Anulare act administrativ . Sentința 131/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.131/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii Contenciosului administrativ și fiscal de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii scrise în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 24 septembrie 2008.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea parțiala a HG nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al județului B precum si al municipiilor, orașelor si comunelor din județul B, publicata in MO 697 bis/24.09.2002, prin care s-a atestat apartenența la acest domeniu public al imobilului menționat Ia poziția 214 "clădire de locuit" înscrisa in CF 3643 top 1622/1, in sensul anularii poziției 214 de pe Anexa 1- inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Județului și constatarea că imobilul situat în Comuna, sat Colonia 1 Mai nr. 20 inscris in CF nr. 3643 top 1622/1 nu este de uz sau interes public si este proprietatea privată a Comunei, asa cum arată si evidentele de publicitate imobiliara, singurele opozabile.
În motivare reclamanta a arătat că din anul 1989 folosește, în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu Spitalul de B, parte din locuința situată în Comuna, Colonia 1 Mai nr. 20, compusă din 2 camere, bucătărie, hol, baie, beci și curte.
Reclamanta a precizat că a reînoit contractul de închiriere în anul 1995 și în anul 1999 și că în toată această perioadă și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Aceasta a mai arătat că a avut ocupația de femeie de serviciu la spital, iar din anul 1999 este pensionară.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 85/1992 a solicitat în repetate rânduri Spitalului de Psihiatrie si Neurologie B sa vândă imobilul, însa conducerea spitalului a amânat-o sub diferite pretexte.
Reclamanta a înaintat Spitalului de Psihiatrie si Neurologie Boc erere in data de 14.11.2007 solicitând sa i se comunice cine este proprietarul imobilului cu mențiunea că chiria este încasată de Spital. Prin adresa nr. 13421/22.11.2007 i s-a răspuns că imobilul face parte din domeniul public al județului B fiind identificat in Anexa nr.l, parte integranta a HG nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public ai județului B precum si al municipiilor, orașelor si comunelor din județul B si ca proprietar al imobilului este Județul B prin Consiliul județean
la această data nu a cunoscut faptul că proprietar al imobilului este Județul B si nici faptul ca imobilul a fost inclus la poziția 214 de pe Anexa 1- inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Județului B din HG nr. 972/2002. împrejurarea ca plătește chiria lunara Spitalului de psihiatrie si neurologie B si in prezent, acesta comportandu-se ca un adevărat proprietar.
Reclamanta a mai arătat că, încheind contractul de inchiriere cu acesta in calitate de locator, a fost indreptățită sa creadă că menționarea imobilului la poziția 214 de pe anexa 1 HG 972/2002 reprezintă o eroare fără a avea vreun temei in realitate: locuința nu se afla in incinta Spitalului -secția Colonia 1 Mai, ci in afara perimetrului acestuia, nefiind de uz sau interes public.
O dovada ca imobilul nu este de interes public o reprezintă si faptul ca anterior apariției HG 972/2002 a fost inclus in domeniul privat al statului. In plus HG 972/2002 nu a fost niciodată inscrisa in CF, astfel încât aceasta hotărâre nici nu ne este opozabila.
Situația actuala de CF prezintă o alta situație a imobilului in litigiu decât cea reținuta la poziția 214 din HG 972/2002:
- imobilul inscris in CF 3643 top 1622/1 menționat la poziția 214 din HG 972/2002 este descris in CF ca fiind "casa si curte de 2952 mp." aflat la momentul 1995 in proprietatea privata a comunei, conform înscrierilor de sub B2.
- in 1992 imobilul se comasează cu alte imobile aduse din CF 2274 rezultând un teren de 38 991,60 mp. sub același proprietar,. domeniul privat.
- ulterior parte din aceste imobile sunt concesionate către persoane fizice cu destinația "loc de casa" si chiar se intabulează o serie de case.
- si in prezent, potrivit situației de CF imobilul este in proprietatea Comunei -domeniul privat al acesteia.
Situația de care se prevalează Spitalul de Psihiatrie si Neurologie B invocând apartenența imobilului la domeniul public al județului B, nu îi este opozabila, având in vedere ca actul normativ criticat, HG 972/2002, nu a fost niciodată înscris in CF. In condițiile art. 28 Legeanr. 7/1996 modificată "dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabila fata de terți, fara înscrierea in cartea funciara, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silita si uzucapiune." Daca imobilul ar fi intrat in domeniul public al județului B, aceasta situație juridica trebuia înscrisa in CF. Cum nu s-a făcut o astfel de înscriere, o alta situație juridica a imobilului nu îi este opozabila.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea excepției tardivității pârâtul a invocat dispozițiile art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004.
Pe fond pârâtul a arătat că Hotărârea Guvernului nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al județului B, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art.107 din Constituția României și ale art.21 alin.(3) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației Publice, care potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.8/2001, cu modificările și completările ulterioare, este organul de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.555/2001, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.8 alin.(6) din Legea nr.24/2000, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare".
Potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate
administrativ-teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a Guvernului.
In temeiul acestor dispoziții, în județul B au fost inventariate bunurile care aparțin domeniului public al județului, municipiilor, orașelor și comunelor, inventarierea bunurilor fiind efectuată, potrivit art.21 alin.(l) din Lege nr.213/1998, de către comisiile special constituite în fiecare unitate administrativ-teritorială.
Ulterior, inventarele au fost însușite prin hotărâri de către consiliile locale, respectiv de către Consiliul Județean
În conformitate cu art.21 alin.(3) din Legea nr.213/1998, inventarele însușite de către autoritățile locale au fost centralizate de către Consiliul Județean B, fiind întrunite astfel condițiile prevăzute de lege pentru atestarea, prin hotărâre de Guvern, a apartenenței bunurilor la domeniul public județean sau local, după caz.
Astfel, apartenența bunurilor la domeniul public județean sau local se face, conform Legii nr.213/1998, prin hotărâri de declarare, ca atare, ale consiliilor locale sau județene, aceste acte ale administrației publice locale fiind cele care stabilesc sau modifică regimul juridic al bunurilor, și nu actul de atestare, indiferent de procedura de aprobare a acestor inventare.
Susținerile reclamantei nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea actului administrativ adoptat de Guvern și vătămarea de către această autoritate a unui drept existent și recunoscut de lege în favoarea lui, în condițiile în care acesta nu face dovada că a solicitat și a obținut anterior anularea parțială a hotărârii consiliului local, respectiv a consiliului județean, acte în temeiul cărora a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr.972/2002.
Reclamanta a arătat că locuiește, în imobilul situat în comuna Colonia 1 Mai nr.20, în baza unui contract de închiriere încheiat între aceasta și Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Existența acestui contract presupune că imobilul care a făcut obiectul contractului de închiriere constituie locuință de serviciu și nu poate face obiectul unei tranzacții civile, unei vânzări, în temeiul alin.(9) al art.7 din Legea nr.85/1992 republicată.
Mai mult, potrivit prevederilor legale mai sus enunțate "locuințele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului d e Interne, nu se vând". In ceea ce privește regimul juridic al imobilului la care face referire reclamanta arătăm că acesta a trecut prin Hotărârea Guvernului nr.867/2002, din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei (actualmente Ministerul Sănătății Publice) în domeniul public al județului B și în administrarea Consiliului Județean B, iar potrivit Ordonanței Guvernului nr.70/2002 privind administrarea unităților sanitare publice de interes județean și local, cu modificările și completările ulterioare "terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile sanitare publice de interes județean sau local, denumite în continuare unități sanitare publice, sunt parte integrantă a domeniului public al județelor, comunelor, orașelor și municipiilor și se dau în administrarea unităților sanitare publice prin hotărârea consiliului județean, Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local, după caz, în condițiile legii".
Cu privire la înscrierea în Cartea funciară imobilului care face obiectul acțiunii, Instituția Prefectului - Județul B, căreia i-am solicitat un punct de vedere privitor la aceasta, precizează că lucrarea de intabulare în Cartea funciară a imobilelor ce se află în domeniul public la județului B, este în curs de desfășurare, acesta fiind motivul pentru care în extrasul de CF încă mai apare Statul Român.
Deși a invocat existența unui contract de închiriere a unei locuințe de serviciu, contract ce constituie un act accesoriu contractului individual de muncă, contestatoarea nu face dovada unui raport de muncă între ea însăși și unitatea sanitară în cauză și nici precizări cu privire la valabilitatea titlului în baza căruia folosește această locuință.
La data de 2 iunie 2008 Județul B, reprezentat prin Președintele Consiliului Județean B, a depus la dosar o cerere de intervenție în favoarea pârâtului Guvernul României prin care a invocat excepția tardivității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea excepției tardivității intervenientul a invocat prevederile art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, iar pe fond a reiterat apărările formulate de pârât.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri:plângerea prealabilă formulată de reclamantă (fila 8-10), extras HG nr.972 (fila 12-13), contractele de închiriere încheiate între reclamantă și Spitalul de B (filele 14 - 20), copie CF 3643 (filele 21 - 28), copie CF 3651 (filele 29-32), nota de fundamentare a HG nr.972/2002 (filele 42-43), copia deciziei de pensionare și a carnetului de muncă al reclamantei (filele 46 -52), chitanțe privind achitarea chiriei (filele 52-59), expertiză extrajudiciară (filele 60 - 68), Hotărârea nr.100/2001 a Consiliului Județean B (fila 92).
Prin încheierea din data de 17 martie 2008 s-a respins excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Guvernul României pentru considerentele exprimate în acea încheiere.
De asemenea, la data de 18 iunie 2008 s-a admis în principiu cererea de intervenție formulată de Județul B, în interesul pârâtului Guvernul României.
Analizând acțiunea dedusă judecății prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate instanța constată că aceasta este neîntemeiată.
Reclamanta a fost angajata Spitalului de B situat în Comuna. În această calitate a încheiat contract de închiriere cu angajatorul pentru locuința situată în Comuna, Colonia 1 Mai nr.20 compusă din 2 camere, bucătărie, hol, baie, beci și curte. Primul contract de închiriere a fost încheiat la data de 1 ianuarie 1995, iar al doilea contract la data de 1 ianuarie 1999.
Ulterior, reclamanta a continuat să ocupe acest spațiu achitând chirie Spitalului de B, astfel cum rezultă din chitanțele depuse la dosar (filele 52, 59).
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul clădire și teren aferent destinate exercitării activității Spitalului au fost în proprietatea Comunei și au fost date în administrare operativă Spitalului la data de 21 octombrie 1965.
Prin Hotărârea nr.100/2001 a Consiliului Județean B s-a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Județului B, fiind cuprins și imobilul construcții, curte, casă și curte, asupra cărora Spitalul de B avea un drept de administrare operativă.
În acest sens, s-a și încheiat un protocol între Spitalul de Psihiatrie și Neurologie și Consiliul Județean B prin care au fost predate - primite imobilele din folosința Spitalului de Psihiatrie și Neurologie B, pentru trecerea acestora din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al Județului B și în administrarea Consiliului Județean
Hotărârea nr.972/2002 privind atestarea domeniului public al Județului B, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din Județul Baf ost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Prin aceasta s-a atestat în domeniul public al Județului B bunurile care anterior au fost inventariate de Comisiile special constituite în acest sens în fiecare unitate administrativ teritorială.
Susținerile reclamantei potrivit cărora în mod nelegal s-a atestat în domeniul public al Județului B imobilul pe care îl ocupa în baza unui contract de închiriere, nu sunt de natură să schimbe apartenența acestui bun din domeniul public în domeniul privat.
Statul are dreptul potrivit art.7 lit.e din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia să dispună "trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale în domeniul public al acestora pentru cauze de utilitate publică."
În speță, imobilul în litigiu este afectat desfășurării activității unității sanitar publice de interes județean Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B, situat în Comuna. Aceste imobile sunt locuințe de serviciu destinate închirierii de către personalul angajat al acestui spital. Prin scoaterea acestuia din domeniul public și vânzarea către persoanele care l-au ocupat cu titlu de închiriere se schimbă destinația legală a imobilului, precum și finalitatea avută în vedere de legiuitor, respectiv aceea de a pune la dispoziția personalului angajat spațiu de locuințe în proximitatea locului de muncă.
Susținerile reclamantei potrivit cărora prevederile HG nr.972/2002 nu îi sunt opozabile deoarece nu au fost înscrise în Cartea Funciară sunt de asemenea neîntemeiate, având în vedere pe de o parte principiul căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii - nemo censetur ignorare legem-, iar pe de altă parte prevederile Legii nr.7 / 1996 potrivit cărora înscriereile în Cartea Funciară au doar caracter de opozabilitate nu constituire de drepturi.
Pentru aceste considerente instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și, în temeiul art. 54 Cod procedură civilă va admite cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul Județul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta cu domiciliul în Comuna, sat Colonia 1 Mai, nr.20, județul B, și cu domiciliul ales la Societate civilă de avocați în B, str.-, nr.64,.3, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României cu sediul în B, nr.1, sector 1, având ca obiect anularea parțială a HG nr.972/2002 privind atestarea domeniului public al județului B, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul Județul B, cu sediul în B,-, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.CC 22.10.2008/dact.VP 27.10.2008/5 ex.
Președinte:Clara Elena Ciapă
Judecători:Clara Elena Ciapă
