Anulare act administrativ . Sentința 128/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--30.04.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR.128

Ședința publică din 25.02.2010

PREȘEDINTE: Maria Belicariu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății B și Ministerul Justiției și Libertăților B, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea timbrată cu 4 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar (fila 11 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, de către pârâtul Ministerul Sănătății B, instanța reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate de pârâții, cât și pe fondul acțiunii reclamantului.

CURTEA

Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 30.04.2009 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Sănătății B și Ministerul Justiției și Libertăților B, solicitând anularea următoarelor acte administrative: nr.1262/C/2006, nr.1361/C/2007, nr. 1016/2007 precum și constatarea nelegalității și nulității acestor acte.

În motivare se arată că ambii pârâți, prin emiterea celor trei ordine, despre care susține că a luat cunoștință la data de 09.02.2009, i-au produs discriminare și i-au îngrădit drepturile prevăzute de Legile 30/1994, 157/2005, G 137/2005, 46/2003, 349/2002, 275/2006 dar și a sentinței penale nr.443/R/2005 a Tribunalului Arad făcând imposibilă aplicarea de sancțiuni prevăzute în Legea nr.349/2002 modificată, persoanelor care fumează în spații închise, neamenajate în condițiile Legii nr.349/2002, aflate în penitenciare și în clădirile instanțelor precum și în mijloacele de transport a deținuților și în spitalele din rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor, reclamantul personal fiind afectat de fumul de țigară.

Reclamantul arată că ambilor pârâți le-a formulat plângeri în procedură prealabilă, solicitând anularea ordinelor mai sus arătate, însă pârâții nu i-au comunicat nici un răspuns și nici nu au procedat la anularea acelor ordine, care, în opinia reclamantului, îngrădesc aplicarea sancțiunilor prevăzute de Legea nr.349/2002.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Sănătății solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivare invocă excepția netimbrării acțiunii, precum și excepția inadmisibilității acțiunii datorită faptului că reclamantul nu a formulat plângere prealabilă la autoritatea publică emitentă sau la autoritatea ierarhic superioară, față de actul administrativ a cărui anulare o cere, respectiv ordinul Ministrului Sănătății nr.1016/2007 privind asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrația Națională a Penitenciarelor așa cum rezultă din prevederile art.7 din Legea nr.554/2004. Pârâtul mai invocă și excepția lipsei de interes a reclamantului față de obiectul cererii de chemare în judecată.

În fapt, arată pârâtul, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă legătura de cauzalitate între anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr.1016/2007 și îngrădirea drepturilor reclamantului prevăzute în actele normative enumerate de către acesta pe parcursul acțiunii.

Pârâtul Ministerul Sănătății conchide arătând că acțiunea formulată de reclamant este, în principal inadmisibilă iar în subsidiar neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar întâmpinare prin care, invocă în primul rând, excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere obiectul acțiunii astfel cum a fost formulată.

Se arată că, potrivit art.15 alin.1 din Legea nr.275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, "Administrația Națională a Penitenciarelor este instituția publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiției, având ca scop coordonarea și controlul activității unităților care se organizează și funcționează în subordinea sa.".

În ceea ce privește aspectele semnalate de reclamant, acestea sunt reglementate de dispozițiile cuprinse în regulamentul de ordine interioară a penitenciarelor.

Astfel, arată pârâtul, potrivit art.16 din HG nr.1897/2006 "Regulamentul de ordine interioară este documentul prin care directorul locului de deținere stabilește regulile care trebuie să le respecte persoanele private de libertate și personalul penitenciarului în vederea asigurării unui climat corespunzător de ordine și disciplină și a respectării drepturilor persoanelor private de libertate".

De asemenea, art.17 alin.1 din același act normativ prevede că "Administrația fiecărui loc de deținere, în funcție de particularități, elaborează și aplică un regulament de ordine interioară". Totodată, se arată că regulamentul de ordine interioară al locurilor de deținere este aprobat de directorul penitenciarului și este elaborat și aplicat de administrația fiecărui loc de deținere.

Se mai arată că, în conformitate cu art.18 alin.1 din HG 1897/2008, spațiile amenajate pentru fumători sunt stabilite prin regulamentul de ordine interioară și nu prin ordin al ministrului justiției, așa cum în mod greșit a apreciat reclamantul. Cât privește fumatul în alte locuri decât cele permise, aceasta constituie interdicție și este prevăzută în art.63 lit.t din HG nr.1897/2006. De asemenea, încălcarea acestei interdicții constituie abatere disciplinară gravă potrivit art.149 alin.2 din HG nr.1897/2006 și se sancționează potrivit art.71 din Legea nr.275/2006.

Față de dispozițiile legale menționate, arată pârâtul, Ministerul Justiției și Libertăților nu are obligații în ceea ce privește stabilirea locurilor pentru fumat în ceea ce privește locurile de deținere, această atribuție revenindu-i administrației locului de deținere.

Privitor la ordinele ministrului justiției nr. nr.1262/C/2006, și nr.1361/C/2007, pârâtul arată că acestea nu au legătură cu aspectele reclamate prin prezenta acțiune.

Astfel nr.1262/C/25.05.2006 are în vedere structura organizatorică a Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar nr.1361/C/2007 privește asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".

Analizând excepția netimbrării acțiunii, excepție invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât la fila 11 din dosar se află chitanța seria - nr. - din 29.04.2009, din care reiese că reclamantul a achitat suma de 4 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, la această chitanță fiind atașat și timbrul judiciar de 0,3 lei timbru judiciar.

Analizând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de pârâtul Ministerul Sănătății cât și de către instanță din oficiu, instanța o va admite ca fiind întemeiată și va respinge acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, întrucât nu a făcut dovada îndeplinirii acestei procedurii administrative prealabile.

Curtea constată că în ceea ce privește îndeplinirea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a optat pentru soluția menținerii caracterului obligatoriu al acestei procedurii, pornindu-se și de la faptul că o asemenea soluție este impusă și de noua Constituție Europeană, care consacră pentru prima dată în catalogul drepturilor fundamentale,dreptul cetățeanului la o bună administrare.

Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există -, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt imperative, iar "neefectuarea reclamației administrative constituie un fine de neprimire a cererii care duce la respingerea acțiunii in contencios administrativ".

Admițând această excepție, instanța omite a analiza restul excepțiilor invocate de către pârâte, precum și fondul acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII B și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.

PREȘEDINTE

- - GREFIER

- -

Red./16.03.2010

Tehnored./17.03.2010

Ex.2

Emis 3 comunicări

. - Penitenciar-Spital Colibași

. Ministerul Sănătății

. Ministerul Justiției și Libertăților

Președinte:Maria Belicariu
Judecători:Maria Belicariu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 128/2010. Curtea de Apel Timisoara