Anulare act administrativ . Decizia 139/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 139
Ședința publică din data de 27 IANUARIE 2010
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ sentinței nr. 622 din data de 16.10.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, intimații pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în M, CPT., nr. 6, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, CORP A, nr. 294, Cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2010, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2010, când a dat următoarea deciziei:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 3393/120/28.07.2009, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Târgoviște și Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând restituirea sumei de 6502 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, plata dobânzii aferente calculată de la data plății, până la restituirea efectivă și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că, pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul marca a plătit, la data de 15.06.2009 suma de 6502 lei, cu chitanța seria - nr. -, conform calculului Trezoreriei M, cu titlu de taxă de poluare, impusă de OUG 50/2008, mai arată reclamantul că această taxă contravine reglementărilor Uniunii Europene, acceptate și de România prin semnarea Tratatului CE la 01.01.2007, în sensul că în acest tratat se prevede că, pentru
autoturismele a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 01.01.2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau achiziționării de pe piața internă, taxa specială nu se mai datorează și apreciază reclamantul că această taxă, fără plata căreia nu putea să înmatriculeze autoturismul achiziționat, are un caracter discriminatoriu și contravine art.110 din Tratatul CE și, conform art.148 din Constituția României, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28,90,92 din Convenția Europeanu a Drepturilor Omului, art.148 alin.2 din Constituția României și art.1084 raportat la art.1082 Cod civil.
Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D solicită respingerea acțiunii, întrucât OUG 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 și prin urmare, taxa de poluare, reglementată prin actul normativ menționat, nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei reclamantului, mai precizează pârâta că, nu există temei legal pentru restituirea taxei care, de altfel, a fost plătită benevol de reclamant, la recomandarea Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Prefecturii Județului D, dispozițiile art.90 din Tratatul CE nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de poluare este plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, deci nu sunt defavorizate produse din alte state membre.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat și ea întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, față de dispozițiile art. 9 alin.1 din Legea 554/2004, întrucât acțiunea lui nu poate avea ca obiect constatarea neconstituționalității unei ordonanțe de urgență, iar ceea ce argumentează reclamantul sunt simple critici aduse acestui act normativ; mai arată pârâta că inadmisibilitatea acțiunii se întemeiază și pe faptul că reclamantul nu a solicitat anularea nici unui act administrativ fiscal emis de pârâtă, ci a solicitat restituirea unei sume de bani, plătită în baza legii, or interesul de a acționa în justiție pe calea contenciosului administrativ este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim, fapt nedovedit de reclamant. Pe fondul acțiunii, pârâta solicită respingerea cererii, întrucât taxa este plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora și dispozițiile OUG 50/2008 sunt pe deplin compatibile cu art.90 din Tratatul CE.
La termenul din 16 octombrie 2009, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu, constatând-o întemeiată, motivat de faptul că această instituție nu poate constitui, în speța de față, subiect al obligației de restituire a taxei solicitate de reclamant; chiar dacă utilizarea sumelor percepute ca taxă pentru poluare se vor utiliza pentru protejarea mediului, totuși colectarea și administrarea lor este realizată doar de autoritățile fiscale ale statului, care au și încasat această taxă.
Prin sentința nr.622 din data de 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu și s- respins acțiunea față de această pârâtă,s-a admis în parte, cererea formulată de reclamantulîn contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția
Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M, și au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice M să restituire reclamantului suma de 6502 lei,reprezentând contravaloare taxă poluare, cu dobânda legală și 639 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediul este întemeiată,deoarece această instituție nu poate constitui subiect al obligației de restituire a taxei solicitată de reclamant, deoarece colectarea și administrarea taxei de poluare este realizată doar de autoritățile fiscale ale statului, considerente pentru care a admis această excepție și a respins acțiunea față de pârâtă.
Pe fondul cererii reclamantului, tribunalul a reținut că solicitarea acestuia, față de ceilalți pârâți este întemeiată, acesta achitând suma de 6502 lei cu chitanța seria - 4A nr. -/15.06.2009, iar autovehiculul marca cu nr. de identificare - a fost dobândit cu contractul de vânzare cumpărare încheiat la 16.02.2009 și a fost înmatriculat pentru prima oară la data de 23.05.2002 în Germania, așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare partea a II-a, depus la dosar de reclamant și încasarea taxei de poluare este contrară dispozițiilor art. 110 ( fost art. 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, potrivit cărora niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se reține prin sentință că, de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Se arată în hotărâre că, opinia majoritară, în practica judiciară din România,
s-a conturat în sensul că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008, modificată prin OUG 208/2008 și OUG 218/2008, este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, deoarece constituie un impozit indirect, iar prin perceperea taxei se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, prin faptul că se datorează în principal pentru înmatricularea mașinilor second- hand achiziționate din spațiul comunitar în cazul primei înmatriculări în România, întrucât nu se realizează scopul pentru care a fost edictată norma legală, prin aceea că pentru autovehiculele deja înmatriculate în țară această taxă nu se percepe, iar prin această modalitate de reglementare se favorizează implicit vânzarea autoturismelor fabricate în România.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art.110 ( fost art.90 paragraf 1) din Tratatul CE să aplice procedurile naționale, astfel încât drepturile prevăzute prin tratat să fie efectiv protejate, iar faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru aceste considerente tribunalul a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, DGFP D și M să restituie reclamantului suma de 6502 lei, reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală și 639 lei cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că prin Ordonanța nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Mai susține recurentul că potrivit art. 11 s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
În baza acestei ordonanțe a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare (capitolul VI, secțiunea 1, art. 6 din Anexa).
Susține recurenta că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 110 ( fost art. 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, versiunea consolidată, revine exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești, taxa de poluare fiind prevăzută într-un act normativ a cărei constituționalitate a fost stabilită prin decizia Curții Constituționale nr. 802/2009, potrivit căreia obligația Statului Român este de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, fapt realizat prin OG nr. 50/2008, astfel încât greșit a fost admisă acțiunea și a obligat recurentul la restituirea taxei de poluare, existența acestei taxe nefiind contrară dispozițiilor comunitare, astfel că nu existau motive temeinice pentru restituirea ei.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Potrivit practicii E un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul CE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. În materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 ( fost art. 90 par.1) din Tratatul CE, urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională.
Art. 110 ( fost art. 90 par.1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene,versiunea consolidată, prevede că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, scopul general al art. 110 ( fost art. 90 par.1) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, acest articol se referă la impozitele si taxele interne care impun o sarcină
fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 110 ( fost art. 90 par.1) din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul, sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca și pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România fără ca textul să facă distincția nici intre autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand și întrucât OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, nr.OUG 50/2008 este contrară art.110 ( fost art. 90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene,versiunea consolidată, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ sentinței nr. 622 din data de 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, intimații pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în M, CPT., nr. 6, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, CORP A, nr. 294, Cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier
Red. EC/DD
6ex/28.01.2010
f- Tribunalul
operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
