Anulare act administrativ . Decizia 132/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 132/
Ședința publică din 05 februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P, str.- cel M și nr.7, jud.I împotriva sentinței nr.98/6 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul-pârât prin avocat și intimata-reclamantă prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că atât intimata-reclamantă cât și recurentul-pârât au depus concluzii scrise(70-88 dosar).
Nefiind cereri formulate instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului-pârât solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe ca netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată. Învederează faptul că excepția de nelegalitate nu mai întrunea condițiile pentru a fi pusă în discuție, iar HCL 43/1999 a fost dată sub imperiul Legii nr.29/1990 și nu retroactivează, urmând astfel a se constata că actele normative invocate sunt din perioada anilor 2000 - 2004, deci ulterioare HCL 43/1999.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului, menținerea integrală a sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând pe scurt concluziile consemnate și în scris.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.98 din 6 martie 2007 Tribunalului Mureșs -a admis în parte acțiunea DISTRIGAZ NORD Târgu M (devenit ON GAZ ROMANIA) împotriva Consiliului local al municipiului P, anulându-se punctul 1 din Anexa nr.12 a nr.93/12.10.2005 precum și nr.43/1999 privind taxele de redevență stabilite în sarcina reclamantei.
Soluția s-a motivat cu aceea că la aprobarea nr.84/2004 nu s-a ținut cont de dispozițiile speciale din Legile nr.241/2003 și nr.351/2004, care definesc activitatea de distribuire a gazelor naturale ca pe un serviciu public de interes național, fiind interzisă taxa de redevență asupra gazelor combustibile, inclusiv prin Legea minelor nr.85/2003. S-a conchis în considerentele sentinței că prin Legea nr.241/2003 rețelele de distribuție a gazelor naturale au fost scoase din domeniul public al localităților și trecute în domeniul public al statului, punct de vedere confirmat și de prin adresa nr.2676/2.12.2002.
Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, un prim recurs înregistrându-se la data de 7 august 2007, când sentința încă nu fusese redactată și comunicată consiliului pârât, enunțând cazurile prevăzute de art.304 pct.4, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, motive de recurs menținute și în cererea depusă la data de 20 octombrie 2008, după comunicarea sentinței redactate cu pârâtul, la data de 8 octombrie 2008, potrivit dovezii de la fila 204 dosar.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, a acordat ce nu s-a cerut pe motive contradictorii și străine de natura pricinii, soluția legală fiind cea de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât prin nr.54 din 10 aprilie 2006 s-a revocat punctul 1 din anexa nr.12 a nr.93/2005 și s-a abrogat art.2 din nr.32/03.03.2006. Se mai susține că și excepțiile ridicate în baza art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 au fost greșit soluționate, cât timp era în discuție un act administrativ din anul 1999 și cu privire la care s-a invocat autoritatea de lucru judecat decurgând din decizia civilă nr.1023/20.10.2003 a Curții de apel Iași, prin care s-a hotărât în mod irevocabil că taxa de redevență are regimul taxelor locale și este legală.
Recurentul arată că acțiunea era tardivă și prescrisă față de dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990, în vigoare la data nr.43/1999, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Cu privire la motivarea hotărârii recurate, se arată că încalcă și principiul securității juridice consacrat de art.6 din în definirea dreptului la un proces echitabil, atât în legislația internă dar și în cea comunitară (filele 59 - 65).
Analizând motivele de recurs invocate, precum și cauza potrivit art.3041Cod procedură civilă (sentința nefiind susceptibilă de apel), curtea apreciază că recursul este fondat din următoarele considerente:
Este neîndoielnic că acțiunea s-a introdus la data de 24 martie 2006, obiectul pretinsei anulări formându-l punctul 1 din anexa nr.12 a nr.93/12.10.2005, art.2 din nr.32 din 03.03.2006 și nr.43/1999, toate cele trei hotărâri fiind adoptate de Consiliul local al municipiului
Anularea nr.43/1999 și parțial a nr.93/2005 (punctul 1 anexa 12 - indexarea redevenței pentru folosirea rețelelor de gaz metan ale municipiului P) este cerută și în plângerea prealabilă adresată emitentului potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 ( filele 13 - 18).
In soluționarea plângerii prealabile s-a comunicat reclamantei Hotărârea nr.32 din 3 martie 2006, prin care s-a respins plângerea atât în privința nr.43/1999 cât și a nr.93/2005.
După intentarea acțiunii în contencios administrativ și formarea dosarului nr.1330/2006 la Tribunalul Mureș, Consiliul local al municipiului Paa doptat Hotărârea nr.54 din 10 aprilie 2006, prin care s-a dat curs cererii reclamantei în sensul revocării punctului 1 din anexa 12 nr.93/2005 și s-a abrogat art.2 din nr.32/03.03.2006 privitor la respingerea plângerii împotriva nr.93/2005 (fila 64 dosar).
Așa fiind, obiectul cererii de chemare în judecată s-a redus la anularea nr.43/1999, restul cererilor rezolvându-se pe cale administrativă.
La termenul din 24 octombrie 2006 (fila 120), reprezentanții părților au convenit asupra acordării unui termen pentru încheierea unei tranzacții conformă cu invitația nr.13.652/17.10.2006 lansată de Primăria P în vederea stingerii tuturor litigiilor (fila 118).
Pentru stingerea litigiului pe cale amiabilă s-au acordat alte termene de judecată până la 20 februarie 2007, când acțiunea a fost judecată în fond (fila 182).
In considerentele sentinței recurate nu se face referire decât la. nr.84/30.09.2004, care însă nu a format obiectul litigiului dedus judecății în cauza dosar nr.1330/2006.
făcând de faptul că anularea punctului 1 din anexa 12 nr.93/2005 s-a rezolvat pe cale administrativă, conform nr.54/10.04.2006, în privința legalității nr.43/1999 hotărârea primei instanțe este nemotivată în fapt și în drept, motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Din faptul că legalitatea și temeinicia nr.43/1999 nu a fost analizată de prima instanță, contrar dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, care obligă la arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat excepțiile de inadmisibilitate, tardivitate, etc. invocate de pârât, curtea apreciază că procesul a fost soluționat fără cercetarea fondului, urmând ca, după casare, cauza să fie trimisă în rejudecare, conform art.312 pct.5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului P, cu sediul în P, str.- cel M și, nr.7, județul I, împotriva sentinței civile nr.98 din 6 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.1330/2006.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
3 ex.
12.02.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
