Anulare act administrativ . Decizia 1432/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1432/2009
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 1748/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, având ca obiect anulare act administrativ Legea nr. 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, avocat M cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 15.04.2009 s-a depus la dosar, de către recurent, actele învederate la termenul anterior, în speță declarațiile notariale ale celor doi martori, precum și o serie de acte în probațiune.
Reprezentantul recurentului arată că a depus la dosar și copia Hotărârii cu nr. 241 din data de 10.09.2001, emisă de Comisia Județeană T, pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998, despre care se face vorbire în cuprinsul motivelor de recurs.
Întrebat fiind, reprezentantul recurentului arată că martorii ale căror declarații notariale se află la dosar s-au aflat într-o situație identică cu aceea a clientului său. De asemenea arată că a depus la dosar matricola nr. 13, în cuprinsul căreia se face referire la trecerea recurentului la Școala din comuna, Județul.
Curtea învederează reprezentantului recurentului faptul că în cuprinsul matricolei, data nașterii recurentului este diferită de cea aflată în cuprinsul actului de identitate.
Raportat la acest aspect, reprezentantul recurentului confirmă faptul că este vorba de una și aceeași persoană.
Nemaifiind altecereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și în raport de actele existente la dosar, modificarea hotărârii atacate, în sensul acordării despăgubirilor solicitate, apreciind că față de existența la dosar a celor două declarații notariale date de martorii solicitați, nu se mai impune trimiterea prezentei cauze spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1748/3 octombrie 2008 Tribunalului Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA
NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
În motivare s-a reținut că prin hotărârea nr. 3/8 decembrie 2003 Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a aprobat cererea nr. 6047/1998 a reclamantului, stabilindu-se o valoare a compensației de 726.205,285 lei pentru imobilul situat în comuna județul.
Prin decizia nr. 440 din 24 martie 2008 fost invalidată hotărârea nr. 3/2003, considerându-se că nu există acte din care să reiasă că autorul a deținut bunuri în Bulgaria sau că a făcut parte din schimbul de proprietăți cu România, acesta decedând în anul 1936 în comuna.
Prima instanță a reținut că, din actele care au stat la baza hotărârii și deciziei atacate reiese că antecesorul reclamantului a fost inclus în programul de colonizare, fără a exista însă dovada că la data încheierii Tratatului dintre România și Bulgaria, moștenitorii acestuia dețineau bunuri în localitatea de colonizare, și care erau acestea, motiv pentru care s-a reținut că decizia de invalidare a hotărârii nr. 3/2003 este legală.
Împotriva acestei sentinței reclamantul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru administrarea probatoriului cu înscrisuri, probe respinse fără temei în primă instanță sau, în subsidiar, în situația în care s-ar aprecia că în cauză sunt suficiente probele administrate s-a solicitat admiterea contestației în temeiul art. 7 din Legea nr. 9/1998, modificarea în totalitate a deciziei atacate nr. 440/2008, în sensul constatării că reclamantul este îndreptățit la validarea în întregime a despăgubirilor materiale stabilite în favoarea sa prin hotărârea nr. 3/2003, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, în ședința publică din 16 aprilie 2009 reprezentantul recurentului a precizat oral că nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că probele administrate fac dovada faptului că acțiunea prin care a solicitat validarea hotărârii nr. 3/2003 este întemeiată și că, reclamantul este îndreptățit la validarea în întregime a despăgubirilor materiale prevăzute de Legea nr. 9/1998 întrucât antecesorul său a fost colonizat, iar urmare a cedării celor două județe și în urma încheierii Tratatului d l Craiova reclamantul a fost nevoit să părăsească comuna și să revină spre sfârșitul anului 1940 în localitatea natală, ceea ce-l îndreptățește pe reclamant la compensațiile prevăzute de lege.
Prin întâmpinarea înregistrată la 17 februarie 2009 (6-8) pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a solicitat respingerea recursului arătând în apărare că dosarul reclamantului urmează să fie reanalizat, împreună cu întreaga documentație și că valoarea compensațiilor care se vor acorda nu este stabilită încă.
Reclamantului nu i s-a respins dreptul la despăgubiri ci doar s-a invalidat o hotărâre ca urmare a existenței unei inadvertențe care să fie îndreptată prin reanalizarea dosarului, urmându-se procedura stabilită de Legea nr. 9/1998.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, conform art. 3041și 305 Cod procedură civilă, Curtea de apel reține următoarele:
Prin decizia contestată nr. 440/24 martie 2008 emisă de AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR s-a invalidat hotărârea nr. 3 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C la data de 8 decembrie 2003 în favoarea reclamantului G pe considerentul că nu există la dosar acte din care să reiasă că autorul acestuia a deținut bunuri în Bulgaria și nici că autorul a făcut parte din schimbul de proprietăți ca urmare a tratatului încheiat la 7 septembrie 1940.
De asemenea, s-a reținut că în plus autorul reclamantului a decedat în anul 1936 în comuna județul C, cu 4 ani înainte de încheierea Tratatului d l Craiova.
Din probele administrate în cauză, inclusiv cele administrate potrivit art. 305 Cod procedură civilă în cadrul recursului și anume declarațiile martorilor și date în formă autentică (15-16) rezultă că părinții reclamantului, care s-a născut la 7 decembrie 1926 în comuna au deținut în Bulgaria județul, mai precis în comuna construcții și teren, care, în urma aplicării Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940 au trecut în proprietatea statului bulgar.
Martorii arată că bunurile au fost folosite neîntrerupt de către părinții reclamantului și după decesul acestora de către reclamant, în mod continuu, acesta din urmă urmând școala în comuna județul, fiind ajutat de către un unchi din partea tatălui.
În sprijinul acestor declarații, mai precis cu privire la școlarizarea reclamantului stă și actul intitulat "matricula no.XIII" depusă la fila 23 din dosar care la capitolul intitulat "observațiuni" menționează faptul că reclamantul, începând cu trimestrul III al anului școlar 1936-1937 trecut la Școala primară din comuna județul.
În plus se mai reține că celor doi martori le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 9/1998 prin hotărârea nr. 241/10 septembrie 2001 eliberată de Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998 a județului T (17).
În baza acestor considerente curtea va reține că recursul reclamantului este fondat, și în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă îl va admite, urmând ca sentința atacată să fie modificată, în sensul admiterii contestației, anulării deciziei nr. 440/24 martie 2008 emisă de pârâtă și obligării acesteia la emiterea unei noi decizii prin care să valideze hotărârea nr. 3 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului și prin care reclamantului i s-a aprobat cererea nr. 6047/4 mai 1998, stabilindu-se valoarea totală a compensației la suma de 726.205.285 lei (ROL).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1748/3 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică, în sensul că:
Admite contestația formulată de reclamant împotriva pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și în consecință:
Anulează decizia nr. 440/24 martie 2008 emisă de pârâtă și obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să valideze hotărârea nr. 3/1998 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului C, la data de 8 decembrie 2003.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
