Anulare act administrativ . Sentința 138/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 138/CA

Ședința publică de la 1 aprilie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban

Grefier - - -

Pe rol judecarea acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamanta - C -, cu sediul în C, Port, în contradictoriu cu pârâta - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cu sediul în B,-, sect.5, Autoritatea Națională a Vămilor B - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,-, Autoritatea Națională a Vămilor B - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,-, având ca obiect anulare act fiscal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 25.03.2009 și la 01.04.2009, pentru când,

CURTEA,

Asupra acțiunii în contencios fiscal de față:

Prin cererea înregistrată sub nr.1603/36 la data de 29.07.2008 pe rolul Curții de Apel Constanța reclamanta - C -, în temeiul art.218 alin.2 din nr.OG92/2003, art.1, 8 din Legea nr.554/2004, art.82, 112 și următoarele din Codul d e procedură civilă, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 63/04.03.2008, emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, privind soluționarea contestației nr.22.177/17.12.2007, depusă împotriva Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.369/15.11.2007, ca netemeinică și nelegală,

- anularea Deciziei nr. 393/17.12.2007 prin care, după depunerea contestației de către, respectiv la data de 31.12.2007, a actualizat majorările de întârziere aferente Deciziei nr. 369/15.11.2007.

- obligarea autorității vamale la restituirea sumei de 22.440 lei, actualizată cu indicele de inflație.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că Direcția Generală de soluționare a contestațiilor a respins contestația formulată de societatea reclamantă, ignorând susținerile acesteia conform cărora, potrivit Tratatului de Aderare a Românei și Bulgariei la Uniunea Europeană, Anexa nr.5, pct. 4 alin.15, procedurile care reglementează perfecționarea activă stabilite în art. 84 - 90 și 114 -129 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 și în art. 496 - 523 și 536 - 550 din Regulamentul CEE nr.2454/1993 se aplică noilor Membre cu respectarea următoarele dispoziții speciale: datoria vamală se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valorii în vamă și a originii mărfurilor din import de la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor sub regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, "aceste elemente rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării", motivarea de către ANAF a Deciziei nr.63/04.03.2008 limitându-se, de fapt, la citarea articolelor din Codul Vamal referitoare la majorări de întârziere.

Decizia pentru regularizarea situației nr. 369/15.11.2007, emisă de autoritatea vamală a fost întocmită în urma solicitării societății pentru stabilirea corectă a datoriei vamale aferentă unor - uri întocmite înainte de data aderării pentru cantitatea de 26 paleți + 13400 role sârma de sudură, având valoarea de 238.122 USD și 14 colete tubulatură din inox cu accesorii, valoare facturată 47503,68 USD.

Având în vedere prevederile Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Anexa V, pct. 4,.in.15, regimurile de perfecționare activă deschise înainte de data aderării în baza contractelor cu partenerii din, după data de 01.01.2007 se închid, livrarea navelor căpătând caracter de livrare intracomunitară.

Susține reclamanta ca autorizațiile de perfecționare activă emise într-un Stat Membru nou, înainte de data aderării vor rămâne valabile până la sfârșitul valabilității acestora stipulate în autorizație sau pot rămâne valabile un an după data aderării oricare dintre aceste termene s-ar încheia mai devreme.

La data aderării, titularul autorizației trebuie să respecte legislația Comunitară, cu excepția cazurilor în care se aplică excepțiile descrise mai jos.

În virtutea art.2 din Actul de aderare, nu mai este nevoie de autorizații pentru comerțul dintre Statele Membre noi și cele vechi și nici pentru comerțul dintre Statele Membre noi. Cu toate acestea, regimurile vamale începute și neîncheiate înainte de data aderării vor fi terminate după aderare.

Următoarele prevederi speciale se aplică la încheierea regimului de perfecționare activă într-un nou Stat Membru, după aderare:

Când cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor importate, clasificării lor tarifare (inclusiv rata drepturilor), a valorii în vamă a originii și cantității lor la data la care acestea au fost plasate sub regim, și când declarația de plasare a mărfurilor sau regim a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente trebuie să rezulte din legislația aplicabilă în acel Stat Membru înainte de data aderării. Astfel de taxe vamale sunt resurse propriii ale comunității.

Dobânzile compensatorii trebuie plătite în conformitate cu art.519 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal Comunitar, începând cu data aderării pentru a echilibra avantajul ce decurge din amânarea datei la care drepturile au fost deja plătite.

Având în vedere cele relatate, la corpul de navă 574, al cărui partener a fost din UE, a efectuat formalitățile de import definitive pentru toate -urile plasate în regim de perfecționare activă înainte de data aderării, luând în considerare datoria vamală aferentă în vigoare la momentul plasării în regim.

La încheierea -urilor aferente sârmei de sudură () și a tubulaturii de inox ( UNIVERZAL) deși societatea reclamantă a virat în contul Autorității Vamale datoria vamală corectă în vigoare în România la data plasării în regim, a fost reținută datoria vamală în vigoare la data închiderii regimului, aceasta din urmă fiind mai mică.

Menționează reclamanta că la data de 20.07.2007 și 25.07.2007 a achitat, cu nr.477 și 490 obligații de plată ce decurg din Declarația vamală nr.1555 și 1566 din 17.07.2007. Sumele datorate au fost calculate de pentru marfa aflată în regim de perfecționare activă până la data de 27.07.2007 în baza declarației vamale nr. IM 5 nr. / 18.08.2006, I 25024/ 12.09.2006, I 28652/ 13.10.2006, I 22430/ 18.08.2006, I 30653/ 31.10.2006.

Așadar, sumele calculate și plătite de au respectat prevederile legale mai sus menționate, obligația verificării documentare a declarațiilor vamale emise de, revenind Autorității Vamale.

Față de cele prezentate mai sus, apreciază că a datorat numai diferențele de obligații vamale (taxe vamale, comision, TVA) pe care le-a achitat deja, inclusiv dobânzile compensatorii, dar nu datorează penalitățile de întârziere aferente, întrucât calculul a fost întocmit corect de societate, banii în cauză fiind la dispoziția Autorității Vamale la data întocmirii declarațiilor vamale de punere în libera circulație a mărfurilor.

Referitor la " majorările de întârziere" reclamanta arata următoarele:

- în temeiul prevederilor introductive ale cap.3 din nr.OG92/2003 noțiunile de "dobânzi și/sau penalități de întârziere" se înlocuiesc cu noțiunea de "majorări de întârziere", ori atâta timp cât a achitat dobânzi nu se justifică impunerea de a plăti și majorări de întârziere, cu atât mai mult cu cât este ilegal a se solicita ambele forme de penalizare.

- din însăși susținerea, care face trimitere la art.255 din Legea nr.86/2006 reiese definiția majorărilor de întârziere care se achită "dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit", ori drepturile, au fost achitate cu anticipației, datoria vamală stabilită fiind chiar mai mică decât cea plătită.

- de asemenea, pârâta face trimitere la art.119 din nr.OG92/2003 care prevede că "pentru neachitarea la termenul de scadență se datorează majorări de întârziere", sau, tot din susținerile pârâtei, art.120 precizează că " majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere" nu pentru fiecare zi de plată anticipată.

Considera reclamanta ca nu poate fi reținută susținerea conform căreia sumele în contul de depozit al societății, deschis la Autoritatea Vamală, au fost tot timpul la dispoziția societății, întrucât aceste sume erau de fapt la dispoziția Autorității Vamale aceasta având obligația de a face regularizările legale. Chiar și în situația în care societatea a folosit sumele pentru derularea operațiunilor curente, dacă Autoritatea Vamală regulariza corect sumele, societatea nu mai avea ce să folosească.

În ceea ce privește nr.OG92/2003, art.224 - Dispoziții privind regimul vama, prevede că "neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datorează, potrivit legii, în vama, atrage interzicerea efectuării altor operațiuni de vămuire până la stingerea integrală a acestora", ori acest lucru nu s-a întâmplat, operațiunile vamale decurgând normal în toată această perioadă, ceea ce dovedește că nu a existat, în fapt nicio întârziere.

Față de cele invocate și de documentele probatorii, solicită anularea Deciziei nr. 63/04.03.2008 cu obligarea Autorității vamale la restituirea sumei în cuantum de 22.440 lei, reprezentând majorări de întârziere stabilite de controlul vamal nr.369/15.11.2007, ca netemeinică și nelegală, suma ce urmeaza sa fie actualizată conform indicelui de inflație la data plății efective, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, implicit anularea Deciziei nr.393/17.12.2007.

În drept, au fost invocate disp. nr.OG92/2003, Legea nr.86/2006, Regulamentul CEE 2913/1993 de instituire a Codului Vamal Comunitar, Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la UE, Codul d e procedură civilă.

În probațiune au fost anexate, în copie, Decizia nr. 63/04.03.2008; contestația nr.22177/17.12.2007; Decizia nr. 369/15.11.2007; Decizia nr.393/17.12.2007; nr.477/20.07.2007; 490/25.07.2007; Declarațiile vamale nr.1555 și 1566 din 17.07.2007; Declarațiile vamale nr.22431/18.08.2006, nr. 25024/12.09.2006, nr. 28652/13.10.2006, nr. 22430/18.08.2006, nr.30653/31.10.2006.

Prin Încheierea de ședință din 03.09.2008, Curtea a pus în vedere reclamantei să facă precizări dacă își menține capătul de cerere privind anularea Deciziei nr.393/7.12.2007 si să depună dovezi din care să rezulte că a achitat diferențele de obligații vamale inclusiv dobânzile compensatorii astfel cum a susținut în acțiune.

La data de 8.09.2008, reclamant - C - a depus la dosar precizări referitor la Decizia nr.393/17.12.2007, (ce i-a fost comunicată la data de 03.01.2008), prin care solicită anularea acesteia fără a urma procedura prealabilă de contestare, pentru motivele:

- decizia actualiza majorările de întârziere cuprinse în Decizia contestată, fiind emisă după contestarea de către societate a Decizia nr.369/15.11.2007, ori, contestarea acesteia depindea de soluția dată de ANAF față de contestarea Deciziei nr.369/15.11.2007.

- soluția ANAF fost comunicată reclamantei la data de 07.03.2008, conform ștampilei poștei, dată la care termenul de 30 de zile în care putea contesta Decizia nr.393/17.12.2008 era prescris.

- organele vamale, prin Decizia nr.369/15.11.2007, au confirmat sumele pe care le-au reținut din disponibilul existent în contul Autorității Vamale, astfel încât a considerat ca rămasă fără obiect Decizia nr.393/17.12.2007, cu atât mai mult cu cât cupla pentru regularizarea eronată a datoriilor vamale este exclusiv a Autorității Vamale prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, ceea ce a determinat societatea reclamantă să solicite regularizarea, fapt recunoscut de pârâtă la punctul II al Deciziei nr. 63/04.03.2008;

- deși a solicitat Autorității vamale documente care să confirme reținerea sumelor pentru a avea justificare în contabilitate aceasta a refuzat să le pună la dispoziția societății;

- nu înțelege procedura aplicată de organele vamale la actualizarea unei sume reprezentând majorări de întârziere la plata datoriilor vamale achitate în avans și pe care Autoritatea vamală le reținuse din cont la data emiterii Deciziei nr. 369/15.11.2007. Față de motivele invocate lasă la aprecierea instanței inadmisibilitatea acestui capăt de cerere.

Referitor la temeiul juridic al solicitării de restituire a sumelor reținute abuziv de către Autoritatea Vamală, respectiv majorările de întârziere, reclamanta a făcut următoarele precizări:

- ultimul aliniat al punctului II al Deciziei nr. 63/04.03.2008 cuprinde temeiul juridic invocat de pârâtă pentru calculul majorărilor de întârziere, respectiv art.519 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1993, articol care nu reglementează majorările de întârziere, astfel încât pârâta nu a avut temei să calculeze majorări, fapt pentru care se impune aplicarea art.992 și următoarele din Codul Civil.

- regularizarea efectuată de Autoritatea Vamală s-a făcut cu aplicarea eronată a prevederilor legale, temeiul juridic al cererii fiind art.117 alin (1) lit. d, art.218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală.

- Deciziile emise de ANAF stipulează, în mod obligatoriu, posibilitatea de compensare a acestora, în temeiul nr.OG92/2003.

Prin Încheierea de ședință din 1 octombrie 2008, Curtea, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 393/17.12.2007.

Prin Încheierea de ședință din 26 noiembrie 2008, Curtea constatând că în cauză reclamantul a formulat contestație și împotriva deciziilor nr.369/15.11.2007, 393/17.12.2007 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C ( C ) dispus introducerea în cauză a acesteia, având în vedere și poziția procesuală a părților.

Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C ( C) în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, legal citată, a formulat întâmpinare.

Pe cale de excepție a invocat lipsa capacității procesuale de folosință a C, arătând că C și C nu au personalitate juridică, acestea nefiind decât reprezentante ale Autorității Naționale a Vămilor, singurul organ vamal cu personalitate juridică.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea actelor administrative fiscale atacate ca fiind temeinice și legale, pentru următoarele considerente:

Cu privire la suma contestată de C -, în cuantum de 22.440 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente datoriei vamale, cauza dedusă judecății reprezintă momentul nașterii datoriei vamale în cazul unor mărfuri puse în libera circulație după data aderării, în condițiile în care mărfurile sunt de origine necomunitară și au fost introduse în țară sub regim de perfecționare activă, înainte de aderare.

Astfel, în fapt - Cad epus, prin comisionar vamal, declarația vamală nr. 1555/14922/26.07.2007 prin care a fost plasată în regim de liberă circulație cantitatea de 26 paleți + 13.400 role sârmă umplută pentru sudura cu flacără, COD NC -, valoare facturată 238.122 USD, marfă cu statut necomunitar, plasată anterior în regim de perfecționare activă cu declarațiile vamale nr.22431/18.06.2006, nr.25024/12.09.2006, nr.28652/13.10.2006, nr.22430/18.08.2006, nr.30653/31.10.2006.

De asemenea, societatea a depus și declarația vamală nr. 1566/14984/27.07.2007 prin care a fost plasată în regim de liberă circulație cantitatea de 14 colete tubulatură de inox cu accesorii, cod NC -, valoare factură 47.503,68 USD, marfă cu statut necomunitar, plasată anterior în regim de perfecționare activă cu declarația vamală nr.36194/22.11.2006 prin biroul vamal C Sud.

Prin aceste două declarații vamale datoria vamală a fost stabilită pe baza elementelor de taxare din tariful vamal comunitar, în vigoare la data punerii în liberă circulație.

În urma controlului ulterior efectuat de organele vamale, acestea, în conformitate cu prevederile Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, litera B "Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Bulgaria și României în Uniunea Europeană", Anexa V, punctul 4 "Uniunea vamală", alin. 15, art.121 din Regulamentul (CEE) nr.2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar, au stabilit ca elementele de taxare aplicabile în speță de față sunt cele corespunzătoare mărfurilor de import din momentul acceptării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regimul de perfecționare activă.

Cu alte cuvinte, precizează pârâta că potrivit Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Anexa V, punctul 4, alin. 15, procedurile care reglementează perfecționarea activă stabilite în art. 84 - 90 și 114 -129 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 și în art. 496 - 523 și 536 - 550 din Regulamentul CEE nr.2454/1993 se aplică noilor Membre cu respectarea următoarele dispoziții speciale:

- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valorii în vamă și a originii mărfurilor din import de la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor sub regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării

- în cazul în care încheierea dă naștere unei datorii vamale, pentru a păstra echitatea între titularii autorizațiilor stabiliți în actualele membre și cei stabiliți în noile membre, se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în condițiile legislației comunitare de la data aderării.

În aceste condiții, organele vamale au stabilit în sarcina societății diferențe de taxe vamale în sumă de 139.648 lei, comision vamal în sumă de 4.023 lei și TVA în vamă în sumă de 56.951 lei.

De asemenea, organele vamale în conformitate cu prevederile art.519 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1993 a Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispoziții de aplicare a (CEE) nr. 2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului VAMAL Comunitar, respectiv art.119 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată au calculat în sarcina societății, pe lângă cele stabilite mai sus și dobânzi compensatorii în sumă de 9.653 lei, respectiv majorări de întârziere în sumă de 22.440 lei aferente datoriei vamale.

Majorările de întârziere au fost calculate de la data depunerii declarațiilor vamale de plasare a mărfurilor în regim de liberă circulație și până la data actului de control.

În drept, a invocat dispozițiile legale incidente, respectiv art.255 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei că la data de 20.07.2007 și 25.07.2007, deci înainte de depunerea declarațiilor vamale nr.1555/ 14922/ 26.07.2007 și nr. 1566/ 14984/ 27.07.2007, a calculat și virat în contul său de depozit deschis la autoritatea vamală, cu ordinele de plată nr.477 și nr.490 sumele reprezentând obligațiile de plată aferente declarațiilor vamale menționate mai sus, însă la data depunerii declarațiilor i-a fost stabilită o sumă mai mică, consideră pârâta că trebuie reținut că prin depunerea de către societate a declarațiilor vamale, care potrivit art.4 pct. 21 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României reprezintă " actul cu caracter public prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal", a luat naștere o datorie vamală, calculată pe baza datelor furnizate de declarația vamală, însă potrivit art.100 alin. 1din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României " autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală", și să ia măsuri pentru regularizarea situației.

Referitor la depoziția societății că nu datorează majorările de întârziere calculate în sarcina sa întrucât sumele în cauză au fost la dispoziția autorității vamale la data întocmirii declarațiilor vamale de punere în circulație a mărfurilor, pârâta arată că nu poate fi primită, întrucât așa cum rezultă din situația sumelor de bani aflate în contul de depozit al societății deschis la autoritatea vamală, anexată în copie la dosarul cauzei, acestea au fost tot timpul la dispoziția societății care le-a folosit pentru derularea operațiunilor sale curente.

Controlul ulterior a fost efectuat în urma solicitării privind regularizarea datoriei vamale, făcute cu Adresa - C - nr. 18345/29.10.2007, înregistrată la. C cu nr. 15750/29.10.2007.

Totodată menționează pârâta că la completarea declarațiilor vamale nr. 1555/-/26.07.2007 și nr. 1566/1 14984/27.07.2007 de către - C - prin comisionarul său în vamă - SRL nu au fost respectate prevederile menționate, astfel că au fost luate în considerare la calculul drepturilor vamale, nivelul taxelor vamale prevăzut de vamal comunitar, cursul valutar valabil la data plasării sub regimul de punere în liberă circulație, și nu au fost calculate, respectiv încasate comisionul vamal și dobânzile compensatorii corespunzătoare.

Așadar, în conformitate cu prevederile art.578 lit. c) din Regulamentul vamal aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.707/2006, comisionarul vamal - SRL avea obligația să completeze corect declarațiile vamale care fac obiectul prezentului proces-verbal de control și să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat. Neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.578 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 707/2006 constituie contravenție prevăzută de art.652 lit. h) din același act normativ.

Organul constatator a constata că la calculul obligațiilor fiscale, titularul incorect a interpretat/apreciat declarând eronat în declarațiile vamale de import:

- taxa vamală aplicabilă conform tarifului vamal comunitar /2007;

- cursul valutar valabil la data plasării sub regimul de punere în liberă circulație,

În loc de a considera, după cum era corect potrivit legislației în vigoare:

- taxa vamală aplicabilă conform tarifului vamal valabil la data plasării mărfurilor sub regimul vamal de perfecționare activă;

- cursul valutar valabil la data plasării sub regimul de perfecționare activă;

- dobânzile compensatoare.

Astfel, s-a întocmit procesul-verbal de control nr. 15750/15.11.2007 care a stat la baza Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 369/15.11.2007, prin Decizia în cauză s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale suplimentare de plată, în cuantum de 247.235 lei.

Suma de 247.235 lei a fost virată cu ordinul de plată nr. 477/20.01.2007 în contul de depozit constituit în avans. fișa contului 4621.01.13 - Creditori sub 1 an din depozite constituite în avans, se poate observa că această sumă, virată conform celor susținute în contestație de către - pentru acoperirea drepturilor aferente importurilor în cauză, a fost utilizată la alte operațiuni.

Mai mult, această sumă, la momentul efectuării formalităților de import, nu acoperea în întregime obligațiile fiscale care ar fi trebuit declarate și achitate, constatându-se că soldul contului este mai mic decât obligația fiscală, fapt ce, în mod evident, contravine inducerii de către contestator a ideii de bun platnic.

Urmare plății datoriei vamale stabilite prin Decizia nr. 369/15.11.2007, autoritatea vamală prin organele sale de control au procedat la calcularea majorărilor de întârziere definitive, calculate până la data plății debitului inclusiv - 05.12.2007.

Astfel, prin Decizia nr. 393/17.12.2007 s-au materializat accesoriile legale aferente debitului, definitive și restante, în cuantum de 22.440 lei.

În referire la legalitatea calculării și stabilirii majorărilor de întârziere, datorate de către contestatoare, apreciată pârâta că, incident în speță este principiul de drept "cesante rattione legis, cessat ipsa dispositio"- în aplicarea legii trebuie să stabilim rațiunea legii și felul în care ea acționează.

Referitor la calculul accesoriilor legale aferente debitului stabilit prin Decizia pentru Regularizarea Situației nr.393/17.12.2007, calculate în baza procesului-verbal de control nr.15750/15.11.2007, acestea au fost corect stabilite în sarcina contestatoarei, întrucât manifestă un caracter de accesorialitate în raport de debit, precum și faptul că incident este și principiul de drept " accesorium sequitur principale".

Pentru toate aceste motive, autoritatea vamală a procedat la emiterea nr. 369/15.11.2007 și ulterior la emiterea nr.393/17.12.2007, aceasta din urmă reprezentând o actualizare a majorărilor de întârziere aferente NR.369/15.11.2007, calculate până la data de 05.12.2007, data plății debitului/datoriei vamale - TVA, comision, taxe vamal și dobânzi compensatorii), acte administrative fiscale.

Drept urmare, consideră pârâta că C - datorează accesorii legale (majorări de întârziere) în cuantum de 22.440 lei, aferente drepturilor vamale (debit) în cuantum total de 247.235 lei.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare apreciază inadmisibilă cererea de anulare pe calea contenciosului administrativ a Deciziei nr. 393/17.12.2007 motivat de neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.

În speță, prin contestația depusă și înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. -/04.02.2008 reclamanta nu a atacat decât Decizia nr. 369/15.11.2007, nicidecum Decizia nr. 393/17.12.2007.

Pe fond a arătat că cererea reclamantei este nefondată pentru următoarele motive:

C contestat Decizia nr. 369/15.11.2007 în totalitate, pentru suma de 22.440 lei reprezentând majorări de întârziere aferente datoriei vamale.

În speță, organul vamal competent a efectuat controlul ulterior al operației de punere în liberă circulație a unor mărfuri (paleți și role de sârmă) ca urmare a solicitării societății privind regularizarea datoriei, făcute cu adresa nr. 15750/29.10.2007.

Bunurile au fost introduse în țară anterior datei aderării României și Bulgariei la (01.01.2007) fiind plasate în regim de perfecționare activă, în condițiile Codului vamal al Românei (Legea nr.86/2006) prin declarației vamale depuse de societate prin comisionar, la autoritatea vamală competentă, în cursul anului 2006.

Ulterior datei aderării bunurilor au fost puse în liberă circulație la datele de 26.07.2007 și 27.07.2007, cu declarațiile vamale nr.1555, respectiv 1566.

Problema de drept de dezlegat o reprezintă data exigibilității datoriei vamale în cazul unor bunuri plasate în regim de perfecționare activă înainte de data aderării și puse în liberă circulație după data aderării.

Apreciază pârâta că în mod just organul de soluționare a contestațiilor a constat că elementele de taxare în speță sunt cele corespunzătoare mărfurilor de import din momentul acceptării de plasare a acestor mărfuri sub regim de perfecționare activă.

În mod corect atât programul fiscal cât și organul de soluționare contestațiilor a soluționat conflictul de legi în timp în sensul acordării de eficiență juridică reglementărilor în vigoare înainte de data aderării stabilind, în conformitate cu art. 119 din Codul d e procedură fiscală, majorări de întârziere de 22.440 lei.

La data de 16.02.2009, reclamanta - C - în temeiul art.132 Cod procedură civilă și a art.2 alin.1 din Legea nr. 554/2004, a solicitat lărgirea cadrului procesual în sensul introducerii în cauză și a Autorității Naționale a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și a organului contestator Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C ca autoritate publică emitentă a actelor administrative care fac obiectul prezentei acțiunii, pentru opozabilitatea hotărârii.

Totodată solicită admiterea acțiunii în contencios administrativ împotriva ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu anularea Deciziei nr.63/04.03.2008, iar pe fond, anularea în parte a Deciziei nr.369/15.11.2007 cu obligarea Autorității Naționale a Vămilor, prin organele sale teritoriale, la restituirea sumei de 22.440 lei reprezentând majorări de întârziere în temeiul art.117 alin. (1) lit. c) din nr.OG92/2003.

Prin Încheierea de ședință din 4 martie 2009, Curtea a constatat că în cauză au calitate procesuală pasivă pârâții: - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, instituția care a emis Decizia nr.63/4.03.2008; pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, instituția care a emis Decizia nr. 393/17.12.2007; V în ceea ce privește capătul de cerere ce are ca obiect restituirea sumei de 22.440 lei reprezentând majorări de întârziere.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, Curtea a pus în discuție necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă.

Reclamanta prin reprezentantul legal și-a exprimat poziția procesuală cu privire la administrarea probei cu expertiză contabilă, în sensul că nu a fost de acord cu administrarea acestei probe.

Examinând cu prioritate, potrivit art.137 alin.1 pr.civ. excepția inadmisibilitățiicontestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr.393/17.12.2007,emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, Curtea constată că aceasta este fondată, urmând aoa dmite, reținând că potrivit art.205 alin.1 din OG nr.92/2003 împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, potrivit art.210 alin.2 din ordonanță.

Potrivit art. 218 alin.2 din OG nr.92/2003,

Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivitart. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Prin urmare, potrivit Codului d e procedură fiscală, la instanța de contencios administrativ se poate formula contestație doar împotriva deciziei prin care organul fiscal a soluționat contestația depusă împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale.

Acțiunea prin care se solicită direct instanței anularea deciziei de impunere este inadmisibilă.

În ceea ce privește fondul cauzei,Curtea reține că prin Decizia nr.63/24.03.2008 emisă de ANAF - Direcția generală de soluționare a contestațiilor, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de - C - pentru suma de 22.440 lei reprezentând majorări de întârziere aferente datoriei vamale.

În motivarea deciziei s-a reținut că societatea contestatoare a depus, prin comisionar vamal, declarația vamală nr. 1555/14922/26.07.2007 prin care a fost plasată în regim de liberă circulație cantitatea de 26 paleți + 13.400 role sârmă umplută pentru sudura cu flacără, COD NC -, valoare facturată 238.122 USD, marfă cu statut necomunitar, plasată anterior în regim de perfecționare activă cu declarațiile vamale nr.22431/18.06.2006, nr.25024/12.09.2006, nr.28652/13.10.2006, nr.22430/18.08.2006, nr.30653/31.10.2006.

De asemenea, societatea a depus și declarația vamală nr. 1566/ 14984/ 27.07.2007 prin care a fost plasată în regim de liberă circulație cantitatea de 14 colete tubulatură de inox cu accesorii, cod NC -, valoare factură 47.503,68 USD, marfă cu statut necomunitar, plasată anterior în regim de perfecționare activă cu declarația vamală nr.36194/22.11.2006 prin biroul vamal C Sud.

Prin aceste două declarații vamale datoria vamală a fost stabilită pe baza elementelor de taxare din tariful vamal comunitar, în vigoare la data punerii în liberă circulație.

Organele vamale stabilind în sarcina societății diferențe de taxe vamale în sumă de 139.648 lei, comision vamal în sumă de 4.023 lei și diferențe de TVA în vama în sumă de 56.951 lei, dobânzi compensatorii în sumă de 9.653 lei și majorări de întârziere în sumă de 22.440 lei aferente datoriei vamale.

Majorările de întârziere au fost calculate de la data depunerii declarațiilor vamale de plasare a mărfurilor în regim de liberă circulație și până la data actului de control, în temeiul dispozițiilor art.225 alin.1 lit.b din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, art.119 alin.1 și art.120 alin.1din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.

A fost respinsă susținerea contestatoarei potrivit căreia nu datorează majorări de întârziere întrucât sumele în cauză au fost la dispoziția autorității vamale la data întocmirii declarațiilor vamale de punere în circulație a mărfurilor deoarece, așa cum rezultă din situația sumelor de bani aflate în contul de depozit al societății deschis la autoritatea vamală, acestea au fost tot timpul la dispoziția societății, care le-a folosit pentru derularea operațiunilor sale curente.

Prin contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. nr.63/24.03.2008 emisă de ANAF - Direcția generală de soluționare a contestațiilor, aceasta susține că a calculat și plătit sumele datorate cu respectarea prevederilor legale în materie, obligația verificării documentare a declarațiilor vamale emise de, revenind autorității vamale. Consideră reclamanta că a datorat numai diferențele de obligații vamale ( taxe vamale, comision, TVA ), pe care le-a achitat deja, inclusiv dobânzile compensatorii, dar nu datorează penalități de întârziere aferente întrucât calculul a fost întocmit corect, banii fiind la dispoziția autorității vamale la data întocmirii declarațiilor vamale de punere în liberă circulație a mărfurilor.

Nu vor fi reținute susținerile reclamantei. Atât timp cât aceasta nu a contestat debitul principal, constituit din taxe vamale - - lei, comision vamal - 4023 lei, TVA - 56951 lei, stabilit prin Decizia de regularizare nr.369/15.11.2007, pe care l-a plătit la data de 05.12.2007, aceasta nu mai poate contesta măsura calculării majorărilor de întârziere aferente acestui debit, invocând de fapt aspecte ce țin de legalitatea stabilirii debitului principal ( cine avea obligația de a verifica declarațiile vamale, dacă autoritatea vamală a avut la dispoziție sau nu o sumă din care să fie acoperit debitul principal ).

Pe de altă parte, pârâta a susținut că obligațiile fiscale suplimentare constând în taxe vamale, comision vamal, TVA și dobânzi compensatorii au fost calculate ca urmare a nerespectării de către comisionarul vamal a obligației de a completa corect declarațiile vamale și de a efectua cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat, așa cum prevăd dispozițiile art.578 lit.c din Regulamentul vamal aprobat prin HG nr.707/2006. Or, reclamanta nu a înțeles să conteste aceste susțineri ale pârâtei, ci a înțeles să procedeze la plata obligațiilor suplimentare stabilite.

Plata cu întârziere a debitului principal conduce la calcularea și perceperea de drept a accesoriilor stabilite de lege (dispozițiile art.225 alin.1 lit.b din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, art.119 alin.1 și art.120 alin.1din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală), începând cu data depunerii declarațiilor vamale și până la data achitării în totalitate a debitului principal.

Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată împotriva Deciziei nr.63/04.03.2008 emisă de - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Având în vedere caracterul accesoriu față de cererea privind anularea Deciziei nr.63/04.03.2008 emisă de ANAF, precum și soluția dispusă asupra acesteia, va fi respinsă și cererea privind restituirea sumei de 22.440 lei reprezentând majorări de întârziere aferente datoriei vamale, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge ca inadmisibilă, contestația formulată de reclamanta - C -, cu sediul în C, Port, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,- împotriva Deciziei nr.393/17.12.2007 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de reclamanta - C -, cu sediul în C, Port, în contradictoriu cu pârâta - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cu sediul în B,-, sect.5,împotriva Deciziei nr.63/04.03.2008 emisă de - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Respinge, ca nefondată,cererea privind restituirea sumei de 22.440 lei reprezentând majorări de întârziere aferente datoriei vamale,formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,-

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.

Președinte,

- - -

Grefier,

- -

Tehnored. hot. jud. - -/6 ex.

Președinte:Mihaela Davidencu Șerban
Judecători:Mihaela Davidencu Șerban

#Judecator Mihaela Davidencu Serban

Anulare act administrativ . Sentința 138/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 138/2009. Curtea de Apel Constanta