Anulare act administrativ . Decizia 138/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.138
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Cosma
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.672/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți COMUNA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI și COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Curtea constată următoarele asupra recursului de față:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Călărași la data de 24.09.2007 și înregistrată sub nr. -/2007 (Număr în format vechi 3283/C/2007), reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții Comuna prin Primar, Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor - Primăria Comunei, solicitând ca prin hotărâre a ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata indemnizației prevăzute de art.117 din Legea nr.18/1991, aferente perioadei" 24.09.2004-17.08.2005, în cuantum de 2.165 lei.
În motivare a cererii reclamantul arată că prin Ordinul Prefectului Jud. C nr.319/2004 a fost numit membru în Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor de pe lângă Primăria comunei, în condițiile art.2 alin.1 din HG nr.1172/2001 și că potrivit art.117 din Legea nr.18/1991 pe perioada cât funcționează aceste comisii, membrii încadrati cu contract individual de muncă se consideră delegați, iar ceilalți membri primesc o indemnizație ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii, ce se va aproba prin Hotărâre de Guvern, fără însă ca prin regulamentele aprobate ulterior prin HG nr.1172/2001 și 890/2005 să se facă referire cu privire la plata acestei indemnizații,
Mai arată că numirea sa în Comisia Locală de Fond Funciar s-a făcut în calitate de specialist extern-consilier juridic - și că pentru neplata indemnizației s-a invocat lipsa hotărârii de guvern care trebuia să stabilească cuantumul indemnizatiei, fapt pe care îl apreciază ca injust și în neconcordanță cu principiile de drept privind forța juridică a actelor normative, în condițiile în care neprevederea acestui drept recunoscut și garantat de lege nu poate înlătura existența lui.
Pentru determinarea cuantumului indemnizației cuvenite reclamantului a apelat la analogia legii și anume art.8 ak.2 din Regulamentul de aplicare a Lg.nr.18/1991 aprobat prin HG nr.13/1991 potrivit căruia respectiva indemnizație era stabilită la 2.000 lei ceea ce reprezenta 63,49 % din salariul minim pe economie la acea dată care, raportată la salariul minim pe economie din anii 2004-2005 reprezintă 196,8 lei i lunar, astfel că pentru 11 luni rezultă suma totală de 2.165 lei.
În dovedirea cererii s-a depus la dosar de către reclamant copia Ordinului Prefectului Județului nr. 319/16.07.2004 prin care a fost numit în Comisia Locală de Fond Funciar din cadrul Primăriei Comunei.
Pârâții, cu excepția Comunei, nu au depus întâmpinări.
Pârâta Comuna a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii Întrucât reclamantul nu a participat la nici o ședință din cele opt care au avut loc în perioada octombrie 2004-iulie 2005, nefiind deci îndreptățit să solicite nici plata indemnizației de delegare și nici cea prevăzută pentru membrii comisiilor care nu au calitatea de salariați anexând și copiile proceselor verbale Încheiate de comisie.
Prin notele scrise depuse ulterior la dosar reclamantul a făcut precizări cu privire la calitatea sa procesuală activă în raport de dispozițiile an.248 alin.3 coroborat cu an.282 din Codul Muncii, ce decurge din cea de membru al comisiei locale de fond funciar.
Față de dispozițiile textelor de lege sus menționate, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetentei materiale fiind necesar a se analiza dacă prezenta cauză este un conflict de muncă pentru soluționarea căruia este competent tribunalul conform an.2 alin.1 lit. c Cod procedură civilă.
Prin sentința civila nr. 2330/08.11.2007 a Tribunalului - Secția civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului invocată din oficiu și s-a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oltenița.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță raportat la dispozițiile art. 248 alin.3 și art. 282 Codul Muncii, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, considerând că se impune a se analiza cu prioritate dacă pricina dedusă judecății este un conflict de muncă pentru soluționarea căruia este competent tribunalul, conform an. 2 alin. 1 lit, c Codul Muncii.
S-a statuat astfel că, potrivit an. 248 alin.3 din Codul Muncii, conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din lege ori din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite conflicte de muncă sau conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite conflicte de drepturi, iar an. 282 Codul Muncii enumeră categoriile de persoane care pot fi părți în conflictele de muncă, reclamantul neregăsindu-se însă printre acestea, deoarece nu a avut raporturi de muncă cu nici unul dintre pârâți, fapt ce determină ca cererea sa să aibă caracterul unei acțiuni în pretenții, pentru care competenta de soluționare în raport de valoarea obiectului aparține judecătoriei conform an. 12 alin. 1 Cod procedură civilă, considerent față de care s-a admis excepția invocată din oficiu și s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oltenița.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul criticând-o pentru nelegalitate. lnvocând temeiul de modificare prevăzut de an. 304 pct.3 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu nerespectarea normelor procedurale privitoare la competenta instanțelor judecătorești.
Se arată astfel că, potrivit alt. 117 din Legea nr. 18/1991 raportat la art.2 lit. f dm HG nr. 890/2006 - regulamentul de aplicare al legii, prin ordinul Prefectului Caf ost desemnat în calitatea de membru al Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privata asupra Terenurilor. Solicitând prin acțiunea introductivă de instanță plata indemnizației stabilita prin regulamentul sus menționat și având calitatea de functionar, potrivit art. 1 și art.4 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, competenta de soluționare a cauzei apartine Tribunalului Călărași -. Secția Contencios Administrativ conform art. 2lit. d Cod procedură civilă și nu Judecătoriei Oltenița, cum eronat a apreciat prima instanță conform art.1 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.756/.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.2330/08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- (3283/C/2007), în contradictoriu cu intimații Comuna prin Primar, Consiliul Local al comunei, Primarul comunei, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de pe lângă Primăria comunei, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, complet specializat în contencios administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de APEL BUCUREȘTIa reținut că prima instanță nu a ținut seama de faptul că recurentul reclamant are calitatea de funcționar public în cadrul Prefecturii Județului C (afirmația sa în acest sens nu a fost contestată de nici unul dintre adversarii procesuali).În al doilea rând nu s-a luat în considerare împrejurarea că el a formulat acțiunea în calitate de membru al unei comisii pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, desemnat prin ordin al prefectului. Or, din analiza dispozițiilor legale în baza căreia s-au constituit asemenea comisii (în special cele ale Legii nr. 18/1991) rezultă că aceste entități sunt organe administrative, îndeplinind activități și săvârșind acte cu caracter administrativ.
De altfel, recurentul reclamant a fost detașat de către superiorul său ierarhic să activeze în cadrul unei astfel de comisii. Această detașare nu se putea efectua decât în considerarea calității sale de funcționar public și cu păstrarea tuturor atributelor ce rezultă dintr-o atare situație.
Rezultă de aici că recurentul reclamant este subiectul unor raporturi juridice de serviciu specifice funcționarilor publici, caz în care îi sunt aplicabile dispozițiile relevante din Legea nr. 188/1999 republicată.
Or, date fiind dispozițiile art. 109 din acest ultim act normativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenta altor instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 11.04.2008 sub nr-.
Tribunalul apreciind că probatoriul administrat în cauză este insuficient, în baza art, 129 Cod pr.civilă a dispus completarea acestuia solicitând reclamantului să facă dovada efectuării procedurii prealabile pentru drepturile bănești solicitate reprezentând indemnizația ce se acordă în baza Lg. 18/1991,iar pârâtul să comunice dacă reclamantul a fost membru al comisiei locale de fond funciar și dacă a participat la ședințele de fond funciar în perioada de referință, sens în care urma să înainteze copie de pe procesele verbale de ședință.
La solicitarea instanței, cu adresa nr. 3262/05.06.2008 pârâta Primăria Comunei a comunicat că reclamantul a fost membru al Comisiei Locale de fond funciar, că nu și-a exercitat mandatul încredințat, în sensul că nu a participat la ședințele comisiei locale de fond funciar a Comunei, astfel că nu a primit indemnizația pe care o pretinde.
Totodată, a depus la dosar în copie certificată procesele verbale de ședință ale Comisiei Locale de fond funciar.
Reclamantul nu a făcut dovada solicitată de instanță, că a fost declanșată procedura prealabilă.
Tribunalul, în raport de obiectul acțiunii, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilitătii acțiunii reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1091/25.06.2008 a Tribunalului Călărași, urmare a admiterii excepției inadmisibilității, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Comuna, Consiliul Local Al Comunei, Primarul Comunei, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - Primăria Comunei.
Prin acțiunea sa, reclamantul solicitase obligarea pârâtilor la plata indemnizatiei prevăzută de an. 117 din Legea 18/1991, aferentă perioadei 24.09.2004 - 18.08.2005 în cuantum de 2165 lei, în considerarea calității sale de membru în Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Tribunalul, a reținut, în motivare a acțiunii sale, neîndeplinirea de către reclamant a procedurii administrative prealabile prevăzută de an. 31 din OG nr. 6/2007, potrivit căreia în fața instanței de contencios se contestă decizia ordonatorului de credite prin care au fost respinse solicitările cu privire la indemnizația menționată în acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare a recursului său, recurentul reclamant a învederat instanței de recurs că reglementările retinute ca incidente de instanța de fond, recte ale an. 31 din OG nr. 6/2007, nu sunt aplicabile în speță, având în vedere că perioada de referință pentru pretențiile sale se plasează în timp anterior adoptării acestui act normativ.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 19 decembrie 2008, intimata Comuna s-a opus admiterii recursului, reiterând însă apărările sale pe fondul litigiului, în sensul lipsei reclamantului recurent de la ședințele comisiei locale de fond funciar pentru care solicită indemnizatia.
Prin decizia civilă nr. 946/06.04.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII- a Contencios administrativ fis, a admis recursul declarat de reclamantul, a casat sentința re curată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că litigiul se încadrează în situația an. 2 alin.2 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, în prezenta cauză nu se impunea efectuarea. procedurii prealabile.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr- (Număr format vechi 1890//2009).
În raport de actele depuse și de susținerile părților, Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr.672/19.06.2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat că reclamantul nu are dreptul la plata indemnizației solicitate în primul rând pentru că cuantumul indemnizației nu este cuantificat, iar în al doilea rând reclamantul nu are dreptul la plata acestei indemnizații deoarece nu participat la ședințele Comisiei de Aplicare a Lg.18/1991 de pe lângă Primăria Comunei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat reclamantul pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în disp.art.304 pct.9 cod pr.civ. invocându-se greșita aplicare a legii.
Se arată că în cauză au fost încălcate disp.art.3 civ. și art.4(2) din Lg.303/2004, deoarece instanța de fond a refuzat să stabilească indemnizația cuvenită reclamantului, respectiv cuantumul acestuia, în condițiile în care reclamantul recurent a solicitat plata indemnizației, în sensul stabilirii de către instanță.
Recurentul-reclamant arată că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ conf.art.129 cod pr.civ.
Al doilea aspect de nelegalitate constă în faptul că recurentul nu a participat decât la anumite ședințe ale Comisiei în care s-a discutat probleme de importanță deosebită, iar activitatea din Comisie este complexă și nu implică numai participarea la ședințe.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ.
Instanța de fond nu a încălcat disp.art.129 cod pr.civ. și art.3 civ. In cauză stabilirea cuantumului indemnizației este de competența exclusivă a legii, a unei norme concrete pe care judecătorul este obligat să o aplice. În lipsa unei norme legale care să cuantifice cuantumul indemnizației solicitate, instanța nu are posibilitatea legală de a crea norme juridice pentru admite acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește participarea reclamantului la ședințele Comisiei în mod corect s-a constatat că recurentul nu a participat la ședințele Comisiei conform proceselor verbale pentru perioada 2004-2006, aceasta fiind situația premisă pentru a avea dreptul la plata indemnizației prevăzute de lege, dat necuantificată.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin.1 și 2 cod pr.civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.672/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți COMUNA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI și COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red. GREFIER
EF/2ex.
26.01.2010
Tr.B-09
Jud. CI
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Cosma
