Anulare act administrativ . Sentința 1289/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1289
Ședința publică de la 25 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - Direcția generală pentru acorduri, cooperare internațională și deconturi externe.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de 18 februarie 2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 25 februarie 2009, 4 martie 2009, 11 martie 2009, 18 martie 2009 și apoi la 25 martie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de;
La data de 3.01.2007 sub nr. 59/2 s-a inregistrat cererea reclamantei SC SA prin care a chemat in judecata pe paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE DIRECTIA GENERALA PENTRU, COOPERARE INTERNATIONALA SI EXTERNE pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr. -/8.12.2006 emisa de parata si actul administrativ fiscal nr. -/18.07.2006 si instiintarea de plata emisa in baza acestuia, cu consecinta exonerarii reclamantei de platq sumelor mentionate in actul administrativ atacat.
Reclamanta a mai solicitat suspendarea executarii inscrisului nr. -/18.07.2006 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In fapt, reclamanta a aratat ca prin adresa nr. -/7.12.2006 organul fiscal i-a comunicat situatia de debitor la fondul de risc cu suma de -,37 lei dobanzi si penalitati de intarziere aferentelor debitelor din rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri aferente, achitate la extern de catre MFP si 46350,24 lei dobanzi si penalitati de intarziere aferente achitarii cu intarziere a comisionului datorat la fondul de risc.
Au fost invocate dispozitiile HG nr. 1404/16.12.1996 pentru modificarea HG nr. 907/1996 privind garantarea unui credit extern pentru finantarea importului de titei, conform Programului Energetic National, Conventia de Garantare nr. 80697/1997 incheiata intre Ministerul Finantelor si reclamanta si obligatiile generale prevazute de legea nr. 82/1991.
Reclamanta a invocat ca decizia contestata nu a fost emisa in conformitate cu dispozitiile art. 181 cod procedura fiscala, necontinand motivarea de drept si de fapt a respingerii contestatiei.
A aratat ca actele atacate sunt nelegale si netemeinice, iar obligatiile puse in sarcina sa au apartinut Companiei Romane de Petrol, ale caror datorii cu titlu de obligatii de plata pentru "achitari la chase" au fsot preluate la fondul special pentru produse petroliere prin OUG nr. 249/2000.
Prin legea nr. 555/2004 au fost scutite la plata sumele ramase neacoperite prin mecanismul fiscal reglementat de OUG nr. 249/2000.
In continuare reclamanta a prezentat modul de desfasurare a relatiilor dintre reclamanta, Compania de petrol in lumina conventiilor incheiate si a HG nr. 907/1996 si 1404/1996.
Reclamanta a mai aratat ca potrivit normelor emise de Ministerul Finantelor pentru societatile comerciale care isi desfasurau activitatea pe baza de comision, sursa de venit si inregistrarea ca atare a acestuia o constituia numai comisionul.
In acest sens a procedat si reclamanta, care si-a fundamentat bugetul de venituri si cheltuieli avnd ca baza numai remuneratia incasata din derularea importuui de titei in baza liniei de finantare (comisionul).
Raporturile create cu privire la imprumutul garantat de stat, au fost acceptate si recunoscute de Ministerul d e Finante.
Intre reclamanta si Bank s-a incheiat, la 4.02.1997 contractul pentru emiterea unui acreditiv revolving, avand la baza Acordul incheiat la 28.01.1997 intre reclamanta si Compania de Petrol in solidar cu rafinariile prelucratoare semnatare.
Reclamanta a aratat ca potrivit Conventiei nr. 60697/30.01.1997 reclamanta avea calitatea de garantat, dar in capitolul se mentiona ca beneficiar al titeiului importat este Compania de Petrol si rafinariile prelucratoare, care se obliga in solidar sa faca plata in intregime si la termen a costului facilitatii importului de titei si respectiv a costului Scrisorii de garantie externa, sa plateasca neconditionat penalitati, dobanzi si daune in caz de nerespectare a termenelor de plata, sa puna la dispozitia garantului si a garantatului mijloacele de asigurare la a caror executare se va trecu cu preferinta.
La art. 4 lit i din Acordul incheiat la 28.01.1997 s-a prevazut ca debitoarea Compania de Petrol in solidar cu rafinariile prelucratoare semnatare se obliga sa plateasca prin creditor sau direct - comisionul la fondul de risc si penalitatile de intarziere, cofnorm conventiei de garantie recunoscute si insusite de debitor ca fiind executorie de drept.
In baza OUG nr. 249/2000 s-a recuperat la fondul de risc echivalentul in lei a sumei de 69449 milioane USD, respectiv - milioane lei, datorata de SC SA, ca urmare a platilor la externe efectuate de MFP in calitate de garant, precum si ca urmare a neachitarii comisionului de risc datorat in valoare de - USD.
Prin OUG mai sus invocata s-a clarificat debitorul obligatiei garantate, SNP SA, care a fost scutit de plata datoriilor si accesoriilor acestora.
privind creanta garantata, au fost preluate la datoria publica.
Reclamanta a aratat ca si in cazul in care ar fi ignoarte prevederile OUG nr. 249/2000, suma nu este datorata de ea.
A invederat ca plata primei transe de 40000 USD a fost efectuata de Compania de Petrol SA direct in contul - si au fost intreprinse actiuni directe de catre acest minister asupra rafinariilor debitoare, fara angrenarea reclamantei.
S-a mai sustinut ca desi OUG nr. 249/2000 nu face nici o referire la majorarile de intarziere, obligatia aceesorie urmeaza soarta obligatiei principale si prin urmare este stinsa obligatia de plata a despagubirilor.
Este exclus ca - sa nu fi conceput ca reglementarea speciala sa acopere intreg prejudiciul suferit, inclusiv prin intarzierea de plata a comisionelor datorate la fondul de risc.
Nu se poate ca debitul principal sa fie stabilit de legiuitor in sarcina unei societati comerciale, iar majorarile de intarziere, ca obligatie accesorie sa fie stabilita in sarcina altei societati comerciale.
A mai invocat si prevederile legilor nr. 382/2002 si 555/2004.
Acteul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute de lege.
Sumele care fac obiectul inscrisului contestat si al instiintarii de plata sunt prescrise.
In dovedirea cererii reclamanta a depus actele contestate, contract de comert exterior, acte aditionale, conventii, acorduri, adrese.
La 30.01.2007 paratul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei.
Prin incheierea din 14.02.2007 a fost respins capatul de cerere privind suspendarea executarii inscrisului emis de parat sub nr. -/18.07.2006, ca neintemeiat.
La 18.04.2007 paratul a depus inscrisuri, documentele care au stat la baza emiterii actelor contestate.
La termenul din 23.05.2007 a fost admisa proba cu expertiza contabila.
La 17.10.2007 Curtea de Conturi a Romaniei a depus inscrisuri, respectiv raportul de control intermediar nr. 24641/2004 si o decizie a Presedintelui Sectiei de Control Financiar Ulterior al Curtii de Conturi.
La 15.01.2009 a fost depus raportul de expertiza contabila judiciara, intocmit de expert.
La 18.02.2009 paratul a depus obiectiuni la raportul de expertiza, iar reclamanta concluzii scrise.
Au mai fost depuse note scrise la 19.02.2009 de catre reclamanta si la 25.02.2009 de catre parat.
Analizand actele si lucrarile dosarului curtea retine ca este neintemeiata actiunea reclamantei pentru urmatoarele considerente.
Prin art. 2 din HG nr. 1404/1996 "Societatea Comercială "-import" - B este autorizată să contracteze creditul extern potrivit art. 1 și să prevadă anual, în bugetul său de venituri și cheltuieli, sumele aferente rambursării la scadență a creditului."
In baza acestor dispozitii a fost incheiata la 30.01.1997 Conventia nr. 80697 intre Ministerul Finantelor si reclamanta in baza careia - a emis o garantie in valoare de 200 milioane USD prin care a garantat rambursarea creditului revolving impreuna cu dobanzile, spezele, comisionale conform prevederilor contractului de credit.
Potrivit dispozitiilor pct. 4 din Conventie, garantatul, adica reclamanta avea obligatia de a plati - comisionul la fondul de risc, adica contravaloarea sumei de - USD, conform termenelor si modalitatii prevazute la pct. 4.2 si 4.3, precum si majorari de intarziere in caz de neachitare a comisionului la fondul de risc la termen, fara acceptul garantului de amanare de plata, majorari in cuantumul celor prevazute de dispozitiile legale pentru neplata obligatiilor bugetare.
De asemenea potrivit pct. 3.1.7 din aceeasi conventie, in cazul in care reclamanta nu urma sa achite la scadenta ratele de capital, dobanda, spezele si comisioanele aferente si s-ar fi executat garantia, reclamanta urma sa plateasca pe langa sumele datorate, majorari de intarziere la nivelul celor prevauzte de dispozitiile legale pentru neachitarea obligatiilor bugetare esalonate la plata.
de dispozitiile sus indicate si in principal a dispozitiilor HG nr. 1404/1996 sunt fara relevanta acordurile si orice acte ulterioare incheiate intre reclamanta si Compania de Petrol, sau intre Ministerul Finantelor si rafinariile care au benefeciat de pe urma creditului contractat de reclamanta.
Faptul ca prin OUG nr. 249/2000 s-a retinut ca o alta societate, respectiv Compania de Petrol avea obligatii catre reclamanta, in suma de 46000 USD sau catre Ministerul Finantelor si ca aceaste sume reprezentand conform art. 3 din acest act normativ "influențe conjuncturale nefavorabile rezultate din operațiunile de finanțare a importurilor de țiței în perioada 1992 - 1997 și din prețurile produselor petroliere practicate" au fost platite din fondul special pentru produse petroliere constituit potrivit acestei ordonante, nu duce la concluzia sustinuta de reclamanta ca aceasta nu are obligatia pusa in sarcina sa prin actele adminstrative contestate, nr -/18.07.2006 si -/8.12.2006.
De asemenea, reclamanta nu a dovedit nici ca suma prevazuta in anexa la OUG nr. 249/2000, este cea pentru care s-au calculat majorari sau penalitati de intarziere, contrar dispozitiilor art. 8 din aceeasi ordonanta.
Reclamanta potrivit HG nr. 1404/1996 si Conventiei incheiate in ianuarie 1997 cu Ministerul Finantelor avea obligatii proprii, iar interpretarea acesteia intemeiata pe acte ulterioare si pe acorduri cu terti, nu ar face decat sa se anuleze implicit prevederile hotararii de guvern sus indicate, in conditiile in care aceasta hotarare nu a fost abrogata nici expres si nici implicit.
De asemenea, art. 11 din legea nr. 555/2004 se refera la obligatiile SNP SA catre bugetul general consolidat si nu la datoriile reclamantei catre stat in baza Conventiei din ianuarie 1997.
de aceste retineri este gresita concluzia expertului intemeiata pe acte juridice intre parti si in contradictie cu prevederile HG nr. 1404/1996 ca titularul obligatiilor fiscale era Compania de Petrol.
Mai mult nu s-a retinut din nota de fundamentare a OUG nr. 249/2000 ca sumele indicate in acest act normativ sunt, asa cum este stipulat si la art. 3, sume rezulate din influentele economico-financiare, adica diferentele dintre preturile stabilite periodic sub supravecherea -, mentinute pe intervale mari de timp nemodificate si costurile efective ale importurilor de titei, mult mai mari ca urmare a fluctuatiei preturilor de cotatie pe piata externa si a cresterii permanente a cursului de schimb valutar.
Ceea ce se stinge potrivit OUG nr. 249/2000, art. 2 sunt obligatiile de plata ale fostei Companii Romane de Petrol.
Raporturile contractuale existente intre reclamanta si Compania de Petrol nu au relevanta decat intre aceste parti si nu intre reclamanta si -, raporturi ce s-au desfasurat in baza conventiei privind garantia creditului extern.
Reclamanta vorbeste de faptul ca accesoriile privind creata garantata, inclusiv dobanzile penru creditul extern au fost preluate la datoria publica.
Penalitatile din contractul de garantare sunt diferite de sumele platite de - catre Bank de creditul, dobanzile, comisioanele spezele aferente contractului de credit.
Ceea ce s-a preluat la datoria publica au fost sumele reprezentand credit, dobanzi, comisioane achitate de -, si nicidecum penalitatile de intarziere datorate de reclamanta - in baza contractului de garantie, conventiei din 30.01.1997.
Dispozitiile art. 8 din OUG nr. 249/2000 sunt fara relevanta in cauza deoarece penalitatile calculate nu a fost calculate in baza contractului de garantie si nu in baza contractului de credit, si vizeaza exclusiv raporturile dintre reclamanta si - si nu pe cele dintre si reclamanta, sau si -.
Astfel nu se poate retine nici ca odata cu stingerea creantei principale au fost stinse si obligatiile accesorii prevazute in contractul de garantie.
Faptul ca legea nr. 91/1993 nu prevedea plata unor penalitati, nu are relevanta deoarece nu acest act normativ este temeiul calcularii penalitatilor si nici actele normative ulterioare ci conventia de garantare.
De asemenea, obligatia inscrierii in contabilitate a sumelor aferente rambursarii la scadenta a creditului este o obligatie stabilita prin art. 2 din HG nr. 1404/1996 si nu impusa de acte normative ulterioare.
Modul de calcul a sumelor datorate reiese din fisele de cont de la filele 176-196 din vol I al dosarului, iar expertul nu a stabilit ca ar fi fost calculate in plus aceste sume.
Expertul a stabilit ca sumele erau exigibile la data de 20.09.2000.
Cu privire la prescrierea sumelor cuprinse in actele contestate se retine ca in mod corect paratul a invocat incidenta art. 12 din OUG nr. 146/2002 care prevad ca: "(3) Creanțele rezultate din gestionarea împrumuturilor externe guvernamentale contractate direct sau garantate de stat, precum și din alte operațiuni, derulate prin trezoreria statului, se urmăresc și se execută în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea creanțelor bugetare.
(4) Dreptul de a cere executarea silită privind creanțele prevăzute la alin. (3) se prescrie în termen de 25 de ani de la data la care, potrivit legii, se naște acest drept."
Prin urmare, intrucat in 2002 nu se poate sustine ca sume respectiv erau prescrise (si de sustinerile expertului in sensul ca sumele au devenit exigibile in septembrie 2000), termenul de prescriptie este cel din actul normativ sus indicat.
Cu privire la nerespectarea dispozitiilor art. 43 al. 2 din OG nr. 92/2003 se retine ca cele mai multe mentiuni prevazute de lege se regasesc in actul atacat intitulat inscris emis la 17.07.2006, iar pe de alta parte legea nu prevede sanctiunea nulitatii pentru lipsa unor anumite elemente prevazute in textul sus indicat.
Astfel se constata ca exista indicat organul fiscal, datele despre contribuabil, scurta motivare in fapt si in drept, obiectul actului, posibilittea contestarii actului, stampila.
Nu se poate retine ca lipsa celorlalte elemente este de natura sa prejudicieze reclamanta.
Din documentele care au stat la baza emiterii actului contestat, reiese si modul de calcul al sumelor datorate, in special filele 280-282 si 176-196 din vol I al dosarului.
Faptul ca paratul si-a mentinut pozitia prin adresa nr. -/8.12.2006 nu inseamna ca nu a solutionat contestatia reclamantei.
de cele retinute mai sus instanta constata legale si temeinice actele contestate si neintemeiata actiunea reclamantei, si in baza celor aratate si a textelor de lege invocate, a art 218 cod procedura fiscala, art. 1, 10 si 18 din legea nr. 554/2004 o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge actiunea reclamantei SC SA cu sediul in B,-, -C, sector 3 in contradictoriu cu paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - Directia Generala pentru, Cooperare Internationala si Externe cu sediul in B,-, sector 5, ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 25.03.2009.
PRESEDINTE,
- - GREFIER,
- -
RED. CP (4 EX).
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
