Anulare act administrativ . Sentința 145/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 145/CA
Ședința publică din 16.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în V, str. - -, bloc 112,. A,. 3,. 6, județul V, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, având ca obiect - suspendare act administrativ (Ordinul nr. 482/23.04.2009 emis de pârâtă).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se arată de către grefier că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.07.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării la 13.07.2009 și apoi pentru astăzi, 16.07.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Pe rolul Curții de Apel Iași, la nr-, a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul, domiciliat în V, str. -,. 112,. A,. 3,. 6, jud. V, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în B,-, sector 2, privind anularea Ordinului nr. 482/23.04.2009, emis de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea raportului lui de serviciu, privind reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior demiterii, precum și achitarea drepturilor salariale aferente și suspendarea executării Ordinului nr. 482/23.04.2009, emis de pârâtă.
A mai solicitat reclamantul ca după soluționarea suspendării ordinului instanța să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul are calitatea de funcționar public și că, din data de 01.07.2005, este numit în funcția publică de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii V prin decizia nr. 593/24.06.2005.
S-a susținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, în temeiul căreia s-a emis ordinul atacat, are un caracter nelegal și abuziv, evidențiat de faptul că nu este motivată din punct de vedere al urgenței, că este emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. 6 din Constituția României deoarece are ca efect imediat încetarea raporturilor de serviciu ale celor vizați, cu pierderea tuturor drepturilor salariale aferente și că încalcă dreptul de proprietate privată.
S-a mai susținut că încălcarea exigențelor constituționale ale art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 6 din Constituția României prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 atrage și înfrângerea prevederilor art. 1 alin. 5 din Constituție.
Reclamantul a arătat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 are prevederi care permit emitentului ca prin interpretarea sistematică a Statutului funcționarilor publici și fără a recurge la reglementările subsecvente, să poată transforma funcțiile contractuale de director coordonator în funcții publice, după o anumită perioadă, potrivit intereselor sale din acel moment.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 22.06.2009, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și tardivității cererii de suspendare a actului administrativ atacat.
Pârâta a susținut că cererea de suspendare nu putea fi formulată mai înainte ca reclamantul să primească un răspuns la plângerea prealabilă și că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar nu este o acțiune principală în anularea Ordinului nr. 482/23.04.2009 deoarece nu sunt precizate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
A mai susținut pârâta că cererea de suspendare este formulată tardiv și fără interes deoarece actul administrativ și-a produs efectele, și anume, eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere desființată ca urmare a prevederilor art. III alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009.
Pârâta a invocat faptul că cererea de suspendare nu este motivată în fapt și nici în drept, că nu poate fi reținută existența unor motive care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat și nici faptul că prin executarea actului administrativ reclamantul ar fi supus unei vătămări iminente și ireparabile.
S-a arătat că reclamantul a fost mutat pe o funcție de execuție vacantă în baza Ordinului nr. 752/22.05.2009, emis de președintele Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și că actul a cărui anulate s-a solicitat este legal și temeinic.
Pârâta a invocat și prematuritatea cererii de anulare a Ordinului nr. 752/22.05.2009, susținând că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 26.05.2009, iar plângerea prealabilă a fost înregistrată la instituția pârâtă, ulterior, la nr. 15557/28.05.2009.
La termenul de judecată din data de 22.06.2009, reclamantul a modificat obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că a solicitat doar suspendarea executării Ordinului nr. 482/23.04.2009, emis de pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
A mai arătat reclamatul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la suspendarea executării actului administrativ a cărui legalitate o contestă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca urmare a modificării cererii de chemare în judecată efectuate de reclamant la data de 22.06.2009, instanța reține că obiectul acesteia constă doar în suspendarea executării Ordinului nr. 482/23.04.2009, emis de pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Prin decizia nr. 593/24.06.2005 (fila 8), reclamantul a fost numit director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii
Prin Ordinul nr. 482/23.04.2009 (fila 7), emis de pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, s-a desființat funcția publică de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii V-Direcția stabiliri și plăți prestații, dispunându-se încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, 23.05.2009.
Ordinul a fost emis în temeiul art. art. III alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, art. 97 lit. c și art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999.
Prin Ordinul nr. 752/22.05.2009 (fila 47), emis de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, reclamantul a fost mutat definitiv, potrivit art. 87 alin. 2 lit. d coroborat cu art. 91 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, în cadrul Casei Județene de Pensii V, pe funcția publică de execuție inspector, clasa I, gradul profesional asistent, treapta de salarizare 1, începând cu data de 22.05.2009, urmând să beneficieze de drepturile salariale aferente acestui post.
a formulat la data de 25.05.2009 (fila 79) plângere prealabilă, adresată pârâtei, prin care a contestat ordinul de desființare a funcției publice de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii V, iar la data de 26.05.2009 s-a adresat instanței de judecată (filele 1 și 2 din dosar) solicitând inițial, anularea și suspendarea ordinului respectiv, apoi doar suspendarea executării lui.
Așa fiind, se constată că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, constând în sesizarea instanței de judecată cu cerere de suspendare după sesizarea autorității publice care a emis actul criticat.
În consecință, Curtea va respinge excepția inadmisibilității cererii de suspendare a actului administrativ atacat.
În speță nu poate fi primită susținerea potrivit căreia cererea de suspendare este tardivă și lipsită de interes întrucât a fost formulată după ce Ordinul nr. 482/23.04.2009 a produs efecte.
Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural menit să asigure protecție provizorie persoanelor pentru perioada necesară, perioadă în care sunt întrerupte vremelnic efectele actului juridic, ca și cum actul respectiv nu s-ar afla în circuitul juridic. Suspendarea are ca efect împiedicarea executării actului administrativ în cazul în care nu a fost executat ori repunerea, în tot sau în parte, în situația anterioară emiterii actului contestat în cazul în care actul a fost executat.
Având în vedere și faptul că în sistemul de drept românesc instanța de judecată are posibilitatea de a impune instituțiilor și autorităților administrației publice centrale sau locale obligațiile cuvenite, în anumite condiții, astfel încât actul administrativ a cărui suspendare se cere să nu producă efecte asupra celor vizați, Curtea consideră că este evident că cererea reclamantului de suspendare a actului administrativ prin care a fost demis dintr-o funcție publică de conducere nu poate fi calificată ca tardivă ori ca lipsită de interes doar pentru că actul administrativ a fost executat.
Prin urmare, instanța va respinge și excepțiile tardivității și lipsei de interes.
Pe fondul cauzei, instanța reține că Legea contenciosului administrativ nu admite ca regulă generală dreptul de suspendare, în orice împrejurări, a actelor administrative. Actul administrativ se bazează pe prezumția de legalitate și, tocmai de aceea, suspendarea apare ca o situație de excepție. Rezultă din textul art. 14 din Legea nr. 554/2004, că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții, respectiv existența unor cazuri bine justificate, prevenirea unei pagube iminente și, o ultimă condiție, examinată mai sus, constând în aceea ca persoana ce se consideră vătămată să fi început procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
. serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să reiasă cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse doar măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului.
Or, în prezenta cauză, motivele invocate de reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.
În speță nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente.
Paguba iminentă care trebuie să fie rezultatul executării actului administrativ atacat, este definită prin art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004, ca fiind un prejudiciu material, viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ fiscal trebuie să fie indicată și probată în concret, nu doar afirmată de reclamant, și preluată ca atare de instanță, cum se solicită în speță.
În prezenta cauză nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte măcar bănuiala, dacă nu faptul cert, credibil și veridic, că executarea actului administrativ atacat ar produce reclamantului ori altei persoane o pagubă iminentă.
În lipsa probelor, simpla afirmație că executarea actului administrativ contestat este de natură a-l afecta pe reclamant, nu poate fi primită deoarece contravine principiului reglementat de prevederile art. 1169 din Codul civil potrivit cu care cel ce face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească.
De altfel, din Ordinul nr. 752/22.05.2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale reiese că reclamantul a fost mutat în cadrul Casei Județene de Pensii V, pe funcția publică de execuție inspector, clasa I, gradul profesional asistent, treapta de salarizare 1, începând cu data de 22.05.2009, urmând să beneficieze de drepturile salariale aferente acestui post.
Față de cele ce preced, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se admite cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat și, în consecință, va respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul privind suspendarea executării Ordinului nr. 482/23.04.2009, emis de pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii de suspendare a actului administrativ atacat, precum și a lipsei de interes.
Respinge cererea formulată de reclamantul, domiciliat în V, str. -,. 112,. A,. 3,. 6, jud. V, privind suspendarea executării Ordinului nr. 482/23.04.2009, emis de pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în B,-, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.07.2009.
Președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 4 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian
