Anulare act administrativ . Decizia 139/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.139
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Cosma
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul - PREFECTUL JUDEȚULUI G împotriva sentinței civile nr.125/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul pârât - PREFECTUL JUDEȚULUI G prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul reclamant a depus la dosar, la data de, 06.01.2010 întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul pârât, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.125 CAF/28.04.2009, Tribunalul Giurgiua respins acțiunea reclamantei Instituția Prefectului județului G formulată împotriva Consiliului Local al Comunei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, Prefectul Județului Gas olicitat anularea HCL nr.16/03.09.2008 privind aprobarea actului adițional la contractul de închiriere nr.458/19.03.2001, fără să arate care sunt motivele de nulitate pe care le invocă și nici textele de lege incidente în cauză, care să atragă anularea hotărârii, deși recunoaște că, potrivit art.942 Cod civil, contractele sunt legea părților.
Instanța de fond a mai reținut că pârâtul Consiliul Local al Comunei a încheiat contractul de închiriere nr.458/19.03.2001 cu B, contractul având inițial o durată de 10 ani, iar ulterior prin HCL nr.16 din 03.09.2008 a fost aprobat un act adițional la contract, prin care s-a prelungit durata contractului la 13 ani, pe considerentul că, era necesară o durată mai mare de executare a contractului în vederea accesării unor fonduri europene.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamant arată că instanța de fond a reținut greșit că "nu a indicat motivele de nulitate în mod concret" în cererea de chemare în judecată din moment ce art.942 cod civil definește contractul ca fiind acordul între două sau mai multe persoane, spre a constitui sau stinge între ele un raport juridic, dar aceste acorduri trebuie să se încheie în deplină concordanță cu toate dispozițiile legale existente în vigoare la data încheierii lor.
În speță, arată că, intimatul pârât Consilul Local al Comunei a încheiat contractul nr.458/2001 cu B pentru o durată de 5 ani, astfel cum este prevăzut la pct.3 alin.2 din contract. Mai arată că, în anul 2003, prin HCL nr.16 s-a aprobat modificarea pct.3 al.2 din contractul nr.458/19.03.2001, conform actului adițional ce face parte integrantă din hotărâre, în sensul că s-a prelungit durata contractului la 10 ani (2003-2013) în aceleași condiții, dacă B, în calitate de chiriaș, este bun platnic.
Recurentul reclamant susține că, prin HCL nr.16/2008, contestată la instanța de fond, s-a aprobat un act adițional prin care s-a modificat un alt articol din contract, art.1 al.4 pct.2, iar acest articol se referă la "obiectul contractului", în loc să modifice "durata contractului" prevăzută la pct.3 alin.2. Arată că, în fapt, Consiluil Local a prelungit durata contractului cu 13 ani, calculată de la data expirării contractului de închiriere, în condițiile în care locatorul nu solicita rezilierea contractului, respectiv până la data de 19.03.2019.
Apreciază că hotărârea, ca act administrativ, este nelegală întrucât a aprobat un act adițional care prevede prelungirea contractului retroactiv începând cu data de 19.03.2006, iar instanța de fond nu a ținut cont de acest aspect.
Examinând motivele de recurs în raport de prevederile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.969 Cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
În speță, părțile contractante Consiliul Local al Comunei și B au încheiat valabil contractul nr.458/2001 și au prelungit în mod valabil durata contractului în anul 2003, printr-un act adițional, aprobat prin HCL nr.16/2003.
Împrejurarea că, în anul 2008, părțile contractante au hotărât ca durata totală a contractului să fie mai mare de 10 ani și au dispus prelungirea duratei inițial stabilită la 5 ani cu încă 13 ani, se încadrează în dispozițiile art.942 Cod civil, reținute corect de instanța de fond.
Actul adițional la contract reprezintă în fapt un acord de voință între părțile contractante pentru a constitui un raport juridic între ele și după ajungerea la termenul prevăzut în contract. Nu se poate aprecia că HCL nr.16/2008 aprobă un act adițional care retroactivează. Pentru perioada 2003-2008, contractul a produs efecte, urmare acordului de voință, valabil exprimat prin actul adițional aprobat prin HCL din anul 2003.
Eroarea materială strecurată în conținutul actului adițional și în HCL 16/2008 nu produce nulitate conform art.954 Cod civil întrucât nu cade asupra substanței obiectului convenției.
Instanța de contencios administrativ a avut de analizat legalitatea HCL, iar din conținutul actului administrativ rezulta clar manifestarea de voință a Consiliului Local al Comunei, în sensul prelungirii valabilității contractului până în anul 2019. Din acest punct de vedere nu au fost încălcate dispozițiile legale privitoare la consimțământul valabil exprimat al unei părți contractante.
Astfel, potrivit art.978 Cod civil, cu privire la interpretarea contractelor "când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul".
Totodată, se reține cu privire la împrejurarea că părțile contractante au înțeles să modifice durata contractului în anul 2008, fără să țină cont și de actul adițional din anul 2003, că este un aspect care privește părțile contractante și executarea contractului, dar nu este un aspect care să afecteze legalitatea HCL prin care se aprobă actul adițional din anul 2008.
În consecință, pentru considerentele anterior expuse, constatând că nu există motive de casare ori modificare ale sentinței atacate, în temeiul art.3041coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul - PREFECTUL JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.125/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./16.02.2009
G -
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Cosma
