Anulare act administrativ . Decizia 1334/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizia civilă nr. 1334

Ședința publică din 14.05.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Diana Iuliana Pasăre

JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu

JUDECĂTOR 3: Vasile

Grefier: -

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, reprezentată de consilier juridic, cu împuternicire pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 279/26.01.2009 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr- șiprocedura de citare este legal îndeplinită.

Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, depune acte la dosar în combaterea recursului.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.

Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, arată că, din actele depuse la dosar, rezultă faptul că autovehiculul a fost înmatriculat în Franța, în această țară plătindu-se taxa de primă înmatriculare. Solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 15.763,94 lei actualizată cu dobânda legală de la 27.05.2008 la data plății efective.

În fapt, reclamanta a arătat că a achiziționat in anul 2007 un autoturism second - hand, pentru înmatricularea căruia a fost obligată la plata taxei speciale de înmatriculare, în cuantum de 15.763,94 RON. Reclamanta consideră că taxa prevăzută de art. 214¹din Codul fiscal contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, reglementat de art. 25, 28 și 90 din Tratat. În acest sens, susține Ca, fata de art. 214/1 din Codul fiscal, taxa specială se aplică doar autovehiculelor second-hand, achiziționate din spațiul comunitar și introduse în România în vederea înmatriculării, nu și celor achiziționate pe teritoriul României.

Reclamanta a mai susținut că, față de disp. art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare.

Prin sentința civilă nr. 279/26.01.2009, Tribunalul Bucureștia respins excepția prematurității acțiunii ca neîntemeiată, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 15 763,94 lei, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală de la 27.05.2008.

În motivare, instanța de fond a arătat că reclamanta a achiziționat în anul 2007 un autoturism, înmatriculat anterior în UE, iar pentru înmatricularea în România a plătit taxa specială pentru autoturisme în cuantum de 15.763,94 lei, conform chitanței depuse la dosar - fila 9.

Reclamanta s-a adresat pentru restituirea acestei taxe, dar pârâta, prin adresa nr.153/2008 - fila 7, a comunicat reclamantei că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită.

Având în vedere existența plângerii aflată în copie la fila 6 din dosar și răspunsul de la fila 7, tribunalul constată că excepția prematurității este neîntemeiată. Chiar dacă răspunsul emis prin adresa nr.-/18.06.2008 nu a fost formulat de către pârâtă, ci de către MEF, procedura prealabilă este îndeplinită, reclamantul nemaiavând obligația să adreseze o nouă cerere către pârâtă.

Pe fondul cauzei, tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei integral către reclamantă este nejustificat, fiind irelevant faptul că în prezent există o procedură de restituire prev. de OUG nr. 50/2008, cât timp art. 11 din acest act normativ nu prevede restituirea întregii sume către plătitor, ci doar a diferenței între suma achitată anterior de contribuabil și cuantumul prevăzut de noul act normativ.

Faptul că există posibilitatea ca plătitorul să formuleze și o cerere administrativă pentru restituirea diferenței de taxă nu este de natură a afecta litigiul de față, pârâta fiind obligată să își execute obligațiile stabilite de acte normative sau de instanță, inclusiv prin organizarea unor evidențe cu privire la restituirea taxelor auto prin care să se evite restituirea de două ori a unor sume sau părți din sume achitate cu acest titlu.

Astfel, se constată că s-a invocat, în susținerea refuzului de restituire a taxei, prevederile art. 214¹alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.

Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214/1 - 214/3, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:

Art. 214¹, - 1. Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.

2. Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate ale statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.

3. Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:

4. Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.

5. Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.

Art. 214/2 - speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.

Art. 214³. - Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:

încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;

provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate."

Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte comunitare ori în alte și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene,Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".

Se constată că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 alin 1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern ".

Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează:, Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ʺ.

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214¹-214³din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de în cauzele (15 iulie 1964), precum și delle Finanze dello Stato a ( 9 martie 1978).

Potrivit considerentelor, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că,o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.

Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite și Nemeth contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Ca atare, apărările pârâtei referitoare la respectarea Legii nr. 571/2003 republicată sunt lipsite de relevanță și vor fi înlăturate.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al, 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei [u1].

Împotriva cestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 civ Cod Penal, instanța de recurs urmând a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute la art. 304 civ Cod Penal, deoarece privesc hotărâri care potrivit legii nu pot fi atacate cu apel (art. 304¹civ.Cod Penal).

În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu s-a făcut dovada plății taxei de primă înmatriculare în țara în care a fost înmatriculat autovehicului.

De asemenea, instanța de fond, fără a cerceta înscrisurile aflate la dosarul cauzei consideră îndeplinită procedura prealabilă cu recurenta raportându-se la adresa nr. 153/2008, fila 7 din dosar, în condițiile în care recurenta a invocat prin întâmpinarea depusă excepția prematurității în raport de prevederile dispozițiilor Legii nr. 554/2004 art. 2 lit. h "nesoluționare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii dacă prin lege nu se prevede alt termen;" arătând faptul că nu a expirat termenul legal în cadrul căruia instituția avea obligația formulării unui răspuns.

Raportându-ne la cele arătate mai sus, instanța de fond interpretează răspunsul comunicat de către Ministerul Economiei și Finanțelor petentei sub nr. -/18.06.2008, ca un refuz de a soluționa cererea petentei de către 1, considerând îndeplinită această procedură prealabilă prin acest răspuns și pronunțând sentința recurată.

Ne întrebăm cum se poate respinge de către instanța de fond excepția prematurității prezentei acțiuni și să pronunțe o hotărâre de admitere a cererii petentei considerând că recurenta a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare, în condițiile în care nu a expirat termenul legal acordat instituției noastre de către dispozițiile art.2 lit. h din Legea nr.554/2004 în vederea soluționării cererii astfel: "se constată că s-a invocat în susținerea refuzului de restituire a taxei, prevederile art.214/1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003".

De asemenea, instanța de fond nu a stabilit faptul că în statul de unde a fost cumpărat autovehiculul a fost plătită efectiv o taxă de primă înmatriculare, cum totodată, nu a stabilit nici măcar faptul că în țara de proveniență este instituită o astfel de taxă, onorata instanță arătând numai că a fost achiziționat un autovehicul înmatriculat anterior în UE. Nu în toate Statele Membre ale există în vigoare o taxă de primă înmatriculare. După știința noastră, doar în 16 din cele 27 Membre este prevăzută, sub o formă sau alta o astfel de taxă, sau echivalenta acesteia.

Față de cele aici prezentate, recurenta opinează că era imperios necesar ca instanța de fond să clarifice fără echivoc probatoriul cauzei și abia după aceea să fi trecut la aprecierea pricinii dedusă judecății.

Astfel că nu sunt întrunite condițiile cerute de acquis-ul comunitar pentru ca reclamantul să fie exonerat de la plata taxei de primă înmatriculare auto în România, întrucât nu se probează faptul că anterior fusese înmatriculat pe teritoriul și că se plătise deja o astfel de taxă, sau echivalenta acesteia într-un alt Stat Membru.

Prin urmare, nu se poate stabili dacă s-a născut raportul juridic în temeiul căruia bugetul de stat al României să fie obligat la restituirea către plătitor a sumei legal plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, așa cum aceasta este reglementată în aquis-ul comunitar. Deci, nu se poate reține că plata făcută de reclamant ar fi nedatorată și încasată ilegal.

Instanța de fond nu a clarificat existența acestor premise juridice absolut necesare, atunci când a judecat fondul cauzei.

Consideră că ar fi putut fi reținută hotărârea primei instanțe cu privire la regimul fiscal discriminatoriu pe care l-a considerat incident în speța de față, doar dacă s-ar fi stabilit condițiile premizei anterior enunțate. Astfel că prima instanță nu a circumstanțiat corect și legal atunci când a hotărât ca problema de analizat este dacă art. 214 ind. 1 la 214 ind. 3 din Codul fiscal încalcă art. 90 alin. 1 din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, caz în care va fi inaplicabil. Nu este legală o abordare globală a unei judecăți de ansamblu, fără particularizarea strictă la speță, prin administrarea probatoriului despre care am făcut vorbire în cele ce preced.

Totodată, reclamanta, în conformitate cu art. 1169 din Codul civil să probeze toate pretențiile sale: "C ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", precum și art. 1170 din același cod, conform căruia dovada pretenției sale trebuie să o facă prin înscrisuri, dată fiind natura speței.

Sintetizând, recurenta arată că prevederile art. 214 ind. 1 la 214 ind. 3 din Codul fiscal nu sunt în contradicție cu aquis-ul comunitar aplicabil la speța dedusă judecății aici, deci plata făcută de reclamantă este datorată și a fost legal încasată.

Cu privire la greșita acordare a dobânzii legale de la data introducerii cererii 27.05.2008 până la data achitării efective, se poate observa că în mod greșit a fost obligată recurenta și la plata dobânzii legale atât timp cât reclamantul, nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu, această taxă de primă înmatriculare fiind plătită, de bunăvoie în temeiul dispozițiilor legale în vigoare și existând temei legal, instanța grăbindu-se a acorda și aceste dobânzi în mod nejustificat.

Potrivit art. 124 Cod Procedură Fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

De asemenea, potrivit art. 117 Cod Procedură Fiscală, se restituie, la cerere, următoarele sume: cele plătite fără existența unui titlu de creanță; cele plătite în plus față de obligația fiscală; cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; cele de rambursat de la bugetul de stat; cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170; h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.

Prin excepție de la prevederile alin. 1, sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

Aplicând cele două texte legale, coroborate, la speța dedusă judecății, reclamanta nu se încadrează în niciuna din situațiile legale pentru a beneficia de dobânda legală.

Astfel, instanța de fond, în mod greșit, a dispus și acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei speciale, până la data plății efective, din moment ce reclamantul a achitat o taxă stabilită prin lege, la plata căreia era obligat.

Aplicând același raționament și având în vedere textele legale de mai sus, instanța nu putea dispune nici măcar restituirea acestei taxe în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, cu atât mai mult obligarea instituției noastre la plata dobânzii legale.

II. Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 43,60 lei, consideră că acestea sunt nelegale, recurenta fiind obligată la încasarea taxei de primă înmatriculare în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la acea dată, neputându-se reține în nici un fel culpa sa (așa cum greșit a reținut-o instanța de fond prin sentința recurată).

În privința excepției prematurității acțiunii, Curtea reține că art. 7 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantei să se adreseze cu plângerea prealabilă pârâtei sau autorității ierarhic superioare. În speță, răspunsul emis prin adresa nr.-/18.06.2008 a fost formulat de MEF, autoritate ierarhic superioară pârâtei. În aceste condiții, reclamanta nu trebuia să mai aștepte răspunsul pârâtei, că ci termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii curge de la data primirii răspunsului, potrivit art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004. De aceea, în mod legal instanța de fond a reținut că procedura prealabilă este îndeplinită, reclamantul nemaiavând obligația să adreseze o nouă cerere către pârâtă.

Din probele administrate, Curtea reține că reclamanta a arătat că a achiziționat în anul 2007 un autoturism second - hand, pentru înmatricularea căruia a fost obligată la plata taxei speciale de înmatriculare, în cuantum de 15.763,94 RON.

Reclamanta s-a adresat pentru restituirea acestei taxe, dar, prin adresa nr.153/2008 - fila 7, MEF a comunicat reclamantei că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită.

Reclamanta a făcut dovada plății taxei de primă înmatriculare prin certificatul de înmatriculare emis de autoritățile franceze.

Taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214/1 - 214/3, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:

,Art. 214¹1. Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.

3. Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:

4. Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.

5. Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.

Art. 214²speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.

Art. 214³. Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:

încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;

De vreme ce art. 214¹- 214³menționate sunt lipsite de efecte juridice din motivul arătat, întreaga taxă încasată trebuie restituită.

Reclamanta a fost prejudiciată prin plata acestei taxe pe care nu o datora, fiind lipsită de folosința sumei de bani plătite, prejudiciu estimat de legiuitor prin stabilirea unei dobânzi legale. De aceea, în mod legal pârâta a fost obligată și la plata dobânzii legale.

În ultimul rând, pârâta trebuie să plătească cheltuielile de judecată deoarece potrivit art. 274 proc. civ. a căzut în pretenții ca urmare a faptului că a perceput o taxă nelegală, pierzând prezentul proces.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 304¹și 312 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 279/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,14.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR

- PASǍRE PǍ

Tribunalul București GREFIER

Secția a IX-a Contencios -

Administrativ și Fiscal

Jud. fond

Red. jud. /2 ex./27.05.2009

[u1]

Președinte:Diana Iuliana Pasăre
Judecători:Diana Iuliana Pasăre, Horațiu Pătrașcu, Vasile

#Judecator Diana Iuliana Pasare

Anulare act administrativ . Decizia 1334/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 1334/2009. Curtea de Apel Bucuresti