Anulare act administrativ . Decizia 1293/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1293/CA/2008
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta S împotriva sentinței civile nr.470/3.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamanta intimată -, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Depune concluzii scrise.
CURTERA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.470/CA/3.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta -" "SRL împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PU- S și, ca urmare, au fost anulate Deciziile nr.32/17.07.2007 și nr.629/4.06.2007, precum și Raportul de Inspecție fiscală nr.3259/2.06.2007 emisă de pârâtă pentru suma de 61.358 lei.
Prin aceiași sentință pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 5.504,30 lei cheltuieli de judecată,
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că aprecierile pârâtei cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina reclamantei sunt eronate, întrucât prețul de vânzare al imobilului teren și construcții - 359.726 lei - a fost mai mic decât prețul de achiziție plus modernizările aduse acestuia - 473.924,98 lei - iar înstrăinarea imobilului prin vânzare a avut loc la data de 11.11.2004 printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat, dată la care nu se mai aplicau prevederile Legii nr.15/1994 la calcularea impozitului pe profit, conform prevederilor art.24 alin.22 din Codul fiscal.
Cu privire la TVA suplimentară aferentă venitului suplimentar care a fost estimat de către pârâtă, prima instanță a reținut că atât timp cât nu se justifică reevaluarea veniturilor realizate de reclamantă din vânzarea imobilului, nu se impune nici colectarea TVA-ului suplimentar și nici obligarea la majorări de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată că, sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr.15/1994 privind amortizarea, respectiv Decizia nr.2/2007 emisă de Comisia Centrală Fiscală potrivit cărora sunt deductibile fiscal cheltuielile înregistrate ca urmare a cedării unui mijloc fix amortizabil, calculate ca diferență între valoarea de intrare și amortizare acestora.
De asemenea, pârâta mai arată că starea de fapt reținută în actele de control și impunere nu a fost contestată de intimată, astfel că reconsiderarea veniturilor din vânzarea imobilului situat în Câmpulung este justificată de faptul că persoana fizică are calitatea de asociat în ambele societăți participante la tranzacție.
În drept invocă prevederile art.304-312 Cod pr.civilă, Legea nr.15/1994 și artt.11 și 24 din Legea nr.571/2003.
Conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997 recursul de față este scutit de taxa de timbru.
Reclamanta intimată în concluziile orale și scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefundat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Din contestația depusă conform prevederilor art.205-207 Cod pr.fiscală și acțiunea depusă la data de 15.10.2007 la Tribunalul Sibiu, rezultă că reclamanta susține greșita aplicare a legii de către organele de control fiscal la starea de fapt recunoscută, astfel că nu poate constitui motiv de casare sau modificare a sentinței, faptul că nici în timpul controlului și nici în fața instanței reclamanta nu a negat starea de fapt reținută de autoritatea fiscală.
Prima instanță având în vedere expertiza contabilă efectuată în cauză, a înlăturat apărările făcute de pârâtă prin întâmpinare și considerentele actului de control, constatând că s-a aplicat greșit legea.
În cauză, față de data vânzării imobilului, legea aplicabilă cheltuielilor derivate din vânzarea acestui imobil este legea în vigoare la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare - 11.11.2004 - respectiv Codul fiscal intrat în vigoare la 1.01.2004.
Astfel, în articolul 24 alin.22 din Codul fiscal se prevede că începând cu 1.01.2004 dispozițiile Legii nr.15/1994 nu se mai aplică la calculul profitului impozabil și sunt aplicabile prevederile art.24 alin.15 din același cod.
Cum prevederile legale aplicabile cauzei au fost stabilite în mod corect de prima instanță, în mod corect a reținut și faptul că diferența dintre prețul de achiziție și prețul de vânzare al imobilului este cheltuială deductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit și că, datoria bugetară suplimentară stabilită de recurentă în temeiul art.10 lit.b din Legea nr.15/1994 este nejustificată.
De asemenea, în mod corect a apreciat prima instanță și faptul că nici prevederile art.11 alin.2 din Codul fiscal nu pot constitui temei al reaprecierii tranzacției comerciale făcută de reclamantă, pentru că în baza acestui temei juridic autoritatea fiscală poate reaprecia tranzacțiile făcute doar între persoane afiliate străine, în cauză fiind două persoane afiliate, ambele persoane juridice române.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței, instanța în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul pârâtei ca nefundat.
În baza art.274 Cod pr.civilă pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, dovedit cu chitanța depusă la fila 13 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de către pârâta S împotriva sentinței civile nr.470/3.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat -" "SRL suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./19.01.2009
Jud.fond
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
