Anulare act administrativ . Decizia 1299/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1299

ȘEDINȚA DE - 2009

COMPLETUL DIN:

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR

-- -- JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu

-- - JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie

GREFIER-

Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul formulat de pârâta D în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 2192 din data de 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 11 martie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 18 martie 2009.

CURTEA:

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr. 2192 din data de 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de reclamant BNP, în contradictoriu cu pârâtele D și

S-a anulat decizia nr. 33/08.03.2008 a

S-a anulat în parte decizia de impunere nr.-/08.11.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.-/08.11.2007 cu privire la următoarele sume: - 421.510.062 lei; - 1.392.729.483 lei; - 9.545 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. -/08.11.2007 întocmite de C, jud D, s-a stabilit, printre altele, că reclamanta, notar public, a înregistrat în mod eronat ca fiind deductibile suma de 421.510.062 lei reprezentând cheltuieli cu investițiile la imobilul birou notarial efectuate în anul 2003 (cheltuieli cu investițiile în sumă de 399.290.561 lei și dobânzi la creditele angajate pentru efectuarea investițiilor în sumă de 22.219.501 lei), suma de 1.392.729.483 lei reprezentând, de asemenea, cheltuieli cu investițiile efectuate la același imobil în anul 2004 (cheltuieli cu investițiile în sumă de 1.304.393.243 lei și dobânzi la creditele angajate pentru efectuarea investițiilor în sumă de 88.331.240 lei), suma de 9.545 lei RON reprezentând cheltuielile cu dobânzile la creditele angajate pentru efectuarea investițiilor la sediul biroului notarial în anul 2005.

S-a constată că organele fiscale au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale, prin considerarea ca fiind nedeductibile fiscal a sumelor mai sus menționate.

Astfel, potrivit pct. 9 alin. 3 din Capitolul I al nr.HG 909/1997 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, modificată și completată prin nr.OG 54/1997, "cheltuielile privind reparațiile de orice fel, ce se fac la mijloacele fixe, au ca scop restabilirea stării tehnice inițiale prin înlocuirea componentelor uzate. Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea în cheltuielile de exploatare integral, la momentul efectuării, sau eșalonat, pe o perioadă de timp, cu aprobarea consiliului de administrație sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului".

Din înscrisurile existente la dosar (memoriul tehnic de la fila 9, nota de constatare nr.5125/03.02.2004, contractele de credit nr. -/13.06.2002, nr. -/20.11.2002 și nr. 42/19.04.2004) s-a reținut că în anul 1999 reclamanta a achiziționat un imobil în vederea amenajării ca birou notarial, imobil pe care în anul 2002 l-a extins și mansardat, (acestea fiind cheltuieli efectuate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali, în sensul art. 24 alin. 3 lit. d din Legea nr. 571/2003 și care se recuperează prin deducerea amortizării), iar în perioada 2003-2004 efectuat lucrări de reparații, cheltuieli care, în raport de dispozițiile cuprinse în nr.HG909/1997, sunt deductibile fiscal.

În ce privește sumele reprezentând dobânzi la creditele contractate, în nr.HG 54/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OG 7/2001, referitor la art. 16 se precizează că sunt cheltuieli deductibile dobânzile aferente creditelor bancare. De asemenea, în art. 8 pct. 38 din nr.HG44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 se prevede cu titlu de exemplu că sunt cheltuieli deductibile dobânzile aferente creditelor bancare.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a constat că cererea de chemare în judecată este semnată de persoana fizică, astfel că a considera acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate doar pentru că s-a menționat biroul notarului public ar reprezenta un formalism excesiv, de natură să restrângă nejustificat accesul liber la justiție. De altfel, chiar pârâta, în procedura administrativă, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de BNP, iar nu ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP D în termen și motivat.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a anulat deciziile de impunere în ceea ce privește cheltuielile făcute de reclamant și nu în ceea ce privește sumele efectiv datorate de acesta.

S-a subliniat și faptul că instanța de fond trebuia să menționeze în mod expres sumele de a căror plată îl exonerează pe reclamant, sumele precizate în hotărârea recurată nefiind debite.

Referitor la calitate procesuală activă a BNP s-au susținut apărările formulate în fața primei instanțe în sensul că persoana fizică a formulat acțiunea din prezenta cauză numai în numele biroului notarial, persoana fizică neânțelegând să conteste actele administrative prin care s-au stabilit numai în sarcina sa obligații de plată către buget.

Pe fondul cauzei s-a susținut că în mod temeinic organul de inspecție fiscală a reținut ca nedeductibile fiscal cheltuielile cu investițiile la imobilul situat în-, deoarece prin decizia nr. 904/20.09.2005 a Curții de Apel Craiova au fost reținute ca deductibile numai cheltuielile aferente anului 2002, astfel că măsura nu poate fi extinsă asupra obligațiilor fiscale viitoare.

În acest context impunerea fiscală s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, respectiv art. 10 (1) din OG 7/2001 privind impozitul pe venit și pct. 7 lit. b din Normele de aplicare a Legii 15/1994, deoarece contribuabilul la darea în folosință a mijlocului fix avea obligația să înregistreze lunar contravaloarea amortizării recalculată, doar aceasta fiind considerată deductibilă.

S-a susținut că nu s-a respectat de către reclamantă nici prevederile art. 48 (4) din Codul fiscal deoarece a inclus integral pe costuri cheltuielile cu investițiile făcute cu mijlocul fix, fiind avute în vedere la stabilirea venitului impozabil cheltuielile aferente venitului și care au avut la bază documentele legale.

În ceea ce privește susținerea instanței de fond potrivit căreia organul de control avea obligația să includă în cheltuieli deductibile fiscal și cheltuielile financiare generate de dobânzile aferente celor trei credite bancare s-a arătat invocându-se art. 48 pct. 7 lit. h din Codul fiscal că dobânda este aferentă creditelor obținute de societate pentru realizarea unui mijloc fix a căror cheltuieli nu au respectat condițiile prevăzute de legeîn sensul că ele au fost incluse în totalitate pe cheltuieli, deși legea prevede numai posibilitatea includerii pe cheltuieli a unei cote părți conform legii amortizării.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 316 cod procedură civilă.

La data de 10.03.2009 intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în ceea ce privește primul motiv de recurs instanța de fond a avut în vedere sumele constate de organul de control ca fiind nedeductibile și8 asupra cărora s-au calculat datoriile fiscale.

Prin anularea acestor sume, în mod firesc s-au anulat și debitele fiscale.

Referitor la lipsa calității procesuale active a BNP intimata a arătat că prin răspunsul al întâmpinarea pârâtei la instanța de fond, intimata și-a însușit acțiunea formulată de BNP.

S-a arătat și că în conformitate cu art. 14 alin. 1 și următoarele din Legea 36/1995 între activitatea notarului public și a biroului notarial există o stare de confuziune, deoarece notarii publici își desfășoară activitatea în cadrul biroului notarial unde se înregistrează toate veniturile și care ține evidența contabilă a activității notariale.

Din aceste motive care țin de organizarea și structura biroului notarial s-a formulat acțiunea în numele BNP.

Chiar recurenta DGFP Das oluționat contestația formulată de BNP tocmai datorită faptului că între notarul public și biroul notarial există o identitate deplină.

Referitor motivul de recurs prin care se susține că decizia nr. 904/2005 a Curții de Apel Craiova prin care s-au constatat deductibile fiscal doar cheltuielile cu materialele utilizate pentru reparații și s-au supus amortizării toate cheltuielile pentru lucrări de consolidare mansardare și extindere nu se poate aplica și pentru viitor s-a arătat că lucrările de reamenajare sediu au continuat în perioada 2004 - 2005.

În ce privește motivul de recurs referitor la faptul că dobânzile aferente creditelor angajate pentru efectuarea investiției nu sunt deductibile fiscal s-a arătat că în mod temeinic acestea s-au reținut ca deductibile fiscal potrivit OG 7/2001 și art. 49 pct. 54 din HG nr. 44/2003 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

S-au invocat și dispozițiile art. 16 alin. 4 din OG nr. 7/2001, arătându-se și că dobânda aferentă creditelor bancare nu a fost contabilizată pe valoarea mijlocului fix ci ca o cheltuială financiară, în conformitate cu dispozițiile legale.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Referitor la primul motiv de recurs se reține că prin sentința recurată s-a admis contestația formulată de reclamantă s-a anulat decizia pronunțată de pârâtă în procedura administrativă de soluționare a contestației, s-a anulat în parte decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală cu privire la următoarele sume: 421.510.062 lei cheltuieli cu investițiile la imobilul birou notarial în anul 2003 (cheltuieli cu investițiile în sumă de 399.290.561 lei și dobânzi la creditele angajate pentru efectuarea investițiilor în sumă de 22.219.501 lei); suma de 1.392.729.483 lei reprezentând cheltuieli cu investițiile la imobilul birou notarial în anul 2004 (cheltuieli cu investițiile în sumă de 1.304.393.243 lei și dobânzi la creditele angajate pentru efectuarea investițiilor în sumă de 88.331.240 lei); suma de 9.545 RON reprezentând cheltuielile cu dobânzile la creditele angajate pentru efectuarea investițiilor la sediul biroului notarial în anul 2005.

Prin urmare dispozitivul sentinței recurate, deși nu indică expres sumele de plata cărora reclamanta a fost exonerată prezintă suficiente elemente de determinare a acestora, arătând sumele reprezentând cheltuieli în legătură cu care s-au stabilit obligațiile fiscale prin decizia de impunere.

În consecință modul de redactare al sentinței recurate, așa cum a fost mai sus prezentat nu pune afectează legalitatea și temeinicia acesteia.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs observându-se actele și lucrările dosarului instanței de fond vor fi reținute ca întemeiate susținerile intimatei din întâmpinare în sensul că prin răspunsul reclamantei la întâmpinarea formulată de pârâtă în primă instanță, reclamanta și-a însușit acțiunea formulată inițial în numele biroului notarului public, astfel că excepția lipsei calității procesuale active invocată de recurentă nu poate fi reținută ca fiind fondată.

Nici criticile ce pun în discuție fondul litigiului nu pot fi reținute ca fiind fondate deoarece potrivit pct. 9 alin. 3 din Capitolul I al HG nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale modificată și completată prin OG 54/1997, recuperarea cheltuielile privind reparațiile de orice fel, ce se fac la mijloacele fixe, se face prin includerea în cheltuielile de exploatare integral, la momentul efectuării, sau eșalonat pe o perioadă de timp.

De asemenea, în ceea ce privește sumele reprezentând dobânzi la creditele acordate în mod temeinic s-a reținut de către instanța de fond că acestea sunt deductibile fiscal potrivit HG 54/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG 7/2001, art. 16 și art. 8 pct. 38 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea Legii 571/2003 unde se prevede cu titlu exemplificativ că sunt cheltuieli deductibile dobânzile aferente creditelor bancare.

Prin urmare cele trei credite contractate pentru reparația imobilului, sediu profesional, reprezintă cheltuieli financiare și nu trebuie să fie incluse pe cheltuieli conform legii amortizării.

În consecință potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat de pârâtă urmează a fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâta D în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr.2192 din data de 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red. jud.

2 ex/29.05.2009

24 Martie 2009

Președinte:Gabriel Viziru
Judecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 1299/2009. Curtea de Apel Craiova