Anulare act administrativ . Sentința 131/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.131/CA
Ședința publică de la 30 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta C " " I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU din cadrul MINISTERULUI MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților din proces.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților să depună și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării la 30 iunie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.264/45 din 9 aprilie 2008, reclamanta "" Ias olicitat, în contradictor cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, anularea deciziei nr.22 din 14 februarie 2008, prin care a fost respinsă contestația ce a formulat împotriva deciziei de impunere nr.19908 din 23.11.2007 și a raportului de inspecție nr.19907 din 23.11.2007, pe motiv că în actele administrativ-fiscale emise nu a fost indicat textul de lege care stabilește obligația sa de a plăti contribuția de 3% și respectiv taxa de 1 leu, că textele enumerate erau abrogate la data efectuării controlului și că nu s-a ținut cont de faptul că abrogarea expresă directă conduce la desființarea efectelor vechii norme juridice.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, considerând că obligația de plată subzistă, independent de modificările aduse legislației privitoare la Fondul pentru mediu, și că nu s-a dovedit că reclamanta și-a îndeplinit, în termen și în condițiile stabilite de legiuitor, obligația de plată a sumelor datorate Fondului pentru mediu.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că "" Iaf ost înființată în anul 1992, fiind înmatriculată sub nr. J 22-693-1992 și având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic.
În cursul anului 2007, inspectori din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu au efectuat o verificare la - SRL I, privitor la modul de evidențiere, calcul și virare a obligațiilor societății față de bugetul Fondului pentru mediu, reținându-se că, în perioada iunie 2002 - decembrie 2003, persoana juridică menționată a desfășurat activități de producție de ambalaje din material plastic (folie, pungi, saci, bidoane, canistre etc.), că ea nu a colectat și reciclat deșeuri de ambalaje, că nu a depus declarațiile pentru obligațiile de plată la Fondul pentru mediu și că nu a plătit contribuția de 3% din valoarea ambalajelor comercializate și respectiv taxa de 1 leu/kg. din greutatea ambalajelor introduse pe piață, fapt pentru care a fost întocmit raportul de inspecție fiscală din data de 22.11.2007, ce a fost înregistrat sub nr.19907 din 23.11.2007.
Pe baza constatărilor consemnate în raportul de inspecție fiscală, Administrația Fondului pentru Mediu a emis decizia de impunere nr.19908 din 23.11.2007, prin care s-a stabilit în sarcina - SRL Ioo bligație fiscală în sumă totală de 28.156 lei, corespunzătoare perioadei 7 iunie 2002 - 31 decembrie 2003.
Împotriva actelor administrativ-fiscale menționate - SRL Iaf ormulat contestație, invocând faptul că inspectorul fiscal a uzat de acte normative emise după perioada de timp verificată, că nu s-a indicat norma juridică ce reglementează obligația de plată, că în mod greșit taxa a fost calculată la valoarea de comercializare a ambalajelor și nu la valoarea încasată, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, și că, urmare adoptării nr.OUG196/2005, Legea nr.73/2000 nu își mai produce efecte pe perioada avută în vedere de organul de verificare fiscală.
Prin decizia nr.22 din 14 februarie 2008, președintele Administrației Fondului pentru Mediu a respins contestația formulată de - SRL I ca neîntemeiată, fapt ce a determinat reclamanta să promoveze prezenta acțiune în anulare, în condițiile Codului d e procedură fiscală și ale Legii contenciosului administrativ.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamanta - SRL I este nefondată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanta a desfășurat activități de producție de ambalaje din material plastic, că nu a fost colectată și reciclată vreo parte din ambalajele introduse pe piață și că nu s-a plătit vreo sumă în contul Fondului pentru mediu.
Fondul pentru mediu a fost instituit prin Legea nr.73/2000, fiind destinat susținerii și realizării obiectivelor din Planul național de acțiune pentru protecția mediului, sursele sale de constituire fiind, printre altele, în perioade diferite de timp, o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și o sumă de 10.000 lei/kg. (1 RON) din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, contribuții și taxe introduse prin art.9, respectiv art.8 din Legea nr.73/2000, republicată, modificată prin nr.OUG93/2001, Legea nr.293/2002 și nr.OUG86/2003, lege ce a fost ulterior abrogată prin nr.OUG196/2005.
Chiar dacă Legea nr.73/2000 a fost abrogată, Curtea constată că Fondul pentru mediu și diverse surse de finanțare ale acestuia continuă să existe și în prezent, nr.OUG196/2005, care a înlocuit vechea reglementare, menționând la art.9, printre altele, ca sursă de constituire a veniturilor Fondului și taxa de 1 leu/kg. din greutatea ambalajelor introduse pe piață de producători, principiul ce stă la baza celor două acte normative menționate fiind acela că " plătește".
Dincolo de această continuitate de reglementare și de păstrarea principalelor principii și surse de constituire a veniturilor, Curtea constată că obligația fiscală, categorie din care fac parte și contribuțiile și taxele datorate de agenții economici Fondului pentru mediu, rămâne validă pe întreaga perioadă pentru care este recunoscut dreptul creditorului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, respectiv pe durata a 5 ani, drept consacrat de art.131 Cod procedură fiscală, republicat.
Ca atare, organul de control, administrator al Fondului pentru mediu, era în drept să stabilească obligația fiscală și să ia măsuri pentru realizarea acesteia chiar și după ce Legea nr.73/2000 a fost abrogată, întrucât faptul abrogării normei, pentru viitor, nu are nici o consecință juridică asupra obligațiilor scadente, dar neexecutate din culpa contribuabilului, cu atât mai mult cu cât ea a fost stabilită pe perioada în care obligația a existat, în speță cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate operând doar pe perioada anterioară adoptării nr.OUG86/2003, iar taxa de 1 leu/kg. din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producători fiind valabilă începând cu data intrării în vigoare a ultimului act normativ menționat, taxă ce a fost preluată de nr.OUG196/2005.
Modificarea, sau chiar abrogarea unui act normativ, chiar și în ipoteza în care vechea reglementare nu se mai păstrează - situație ce nu se regăsește în cauza de față, din moment ce Fondul pentru mediu continuă să dăinuie - nu atrage după sine anularea obligațiilor născute sub vechea reglementare, astfel că, atâta timp cât acestea nu au fost stinse prin vreuna din modalitățile prevăzute de Titlul VIII din Codul d e procedură fiscală, ele continuă să existe, organul de control fiind în drept să constate existența lor și să ia măsuri de recuperare, reclamanta neputând opune creditorului obligației propria sa culpă, constând în nedeclararea și neachitarea taxelor legal datorate, și nici faptul că unele din vechile surse de venituri nu se mai regăsesc în legislația actuală.
În ceea ce privește modalitatea de calcul a contribuției de 3%, Curtea constată că, din cuprinsul art.1 pct.4 din Legea nr.293/2002, ce modifică art.9 alin.1 din Legea nr.73/2000 și respectiv nr.OUG93/2001, rezultă fără echivoc că această cotă de 3% se calculează la valoarea cu care ambalajele au fost comercializate, neinteresând prin urmare nivelul taxei pe valoarea adăugată, prețul de producție, sau suma încasată de producător; stabilirea modalității de calcul a taxelor și contribuțiilor fiscale fiind apanajul exclusiv al legiuitorului, termenul "valoarea ambalajelor comercializate" nelăsând loc la interpretări de genul celor făcute de reclamantă, care în mod evident urmărește, pe această cale, diminuarea contribuției sale la Fondul pentru mediu, prin deducerea din valoarea ambalajelor comercializate a taxei pe valoarea adăugată, fără însă ca norma înserată la art.9 lit. d) să-i permită o atare speculație.
Cât privește critica pe care reclamanta o face actului întocmit de organul de control, cu privire la neindicarea textului de lege ce reglementa obligația sa de plată, Curtea constată că aceasta este una pur formală întrucât este necontestat faptul că s-a făcut trimitere la toate reglementările privitoare la Fondul pentru mediu, respectiv la Legea nr.73/2000 și la actele normative modificatoare ulterioare, iar pe de altă parte pentru că nici Codul d e procedură fiscală și nici o altă reglementare nu obligă organul de control să arate, în cele mai mici detalii, articolele, aliniatele, punctele și literele unde se regăsește înscrisă obligația de plată, cu atât mai mult cu cât aceasta este, în cazul veniturilor Fondului pentru mediu, o obligație unitară, ce-și găsește reglementarea într-un singur act normativ, denumit ca atare, lege pe care reclamanta era obligată să o cunoască și să o respecte, din moment ce face parte în mod necontestat din categoria "poluatorilor", care nu s-a implicat în colectarea și reciclarea deșeurilor aflate pe piață.
Ca atare, constatând că actele administrativ-fiscale au fost emise în baza și în executarea legii, de organul competent și că reclamanta nu și-a îndeplinit, din culpă obligațiile ce-i reveneau conform Legii nr.73/2000, corespunzător sferei de acțiune a dispozițiilor modificatoare din actele normative ce i-au urmat, Curtea, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, va respinge acțiunea reclamantei în întregul ei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamanta "" I, având sediul în I,-, în contradictor cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, având sediul în B, nr.294 Corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
03.VII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
