Anulare act administrativ . Decizia 1364/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1364
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții cu domiciliul în S, B- -, -.B,.61, județul I, cu domiciliul în R, str. -. - nr.9, județul S și cu domiciliul în G H,-, -.B,.12, județul S, împotriva sentinței nr. 706 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns asistat de avocat care îi reprezintă pe toți recurenții, lipsă fiind ceilalți doi recurenți și pârâții intimați Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 și Guvernul României - Instituția Prefectului - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.290/2003
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, care apărătorul recurenților depune la dosar împuternicire avocațială și o serie de înscrisuri. ( filele nr.35 - 39 dosar )
nstanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul recurenților a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat. A arătat că instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de refugiat și a dreptului de proprietate. Apreciază că puțini oameni mai trăiesc astăzi pentru a proba statutul de refugiat. Întrebat fiind, precizează că este fiica lui și și este verișoară cu; că aceasta rezultă și din actele de stare civilă depuse la dosar; că s-au solicitat despăgubiri pentru bunurile rămase după, și și. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată;
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.7416/86 din 13.12.2007, reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Instituția Prefectului și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Hotărârile nr. 169 și nr.267/2007 emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în anul 1940 odată cu ocuparea de Nord și a de către Uniunea, toate bunurile ce au aparținut autorilor lor, și au rămas în localitatea, raionul și au fost confiscate de Statul în prezent Statul.
Au arătat reclamanții că nejustificat a fost respinsă cererea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 290/2003, deoarece autorul lor ca patriot român a rămas în satul său, dar imediat după ocuparea a fost reținut, arestat și deportat de ruși în, sau unde a prestat munci grele ca prizonier și nu s-a mai întors iar de atunci până în prezent nu au primit vești și nici nu cunosc de soarta acestuia.
Susțin reclamanții, că din declarațiile martorilor pe care le-au depus precum și din declarațiile date pe propria răspundere rezultă că nu au fost despăgubiți pentru aceste bunuri, nu le-au folosit și au fost nevoiți din cauza acelor evenimente cumplite să părăsească satul natal și să se stabilească în România.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a respins ca nefondată contestația împotriva hotărârii nr. 195 din 17.03.2006 a Comisiei Județene S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 cu motivarea că nu s-a făcut dovada refugiului autorilor moștenirii, și.
Prin sentința nr. 769/2008, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal admis contestația, a anulat Ordinul nr. 267/2007 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a dispus acordarea de despăgubiri reclamanților.
Urmare recursului declarat de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1022 din 10.09.2008, casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.
Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, prin decizia nr. 706 din 09.04.2009 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
S-a reținut de prima instanță că reclamanții au cerut acordarea de despăgubiri sau compensații pentru bunurile ce au făcut obiectul dreptului de proprietate în ceea ce-l privește de, bunicul lor, precum și pe ( fost ), mama reclamantului și pe și, părinții reclamantei; și că reclamanții au făcut dovada calității de refugiat a autorului și, dar că nu are calitatea de refugiat, deoarece chiar reclamanții în petitul acțiunii au menționat că acesta a rămas pe teritoriul de Nord.
A mai reținut prima instanță că reclamanții nu au făcut dovada bunurilor ce au făcut dreptul de proprietate al autorilor care s-au refugiat și că nici nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 2 alin. 4 din HG nr. 1290/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, conform cărora în situația imposibilității dovedite de a procura acte doveditoare, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate, deoarece reclamanții nu au efectuat nici un demers pentru a obține acte prin care să probeze că autorii lor care s-au refugiat de pe teritoriul de Nord au fost titulari ai dreptului de proprietate asupra bunurilor indicate prin cererea de acordare de măsuri compensatorii.
Prima instanță a mai reținut că pentru terenurile forestiere, conform dispozițiilor Legii nr. 290/2003, dovada proprietății se face numai cu înscrisuri, acte de proprietate, extrase de carte funciară, cadastru, registre și alte evidențe ale amenajamentelor silvice etc, cu dată certă din perioada respectivă, astfel că nu fost reținută cererea reclamanților de acordare a măsurilor compensatorii pentru suprafața de 10 ha teren pădure ce ar fi aparținut autorului lor.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, care au criticat sentința ca nelegală și netemeinică, arătând că au făcut dovada că autorii lor, și au avut calitatea de refugiați și că astfel fost dovedită cerința privitoare la calitatea de refugiați a autorilor lor, cerută de dispozițiile Legii nr. 290/2003.
Au mai arătat reclamanții că au făcut dovada că autorul lor fost deținător de teren, astfel cum rezultă din chitanța nr. 500 din 02.08.1937 eliberată de Administrația de . și Plăți.
Cât privește suprafața de 10 ha teren pădure, reclamanții au arătat că nu au reușit să producă dovezi, deși au dus toate diligențele pentru a obține înscrisuri în acest sens.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare "etățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate ai, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al doilea Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi".
Analizând cererea depusă de reclamanții - recurenți se reține că aceștia au cerut despăgubiri pentru bunurile deținute de autori diferiți. Astfel ei au cerut despăgubiri după și ( bunici) și și ( părinți).
Dacă în cazul autorilor și s-a făcut dovada refugiului acestora, nu același lucru s-a dovedit în cazul refugiului lui și.
Astfel, a rămas în teritoriul ocupat, fiind deportat în, iar martorii și confirmă refugiul doar a lui împreună cu fiica.
Atâta vreme cât nu s-a făcut dovada datei deportării lui în și nici a decesului acestuia pentru a se stabili cu certitudine dacă deportarea a avut loc înainte de 23.08.1944 sau după această dată, situație în care nu se mai poate vorbi despre o persoană care are calitatea de refugiat, în mod corect prima instanță a reținut că în cauză reclamanții nu au făcut dovada că autorii lor au calitatea de persoane refugiate în spiritul dispozițiilor Legii nr. 290/2003.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs care vizează bunurile pentru care reclamanții solicită acordarea de despăgubiri conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003.
În mod justificat prima instanță a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 4 din HG nr. 1290/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Arhiva de Stat a Regiunii nu a oferit informații despre toate proprietățile deținute de și, în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (5) din HG nr. 1120/2006, reclamanții recurenți trebuiau să inițieze o corespondență cu Primăria localității, loc unde s-au aflat bunurile abandonate.
În cazul bunurilor deținute de și nu s-a făcut dovada de către recurenți a nici unui demers pe lângă instituțiile abilitate pentru a se face dovada bunurilor deținute în proprietate.
În fine, în mod legal, prima instanță a reținut că pentru suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră, recurenții nu au dovedit cu înscrisuri că autorul lor a deținut-o în proprietate astfel cum cer dispozițiile art. 5 alin. (6) din Legea nr. 290/2003, astfel că și acest motiv de recurs urmează a fi respins.
Pe cale de consecință, instanța, în baza art. 3041și art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții cu domiciliul în S, B- -, -.B,.61, județul I, cu domiciliul în R, str. -. - nr.9, județul S și cu domiciliul în G H,-, -.B,.12, județul S, împotriva sentinței nr. 706 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/8.07.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
