Anulare act administrativ . Decizia 1320/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1320
Ședința publică din data de 11 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Diana Bulancea
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR PRIN SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 împotriva sentinței civile nr. 3718/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 4 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 mai 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3718/19.12.2008 a Tribunalului București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, dispunându-se anularea Ordinului nr. 4093/10.07.2007 emis de pârâtă, aceasta din urmă fiind obligată să emită o nouă decizie de recalculare a despăgubirilor pentru bunurile abandonate de antecesorul reclamantului în, pentru100 ha teren agricol, 1 ha teren intravilan pentru casă, curte, dependințe, și cultură de soarelui pe 22 ha teren, precum și să reactualizeze aceste sume cu rata de inflație.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 1661/2002 a Comisiei municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, s-a aprobat cererea reclamantului, propunându-se acordarea de despăgubiri moștenitorilor defunctului, în sumă de 213.341,75 lei pentru 50 ha teren agricol, 14,30 ha porumb și 1000 mp teren aferent locuinței.
Reclamantul a formulat contestație la instituția pârâtă pentru neacordarea de despăgubiri în integralitate, pârâtă care - emițând ordinul contestat în prezenta cauză - a validat hotărârea comisiei municipale pentru suma stabilită de aceasta.
Instanța de fond a reținut încălcarea de către pârâta a prevederilor art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 în sensul că nu a analizat contestația reclamantului și nici temeinicia hotărârii comisiei municipale.
Este reală susținerea pârâtei, a mai arătat tribunalul în motivarea soluției sale, că s-au stabilit despăgubiri pentru o cultură de soarelui, din eroare fiind trecut porumb, însă pârâta trebuie să rectifice această eroare.
Mai mult, de la data emiterii Hotărârii nr. 1661/2002 și până la data analizării legalității ei de către pârâtă, au fost modificate Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, astfel că nu mai există limită de acordare a despăgubirilor pentru suprafețele de teren preluate de stat; prin urmare, pârâta trebuia să modifice hotărârea comisiei locale și să acorde despăgubiri pentru toate cele 100 ha teren agricol, pentru tot hectarul de teren intravilan și nu doar pentru o suprafață de 1000 mp.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului său, pârâta recurentă a arătat că singurul document doveditor, ca act oficial, este Situația de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-bulgare, iar potrivit acesteia autorul a abandonat în 100 ha teren agricol și curte în suprafață de 1 ha. Referitor la recoltele abandonate, autorul reclamantului a abandonat 65% din suprafața de 22 ha soarelui, restul de 35% fiind al lui, împreună cu care lucra suprafața de teren.
Art. 12 alin. 2 și 3 din HG nr. 753/1998 se limitează suprafețele ce se pot acorda pentru terenul de sub casă și curte la suprafețele ce se pot acorda pentru terenul de sub casă și curte la suprafețele din Legea nr. 50/1991, urmând ca diferența de teren să se compenseze cu teren agricol. Prin urmare, Comisia a calculat corect 1000 mp teren intravilan. Pentru terenul agricol, nu îi puteau fi acordate despăgubiri pentru mai mult de 50 ha teren agricol, conform art. 15 din Legea nr. 1/2000 ce nu era abrogat la data emiterii hotărârii.
Referitor la cererea de actualizare a compensațiilor, recurenta a invocat prevederile art. 34 lit. h din HG nr. 753/1998 si faptul ca sumele datorate cu titlu de compensații au devenit certe, lichide si exigibile numai in momentul validării lor, precum și prevederile art. 5 din HG nr. 286/2004 potrivit cărora doar tranșa a doua, de 60%, se actualizează.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. Instanța de recurs apreciază că mai întâi se impune a se sublinia că acțiunea reclamantului a vizat pe de o parte nesoluționarea contestației sale referitoare la neacordarea de către comisia locală de compensații pentru toate bunurile abandonate în de autorul său, iar pe de altă parte viza solicitarea sa de actualizare a sumelor stabilite prin hotărârea comisiei municipale
2. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de actualizare a sumelor stabilite cu titlu de compensații de către comisia municipală, Curtea constată că recurenta pârâtă ignoră, prin argumentarea recursului său, statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Decizia nr. XXI/2007, pronunțată în interesul legii și, prin urmare, consacrând o dezlegare în drept obligatorie pentru instanțe, potrivit disp. art. 329 alin. 3 teza finală pr.civ.
Întru lămurirea recurentei în ce privește rațiunea actualizării, corect dispusă de instanța de fond, trebuie să supunem atenției prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Astfel, potrivit acestui text de lege, "În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate"
Prin urmare, dacă este real că Legea nr. 9/1998 a prevăzut expres și limitativ situația în care se procedează la actualizarea compensațiilor, în egală măsură este real că obligația legală a Comisiei era aceea de a se pronunța într-un interval maxim de 60 de zile.
Prevederea legală care limita actualizarea la cea de-a doua tranșă a fost astfel reglementată în considerarea unei prezumate și firești așteptări că validarea/invalidarea măsurilor adoptate de către comisia locală se va face cu respectarea termenului impus de lege.
Iar legiuitorul a prezumat că o mică întârziere de 60 de zile la plată (perioada legală de validare) nu produce petenților un prejudiciu considerabil, astfel încât să se impună actualizarea și într-o atare ipoteză.
În situații precum cea de față însă, în care de la emiterea hotărârii comisiei județene și până la emiterea ordinului de validare au trecut aproape 5 ani, considerațiunile avute în vedere de legiuitor atunci când a prevăzut obligația actualizării pentru tranșa a doua de plată (nota, exigibilă în anul următor stabilirii ei, potrivit art. 8 alin. 2 din lege) se regăsesc și aici cu prisosință.
Doar o interpretare precum cea statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007 asigură o reală compensare a reclamantului, exact în sensul și cuantumul dorit de legiuitor prin reglementarea adoptată.
În acest sens, în argumentarea deciziei sale în interesul legii, instanța supremă a statuat că "principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora".
Pornind de la argumentele expuse mai sus și de la considerentele ÎCCJ expuse în decizia mai sus pomenită, Curtea apreciază că actualizarea compensațiilor se face doar începând de la momentul expirării celor 60 de zile în care trebuie să se pronunțe comisia centrală, iar nu de la momentul adoptării hotărârii comisiei municipale; întrucât instanța supremă nu a clarificat în mod expres acest aspect, Curtea apreciază că această interpretare se desprinde implicit din motivarea deciziei, dar mai ales din reglementarea legală; așa cum am arătat, pentru ipoteza respectării termenului de 60 de zile (respectarea legii a fost premisa de la care pleacă legiuitorul), s-a considerat neglijabilă eventuala devalorizare, astfel că nu s-a impus actualizarea pentru acest interval. În schimb, pentru perioada ce excede acestui interval, soluția este cea adoptată de instanța de fond.
O interpretare contrară ar fi discriminatorie în raport de persoanele cărora, spre pildă, le-a fost validată hotărârea comisiei locale în a 58-a zi, deci în intervalul prevăzut de lege, ipoteză în care după cum rezultă din interpretarea ÎCCJ, nu se aplică actualizarea sumei pentru acest interval de 58 de zile, dacă o persoană căreia i s-a validat hotărârea în a 62-a zi, spre pildă, ar beneficia de actualizare pentru toate 62 de zile.
Prin urmare, instanța va dispune actualizarea sumei de 213.341,75 RON, începând cu data expirării termenului legal de 60 de zile pentru validarea hotărârii comisiei municipale și până la data plății.
3. În ceea ce privește neacordarea de compensații pentru diferența de suprafață, de 50,9 ha, instanța de recurs reține că cererea reclamantului a fost soluționată de comisia municipală cu observarea prevederilor legale în vigoare la momentul adoptării hotărârii sale, recte până la o limită maximă de 50 ha teren agricol, în condițiile în care cererea reclamantului viza acordarea de compensații pentru suprafață de 100 ha teren arabil și 1 ha teren intravilan,
Astfel, potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, "(1) Despăgubirile se acordă celor îndreptățiți, sub forma unor compensații bănești distincte pentru terenuri, pentru construcții și pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți, după cum urmează:
pentru fiecare hectar de teren, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilită în condițiile prevăzute de dispozițiile legale pentru valoarea de patrimoniu a terenurilor ce constituie capital social, sau, la cerere, acțiuni la societățile comerciale cu capital integral ori majoritar de stat în județul de domiciliu sau învecinat, fără ca totalul suprafeței de teren pentru care se acordă compensații să depășească suprafața prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
modificărilor legislative intervenite anterior adoptării soluției sale.
a)
.".
Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, limita maximă pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, se face până la nivelul unui plafon maxim de 50 ha de proprietar deposedat.
În intervalul de timp de la adoptarea hotărârii comisiei municipale însă și până la validarea acestei de către pârâta recurentă, prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente a fost înlăturat acest plafon maxim de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, antrenând implicit o înlăturare a acestei limitări și în privința compensațiilor acordate în temeiul Legii nr. 9/1998.
Iar în condițiile în care dreptul reclamantului ia naștere la momentul emiterii ordinului de validare, nu poate fi vorba despre o aplicare retroactivă a reglementării din Legea nr. 247/2005.
Instanța de recurs nu împărtășește însă soluția tribunalului în ceea ce privește
obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de validare, pentru întreaga suprafață, cât timp analizarea cererii reclamantului nu s-a făcut de către Comisia municipală și în privința diferenței de suprafață.
Or, nici instanța de judecată, nici pârâta nu se pot substitui analizei organului administrativ investit de lege cu soluționarea unor astfel de cereri, astfel că instanța va dispune - pentru diferența de 50,9 ha teren arabil - retrimiterea cererii reclamantului către Comisia municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 în vederea soluționării acesteia și în privința compensațiilor bănești pentru diferența neanalizată, de 50,9 ha teren arabil.
4. Suprafața de 50,9 ha teren arabil se compune din diferența de 50 ha teren arabil (din totalul celor 100 ha abandonate de autorul său), respectiv din cei 9000 mp teren intravilan (din totalul de 10000 mp intravilan) care însă, potrivit reglementărilor legale, se va evalua, în acordarea compensațiilor, ca teren agricol.
Astfel, potrivit art. 12 alin. 2 și 3 din HG nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, "Terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, în funcție de localitate (urbană sau rurală).
(3) Diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și de fertilitate, în condițiile prevederilor art. 8 din prezentele norme metodologice".
Or, limita prevăzută de art. 18 lit. b din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții pentru localitățile rurale este de 1.000 mp.
Prin urmare, pentru diferența de 9000 mp pretențiile reclamantului vor fi evaluate, potrivit evaluării legale mai sus invocate, ca teren agricol, aceasta fiind modul în care legiuitorul a înțeles să acorde compensațiile și să evalueze suprafețele din intravilan.
5. Aspectul legat de eroarea strecurată în cuprinsul hotărârii comisiei municipale a fost lămurit de instanța de fond, fiind însă irelevant din perspectiva cuantumului despăgubirilor, care au fost corect calculate, prin raportare la cultura în mod real abandonată, de soarelui ( 37 dosar fond).
În ceea ce privește suprafața de pe care i se cuvin reclamantul compensații pentru recolta de soarelui abandonată, Curtea apreciază ca justă soluția Comisiei municipale.
Astfel, așa cum reiese din tabelul cuprinzând culturile nerecoltate ale "românilor și coloniștilor" ( 66), la poziția 38 figurează autorul reclamantului, numitul, cu 22 ha teren soarelui, cu mențiunea că din această recoltă 35% a fost lucrată de numitul; or, cât timp este vorba de compensații acordate pentru recoltele neculese și abandonate, iar nu pentru terenul aferent, relevant este cine a obținut recoltele respective. În consecință, reclamantului i se cuvin despăgubiri doar pentru recolta de pe 65% din suprafața de 22 ha, adică exact măsura lucrată de autorul său.
În lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea - în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041.pr.civ. - va admite recursul pârâtei și va modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului.
Astfel, va dispune actualizarea sumei de 213.341,75 RON, stabilită prin Hotărârea nr. 1661/2002, validată prin ordinul nr. 4093/2007, potrivit ratei inflației, începând cu data expirării termenului legal de 60 de zile pentru validarea hotărârii comisiei municipale și până la data plății.
Va retrimite cererea reclamantului Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 în vederea soluționării acesteia în ce privește compensațiile bănești pentru diferența de 50,9 ha teren arabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR PRIN SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, împotriva sentinței civile nr.3718/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, sentință pe care o modifică în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului, astfel:
Dispune actualizarea sumei de 213.341,75 RON, stabilită prin Hotărârea nr. 1661/2002 a Comisiei municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Ordinul nr. 4093/2007 al, potrivit ratei inflației, începând cu data expirării termenului legal de 60 de zile pentru validarea hotărârii comisiei municipale și până la data plății.
cererea reclamantului Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în vederea soluționării acesteia în ce privește compensațiile bănești pentru diferența de 50,9 ha teren arabil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Jud. fond
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Diana Bulancea
