Anulare act administrativ . Decizia 127/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 127
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 13 ianuarie 2010, privind recursul declarat de reclamantul Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței nr. 611 din data de 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta DGFP
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 13 ianuarie 2010, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 20 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 611 din data de 06 Octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, ca întemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că suma ce constituit obiectul contestației reclamantei este de l4.304 lei defalcată în diferență vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate -ll.640 lei, și majorări de întârziere diferență - 2.664 lei, reverificarea fiind determinată de decizia nr. 273/6.08.2008 privind soluționarea contestației introdusă de reclamantă împotriva deciziei de impure nr. 3l3/29.05.2008 conform căreia DGFP desființase capitolul III pct. l2 vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate și pct. 2 pct. obligații suplimentare de plată.
Intimata legal a uzat de dispoz. art 2l3 pct. 2 p fiscală în sensul că pentru lămurirea cauzei a solicitat punctul de vedere al direcțiilor de specialitate din minister - în speță Direcția Generală Legislație și Proceduri Fiscale din cadrul ANAF, potrivit cu care excepția prev. de art 78 alin 4 din legea 448/2006 nu este aplicabilă reclamantei, ce nu se încadrează în titulatura instituțiilor publice de ordine publică, ci desfășoară activitate judiciară în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Parchetele fiind organizate in cadrul Ministerului Public nu sunt instituții publice de ordine publică ci desfășoară activitate judiciară conform art. alin.l din leg. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 4 alin l din legea 304/2004/R- dispozițiile celor două legi fiind edictate în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, drepturilor și libertăților cetățenești - activitatea judiciară desfășurată fiind calificată de instanță ca nefiind inclusă în sintagma " instituții publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională", identificate ca făcând obiectul excepției prev. de art. 78. 448/2006.
Concluzionând că unitățile militare din subordinea Ap.N, Poliția Română, Poliția de Frontieră Română, Jandarmeria Română, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul De Telecomunicații Speciale și Direcția Generală a Penitenciarelor - se substituie prin calitatea subiectelor cu atribuții în domeniul Apărării Naționale, Ordinei Publice și Siguranței Naționale, reclamantei îi sunt aplicabile dispoz art 78 alin 2 și 3 din legea 448/2006.
Cum autorităților și instituțiilor publice - persoane juridice ce au cel puțin 50 de angajați le incumbă obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4 % din numărul total de angajați, în ipoteza în care autoritățile și instituțiile publice,persoane juridice publice sau private ce nu angajează persoane cu handicap pot opta fie să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50 % din salariul de bază minim brut pe tară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu a angajat peroanele cu handicap, fie să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat - decizia 253/27.08.2009 emisă de intimată, nu este afectată de eludarea dispoz. art. 2l3, 2l7 pr.fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației.
În motivare a învederat că a solicitat instanței de fond să se pronunțe asupra unei excepții, întrucât asupta problemelor de fond, organul fiscal s-a pronunțat deja, decizia acestuia intrând în circuitul civil și pronunțându-și efectele juridice prevăzute de art. 216 alin. 3.
Soluția Tribunalului Olt este criticabilă sub aspectele prevăzute de art. 304, 3041Cod procedură civilă.
Soluția pronunțată de instanța de fond încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 și nu cuprinde motivele de care se sprijină ( art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă). De asemenea, încalcă principiul rolului activ al judecătorului, principiul disponibilității și cel al contradictorialității, principii ce guvernează materia dreptului procesual civil.
Prin pronunțarea soluției la primul termen de judecată și omisiunea de a comunica întâmpinarea formulată de pârât și depusă prin reprezentant, tribunalul a încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare, afectând egalitatea părților în proces.
Dat fiind obiectul principal al contestației și ca un accesoriu, apărările legate de includerea sau neincluderea perchetului în categoria instituțiilor exceptate de la prevederile alin. 2 al art. 78 din Legea nr. 448/2006, soluția nu s-a pronunțat omnia petita ( art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă).
Teoria și practica judiciară au statuat în mod constant că hotărârea judecătorească lipsită de motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, nerespectarea acestora face ca hotărârea să fie nelegală și duce la nulitatea hotărârii potrivit art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Soluția instanței de fond s-a data cu aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct. 9).
De asemenea, motivează că actul emis de organul fiscal încalcă dispozițiile art. 216 din Codul d e procedură civilă.
Solicită, anularea actului administrativ atacat și obligarea organului fiscal să încheie un nou act administrativ fiscal care să aibă în vedere strict considerentele deciziei de soluționare a contestației nr. 273/06.08.2008, act administrativ jurisdicțional ce a intrat în circuitul civil.
Soluția instanței de fond a fost criticată și pentru motive de netemeinicie ( art. 3041Cod procedură civilă).
Aplicarea a două sancțiuni pentru aceeași faptă, pe de o parte, iar pe de altă parte, crearea de către organele de inspecție fiscală a unei situații mai grele decât cea din hotărârea atacată a fost un alt motiv al contestației și asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă o altă situație de fapt decât cea descrisă în considerentele hotărârii criticate și anume aceea că Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt face parte din categoria instituțiilor publice exceptate de la art. 78 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra motivului contestației referitor la nulitatea actului contestat, ca o consecință a neindicării termenului de promovare a căii de atac (art. 68 din Codul d e procedură fiscală, coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, completat cu dispozițiile Codului d e procedură civilă).
Raportat la data efectuării primei inspecții fiscale și prin adoptarea a două soluții contrar opuse, consideră că organul fiscal a greșit, alegând procedura administrativ - jurisdicțională, în detrimentul celei contencioase.
La data de 25 noiembrie 2009, intimata DGFP a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin întâmpinarea depusă a solicitat să se observe că Sentința nr. 611/06.10.2009 este corect pronunțată, instanța în emiterea acesteia a analizat sub toate aspectele faptele pronunțate în cauza de față.
La baza acestei soluții legale au stat o serie de acte înmânate de DGFP O în motivarea susținerilor formulate, acte ce au fost aduse în dovada celor susținute în apărarea promovată de instituția noastră, pe care instanța de fond le-a examinat în mod temeinic, găsindu-le legale, întemeindu-și astfel hotărârea pronunțată pe baza înscrisurilor prezentate.
Astfel, instanța de fond a reținut că în urma reverificării efectuate în perioada 22.06.2009 - 26.06.2009 de organele fiscale cu privire la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare privind vărsăminte de la persoane juridice pentru perosane cu handicap neîncadrate, s-a încheiat raportul de inspecție fiscală nr. 3914/29.06.2009, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 429/29.06.2009 pentru suma de 14.304 lei.
În stabilirea acestei obligații fiscale, organele de control au avut în vedere dispozițiile art. 78 alin. 2 și 3 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap.
Contrar celor susținute de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt organul fiscal nu a aplicat două sancțiuni pentru aceeași faptă, creând în opinia recurentei o situație mai grea pentru acesta.
Reverificarea făcută de organele fiscale în perioada 22.06.2009 - 26.06.2009 a avut drept scop stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare privind vărsămintele de la persoanele juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate. Această reverificare a fost făcută cu respectarea normelor legale în materie fiscală, ca urmarea faptului ca prin Decizia nr. 273/06.08.2008 DGFP O desființase capitolul III - constatări fiscale, punctul 12, situație ce impunea reverificarea unei perioade impozabile, așa cum prevăd și Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 26.06.2009 de către DGFP O - Activitatea Inspecție Fiscală s-a reținut în sarcina recurentului reclamnat obligații fiscale reprezentând diferență vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate în cuantum total de 11640 lei și majorări întârziere în cuantum de 2664 lei, calculate până la data de 28.05.2009.
Împotriva acestui raport fiscal a formulat contestație recurentul, în procedura prealabilă, contestația acestuia fiind respinsă de DGFP O prin Decizia nr. 253/27.08.2009.
În consecință a fost emisă decizia de impunere nr. 429/29.06.2009.
Critica recurentei referitoare la faptul că instanța de fond a pronunțat o soluție cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente este intemeiata.
Potrivit art. 78 alin. 2 și 3 din Legea 448/2006, autoritatile si institutile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel putin 50 de angajati, au obligatia de a angaja persoane cu handicap intr-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati. Autoritatile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private care nu angajazeaza persoane cu handicap in conditile prevazute la alin.2 pot opta pentru pentru una din obligatiile: sa plateasca lunar catre bugetul de stat o suma reprezentand 50 % din salariul minim pe economie brut inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu au angajat persoane cu handicap sau sa achizitioneze produse sau servicii de la unitati protejate autorizate, pe baza de parteneriat, in suma echivalenta cu suma datorata la bugetul de stat in conditiile prev. de lit.a,
Pe de altă parte, însă conform art. 78 alin. 4 " fac excepție de la prevederile alin. 2 instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
Potrivit art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul Judecătorilor și procuroirlo și art. 4 alin. 1 din același act normativ, Parchetul desfășoară o activitate judiciară în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Potrivit anexei nr. 1 la Legea bugetului de stat nr. 388/31.12.2007 privind bugetul pe anul 2008 autoritățile judecătorești sunt subordonate capitolului " Ordine publică și siguranță națională".
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că instituția recurentă desfășoară activitate ce implica asigurarea ordinii publice intrând astfel sub incidența excepției reglementată de art. 78 alin. 4 din Legea nr. 448/2006.
În consecință, în mod netemeinic și nelgal s-a stabilit în sarcina recurentului reclamant obligația fiscală reprezentând vărsăminte persoane cu handicap în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. 2, 3 din Legea nr. 448/2006.
Pentru aceste considerente, fiind de prisos a analiza celelalte motive de recurs, în temeiul art. 312 alin. 3 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantului Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, va modifica sentința în tot, în sensul că va admite acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței nr. 611 din data de 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta DGFP
Modifică sentința în tot, în sensul că admite acțiunea.
Anulează Decizia nr. 253 din data de 27.08.2009 emisă de DGFP O și Decizia de impunere nr. 429/29.06.2009 întocmită de DGFP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu - - | JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie - - |
Grefier, |
Red CI/2ex.
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
