Anulare act administrativ . Decizia 133/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 133
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul Primarul Comunei, împotriva sentinței nr.626 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Instituția Prefectului Județului
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurentul Primarul Comunei, lipsind intimatul Instituția Prefectului Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat pentru recurentul Primarul Comunei pune concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.626 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Olta admis acțiunea formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului O cu sediul în Municipiul S, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei și a dispus anularea Dispoziției nr. 526/17.07.2009.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 526 din 17.07.2009, Primarul comunei, dispus acordarea indemnizației lunare de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru funcționarii publici, personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei, începând cu data de 1 iulie 2009.
Actele normative care reglementează acordarea drepturilor salariale precum și a celorlalte drepturi ale funcționarilor publici și personalului bugetar sunt OG 6/2007, modificată și completată prin OG 9/2008 și respectiv OG 10/2008, fiind prevăzute salariile de bază, sporurile, premiile și orice alte drepturi ale acestor categorii de salariați, printre aceste drepturi nefiind prevăzută indemnizația lunară de dispozitiv.
Singurele acte normative în care este reglementată acordarea acestei indemnizații sunt Legea 138/1999 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, precum și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496 din 28.07.2003, care nu acordă acest spor personalului din aparatul de specialitate al primarului.
A rezultat astfel că sporul de dispozitiv se acordă exclusiv personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art. 1 din Legea 138/1999, respectiv din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției și nu întregului personal din administrația publică.
Actele normative invocate în preambulul dispoziției nr. 526/2009, respectiv OG 21/2004, Legea 481/2004 și Ordinul 823/2006 nu prevăd sporul de dispozitiv, astfel încât nu se justifică din punct de vede legal acordarea acestei indemnizații.
Împotriva sentinței a declarat recurs Primarul Comunei, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul arată că a emis dispoziția nr.526 din data de 17.07.2009, prin care recunoștea drepturile bănești și dispunea acordarea indemnizației de dispozitiv în favoarea funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
Prin intrarea în vigoare a OUG nr. 63/2003 s-a comasat Ministerul Administrației Publice și Ministerul Internelor, creându-se Ministerul Administrației și Internelor care a preluat drepturile și obligațiile patrimoniale ale celor două instituții publice centrale.
Mai arată potrivit punctului 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al MAI indemnizația se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și nu există nicio interdicție legală privind posibilitatea acordării acestei indemnizații pentru personalul din administrația publică locală.
Se mai arată că sporul de dispozitiv face parte din categoria acelor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului iar prin acordarea acestui spor nu se încalcă nicio prevedere legală, ci, dimpotrivă se asigură egalitatea de tratament economic, salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități și e întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 496/2006.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a legislației aplicabile, Curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția nr.526 din data de 17.07.2009, Consiliul Local al Comunei a aprobat acordarea indemnizației de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, pentru toți salariații din cadrul Primăriei com. începând cu 17.07.2009.
Indemnizația de dispozitiv reglementată de art. 13 din Legea nr. 138/1999, este instituită ca un spor salarial specific personalului militar (cadrelor militare în activitate, militarii asigurați pe bază de contract) și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
Ordinul MAI nr. 496, pct. 9.2 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin personal civil, în sensul acestui ordin, (pct. 31.1) se intelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Curtea apreciază că indemnizația de dispozitiv este un spor specific doar cadrelor militare și personalului civil definit la pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/2003 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, astfel că salariaților din cadrul unei autorități a administrației publice locale nu le este aplicabil Ordinul nr. 496/2003 întrucât nu sunt angajați ai Ministerului Administrației si Internelor.
Autoritățile și instituțiile administrației publice locale nu sunt subordonate Ministerului Administrației si Internelor, întrucât așa cum rezultă din art. 3 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, acest minister are doar atribuția de a îndruma și sprijini autoritățile publice locale și aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege.
Din analiza dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din OUG 30/2007, coroborate cu anexa 1 nr. 4161/2007, organele administrației publice locale nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea Ministerului Administrației si Internelor, iar existența în cadrul ministerului a unor direcții care coordonează relațiile cu aceste instituții nu determină un raport de subordonare, ci, asigură realizarea atribuției de îndrumare prevăzută în sarcina Ministerului d e actele normative în vigoare.
De altfel, art. 1 din Legea nr. 215/2001 Republicată -legea administrației publice locale - dispune ca administrația publică în unitățile administrativ teritoriale funcționează printre altele în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar potrivit art. 4 din lege, autonomia locală este administrativă și financiară și se exercită în baza și în limitele prevăzute de lege.
Dispozițiile legale invocate în adoptarea Hotărârilor nr. 8 și 22/2008, nu asimilează situația salariaților din cadrul Primăriei cu cea a personalului civil din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale care-și desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare și care beneficiată de sporul de dispozitiv.
Cum indemnizația de dispozitiv este un spor specific personalului militar ce nu se aplică instituțiilor cu caracter eminamente civil, în lipsa unui fundament juridic care să reglementeze acordarea sporului de dispozitiv în mod expres și angajaților unei autorități publice locale, Curtea apreciază că Hotărârile nr.8 și 22/2008 sunt nelegale.
Deși jurisprudența Curții de APEL CRAIOVA în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2din Legea nr. 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României statuat "că divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. Civilă va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al comunei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Primarul Comunei, împotriva sentinței nr.626 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Instituția Prefectului Județului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex./01.02. 2010
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Carmina Mitru, Magdalena Fănuță
