului administrativ, nu este posibilă, pentru motivele expuse anterior, ceea ce nu exclude posibilitatea folosirii de către sus-numiții a altor modalități juridice de apărare a dreptului lor.
În considerarea argumentelor expuse anterior, Curtea, în temeiul disp. art. 312 alin.1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Primăria P, invocată de către aceasta prin întâmpinare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții,, ambii domiciliați în P,-, județul D, domiciliat în P, str. -,. 102,. 2,. 11, județul D și, domiciliat în P, str. -, -. A,. 4,. 20, județul D, împotriva sentinței nr.343 din data de 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtelePRIMĂRIA P prin PRIMAR, cu sediul în P, județul D și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.DL/MA
8 ex./10.11.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
a
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
