Anulare act administrativ . Decizia 139/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 139
ȘEDINȚA DE LA DATA - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 14 ianuarie 2010, privind recursurile declarate de pârâta UNIVERSITATEA " " împotriva sentințelor nr. 920 din data de 24.03.3009 și nr. 2 din data de 12 mai 2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Gorj în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 14 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.920 din data de 24.03.3009 s-a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității depunerii cererii din data de 31.10.2007, invocate de pârâtă. S-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Universitatea " ". S-a anulat adresa nr. 9493 din 04.12.2007 emisă de Universitatea " " din Tg-J, privind hotărârea Consiliului Academic, Economic și Administrativ care a stabilit că rezervarea de post trebuia solicitată înainte de începerea anului universitar 2007-2008. S-a admis cererea reclamantei nr. 10421 din 31.10.2007 privind rezervarea de post conform art. 131 din Legea nr. 128/1997. A fost obligată pârâta Universitatea " " din Tg-J la 408 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic se reglementează două situații în care personalul didactic titular în învățământ are dreptul să i se rezerve postul, una prev. de art. 101 când cadrele didactice titulare sunt alese în Parlament, numite în Guvern sau îndeplinesc funcții de specialitate, specifice acestei instituții sau când îndeplinesc funcția de prefect, subprefect prevăzute în art. 2 din același articol și cealaltă situație prev. de art. 131 când personalul didactic titular frecventează la cursurile de zi o formă de învățământ postuniversitar.
S-a constatat că în niciuna din aceste situații legiuitorul nu a prevăzut un termen de depunere a cererii de către personalul didactic titular, astfel că în mod greșit pârâta prin Hotărârea CAEA a respins cererea privind rezervarea postului de lector universitar ca fiind tardiv depusă.
Din interpretarea celor două articole rezultă că legiuitorul a prevăzut de drept rezervarea postului în perioada în care personalul didactic titular în învățământ ocupă funcțiile menționate în art. 101 sau frecventează cursurile de zi prevăzute în art. 131 din Legea nr. 128/1997.
În raport de condițiile prevăzute în art. 131 din Legea nr. 128/1997 s-a constatat că reclamanta avea calitatea de personal didactic titular în învățământ și frecventa la cursurile de zi o formă de învățământ postuniversitar, respectiv cursul postuniversitar de masterat organizat de și B, astfel că pârâta avea obligația să constate existența îndeplinirii celor două condiții și nu faptul că nu ar fi fost depusă în termen, motivare nelegală a hotărârii CAEA, întrucât nu există nici un temei legal cu privire la acest aspect.
Din Regulamentul de Funcționare Internă al Universității " " din Tg-J, respectiv titlul III art. 116 rezultă că angajarea în cadrul universității se face pe bază de concurs sau examen organizat de aceasta în condițiile legii și a reglementărilor specifice în vigoare.
De asemenea s-a aratat că raporturile se stabilesc pe baza contractului individual de muncă încheiat în formă scrisă, pe durată nedeterminată sau determinată, între instituție reprezentată de rector sau împuternicitul acestuia și salariat în condițiile statutului personalului didactic și codului muncii.
În art. 120 din același regulament se reglementează obligațiile angajatorului și anume să asigure condițiile necesare pentru aplicarea întocmai a prevederilor actelor normative referitoare la angajarea, salarizarea, promovarea securității și sănătății în muncă, să ia toate măsurile pentru organizarea și desfășurarea normală a activității în condiții optime și să asigure egalitatea de șanse și de tratament.
În raport de aceste dispoziții s-a constatat faptul că pârâta nu a asigurat condițiile optime și nici egalitatea de șanse și de tratament în ceea ce privește pe reclamantă în comparație cu ceilalți salariați ai pârâtei ce au solicitat același drept prevăzut de art. 131 din Legea nr. 128/1997, încălcându-se astfel dreptul reclamantei de a beneficia începând cu data de 31.10.2007 de rezervare de post în condițiile prevăzute de statutul personalului didactic, condiții îndeplinite de reclamantă, astfel că pârâta avea obligația să constate îndeplinirea acestor condiții, urmând a constata că aceasta beneficia de drept de rezervarea postului în perioada în care frecventează la cursurile de zi forma de învățământ postuniversitar a masteratului.
Din actele prezentate de reclamantă rezultă că o parte din salariați au beneficiat sau beneficiază de acest drept în condițiile art.101 din legea nr.128/1997 ( și G), sau în condițiile art.131 din aceeași lege (, ), încălcându-se dispozițiile art.120 din regulament, respectiv obligațiile ce-i reveneau pârâtei în calitatea sa de angajator, în general, și de a acorda oricărui salariat toate drepturile ce decurg din lege și din contractul individual de muncă, conform și dispozițiilor art.40 alin.2 lit.c din codul muncii.
Legiuitorul a prevăzut în art.5 din același cod faptul că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, că orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat este interzisă. În aliniatul 2 din același articol se arată că actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin.2, constituie discriminare directă, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de lege. De asemenea, legiuitorul menționează că actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute de alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe, constituie discriminare indirectă.
Această din urmă definiție se regăsește în cauza de față, raportat la motivarea refuzului de constatare a dreptului de rezervare de post, comunicată prin adresa nr.9493/04.12.2007, în sensul că s-a stabilit de către Consiliul Academic, Economic și Administrativ că rezervarea de post trebuia solicitată înainte de începerea anului universitar 2007-2008.
Nu s-a putu reține apărarea pârâtei în sensul că cererea ar fi fost tardivă, fiind depusă după începerea anului universitar 2007 - 2008 și nici motivele invocate în concluziile scrise întrucât acestea sunt ulterioare pronunțării hotărârii CAEA universității și care nu au fost avute în vedere la acea dată.
De altfel, prin Hotărârea nr.109 din 17.09.2008, în articolul 16, Biroul Senatului Universității 2D. " din Târgu J, "ia act de solicitarea doamnei prof.univ.dr.- privind rezervarea postului începând cu data de 01.09.2008." Ca atare, pârâta prin refuzul față de reclamantă a realizat o discriminare indirectă, întrucât excepția tardivității nu reprezintă o ingerință legală, producând efectele unei discriminări directe, în raport de ceilalți colegi ai reclamantei, aflați în situații similare (raportat la art.131) sau analoage (raportat la art.101), și care beneficiază de principiul egalității de tratament. În acest sens, există și Hotărârea nr.129 din 16.02.2009, precum și altele.
Prin hotărârea nr.31 din 14.11.2007, senatul universității modifică art.58 din Carta Universității, în sensul că, CAEA nu mai adoptă hotărâri ci doar avizează proiecte de hotărâri, astfel că de la această dată Consiliul Academic, Economic și Administrativ nu mai era competent să se pronunțe cu privire la cererea reclamantei înregistrată sub nr.10421 din 31.10.2007 la Facultatea de Științe Economice, singurul organism de conducere al universității fiind senatul, care este condus de rector, în calitate de președinte al acestuia, conform dispozițiilor art.14 din regulamentul de funcționare interioară al universității. Raportat la acest aspect Hotărârea CAEA cu privirea la respingerea cererii de rezervare de post este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor privind competența materială și decizională a structurilor de conducere ale universității raportat la dispozițiile art.12 din același regulament, în care sunt enumerate structurile de conducere: senatul, comisiile consiliile și colegiile senatului, consiliul facultății, biroul catedrei, menționându-se că biroul senatului asigură conducerea operativă a universității.
În regulamentul de funcționare internă prezentat în copie xerox de către pârâtă se arată că universitatea este entitate de învățământ superior, de sine stătătoare cu personalitate juridică, înființată în temeiul HG nr.288/1992 și funcționează ca instituție de învățământ și cercetare în coordonare Ministerului Educației și Cercetării, începând cu anul universitar 1992/1993, Consiliul Academic, Economic și Administrativ nefiind reglementat în cadrul structurilor de conducere ale universității sau în cadrul structurilor de conducere pentru activitatea administrativă.
Legea contenciosului administrativ nu prevede posibilitatea recunoașterii "existenței unui drept", o acțiune în contencios presupunând existența unui drept, și nu transformarea ei într-o acțiune în constatare sau în obligația de a face, fără anularea vreunui act administrativ.
S-a reținut astfel, că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea, de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluționarea, în termenul legal, a unei cereri.
Aceeași concluzie s-a desprins și din interpretarea coroborată dispozițiilor art.8 din Legea nr.554/2004 care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ, cu dispozițiile at.18 din același act normativ, care prevede soluții ce se pot pronunța în soluționarea acestor acțiuni.
Din analiza acestor texte legale s-a reținut că acțiunea promovată de reclamantă se circumscrie obiectului acțiunilor formulate în temeiul legii contenciosului administrativ, întrucât se atacă un act administrativ în formă atipică sau asimilată, respectiv adresa nr. 9493 din 04.12.2007 emisă de Universitatea " " din Tg-J, privind hotărârea Consiliului Academic, Economic și Administrativ care a stabilit că rezervarea de post trebuia solicitată înainte de începerea anului universitar 2007-2008, cu atât mai mult cu cât la cererea instanței pârâta nu a reușit să depună hotărârea Consiliului Academic, Economic și Administrativ, în forma tipizată a celorlalte hotărâri invocate de reclamantă privind acordarea aceluiași drept altor cadre didactice din universitate.Din modul de redactare a textelor legale enunțate anterior, s-a reținut faptul că instanța de contencios administrativ poate aprecia că actul administrativ prin care s-a respins solicitarea reclamantei este un refuz nejustificat.
Prin cererea adresată la data de 28 aprilie 2009 reclamanta a solicitat completarea dispozitivului sentinței nr.920 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în sensul de a se pronunța și obligarea pârâtei Universitatea " " Tg-J să-i asigure rezervarea postului de lector universitar la Facultatea de științe Economice din cadrul Universității" " începând cu data de 31.10.2007 în baza art. 131 din Legea nr. 128/1997.
Prin sentința nr. 2 din data de 12 mai 2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Gorj s-a respins excepția tardivității introducerii cererii invocată de pârâtă. S-a admis cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Universitatea " ". A fost obligată pârâta să asigure reclamantei rezervarea de post de lector universitar la Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității " " începând cu data de 31.10.2007.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că a omis să se pronunțe cu privire la C de al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtei la asigurarea rezervării postului de lector universitar, ca urmare a admiterii capătului principal privind admiterea cererii reclamantei nr. 10421 din 31.10.2007prin care se solicita rezervarea de post conform disp. art. 131 din Legea nr. 128/1997 și raportat la principiul subsidiarității.
Împotriva sentințelor pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta UNIVERSITATEA " ", invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii.
În motivare se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că petentei nu i-a încetat contractul individual de muncă încheiat cu universitatea și că ar avea în prezent calitatea de cadru didactic.
Tot în mod greșit a constatat instanța de fond că legiuitorul nu a prevăzut un termen de depunere a cererii de rezervare a postului de către personalul didactic titular și că, în mod greșit, CAEA a respins cererea depusă de petentă ca tardivă. Se consideră că Hotărârea CAEA ar fi lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor privind competența materială și decizională a structurilor de conducere ale universității, raportat la dispozițiile art.12 din Regulamentul de funcționare internă a universității.
S-a mai invocat faptul că instanța de fond a apreciat că actul administrativ prin care s-a respins solicitarea reclamantei reprezintă un refuz nejustificat, conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, srt.131 din Legea nr.128/1997, art.116 și 120 din Regulamentul de funcționare internă a universității și că la data de 23.03.2009 subscrisa a depus prin Registratura Tribunalului adresa nr.2276, care avea atașată două înscrisuri:cererea nr.2264/20.03.2009 și adresa nr.I/10/17.03.2009 a Instituției Prefectului, despre care instanța de fond nu face referire în cuprinsul sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată.
Analizând cu prioritate excepția invocată, aceasta având caracter absolut, soluționarea făcând de prisos examinarea motivelor de recurs, Curtea o apreciază întemeiată.
Astfel, potrivit art.11 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduc în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii. Aliniatul 2 al art.11 din Legea nr.554/2004 permite depășirea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului și numai în prezența unor motive temeinice.
În acest context legal ce stabilește termenul de introducere a cererii de chemare în judecată, Curtea reține că termenul de 6 luni se calculează în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Astfel, obiectul cererii reclamantei privește anularea refuzului nejustificat al recurentei pârâte de a-i rezerva postul de lector, refuz comunicat cu adresa nr.9493/04.12.2007, cu consecința obligării pârâtei la soluționarea favorabilă a cererii sale. Prin urmare, termenul de 6 luni de introducere a cererii de chemare în judecată se calculează de la data de 04.12.2007, respectiv data refuzului de soluționare a cererii. Sesizarea instanței la data de 06.12.2008 s-a făcut în mod tardiv, cu mult peste termenul prevăzut de art.11 alin 1 lit b din Legea 554/2004.
În ce privește posibilitatea de a depăși termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la comunicarea actului potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004, Curtea reține că aceste dispoziții legale cu caracter de excepție, fiind incidente numai în ipoteza în care partea invocă existența unor motive temeinice care justifică întârzierea în formularea cererii, iar instanța apreciază, în concret, că acestea sunt suficient de întemeiate pentru depășirea celor 6 luni.
În cauza de față, intima reclamantă nu a motivat depășirea termenului, situație ce nu permite instanței să verifice dacă introducere cererii după expirarea acestuia s-a făcut pentru motive întemeiate.
Prin urmare, constatând că termenul de 6 luni pentru depunerea cererii de chemare în judecată a fost depășit și nu au fost invocate motive temeinice care să justifice întârzierea, Curtea apreciază ca întemeiată excepția tardivității formulării acțiunii, condiție ce face inutilă atât analiza pe fond a cauzei, cât și temeinicia motivelor de recurs.
Din motivele expuse, Curtea, în temeiul art.306 alin.2 Cod Procedură Civilă și art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă va admite recursul și va modifica sentințele recurate în sensul că va respinge acțiunea ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursul declarat de pârâta UNIVERSITATEA " " împotriva sentinței nr. 920 din data de 24.03.3009 și recursul declarat împotriva sentinței nr. 2 din data de 12 mai 2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Gorj în contradictoriu cu intimata reclamantă..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2 ex/ 01.01.2010
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
