Anulare act administrativ . Decizia 145/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.145/CA.
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenta reclamantă - - domiciliată în C, Al. Violetelor, nr.3, -1,.C,.54, jud. C și de recurentul pârât - PRIMARUL MUNICIPIULUI - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.860/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.82949/2010 depusă la dosar și pentru recurentul pârât răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.1880/10.11.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul formulat de recurenta reclamantă este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr.-/08.01.2010 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Recursul formulat de recurentul pârât Primarul Municipiului este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanțelor nr.-/14.10.2009 și nr.-/14.10.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură din partea recurentului pârât Primarul Municipiului dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanțelor nr.-/14.10.2009 și nr.-/14.10.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Avocat pentru recurenta reclamantă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr.-/08.01.2010 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Întrebate fiind părțile, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților, potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii în totalitate, obligarea pârâtului la eliberarea autorizației de construire pentru imobilul în suprafață de 108,32 mp situat în C,-, jud. C, imobil compus din o cameră și bucătărie parter și 4 dormitoare la mansardă precum și un garaj în suprafață de 23,32 mp și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe judiciare, onorariu de avocat. Se arată de către instanța de fond că autorizația de construire se eliberează la cererea solicitantului, iar recurentei îi lipsește o astfel de cerere. De asemenea se precizează că cererea de eliberare a autorizației de construire este însoțită obligatoriu de certificatul de urbanism. Reclamanta nu putea să facă dovada eliberării certificatului de urbanism atâta timp cât cererea a fost respinsă. Fără a admite acțiunea în totalitate hotărârea instanței de fond este lipsită de interes. Este evident că după anularea certificatului de urbanism nelegal de către instanțele judecătorești nimic nu oprește autoritatea locală să emită un nou certificat de urbanism purtând aceleași mențiuni, deși potrivit expertizei tehnice de specialitate efectuate în cauză este evident că reclamanta îndeplinea rigorile legii în vederea obținerii unei autorizații. Totodată solicită obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul formulat de recurentul pârât Primarul Municipiului C, pune concluzii de respingere în totalitate a recursului ca nefondat. Față de motivul de recurs potrivit cu care în mod greșit instanța a fost anulat certificatul de urbanism întrucât nu ar fi fost motivat, apreciază că într-adevăr această respingere trebuia motivată. De aceea instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză. De altfel cea de a doua expertiză întocmită în cauză a fost edificatoare.
Avocat pentru recurentul pârât Primarul Municipiului C, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, având în vedere că proba cu cele două expertize nu a fost utilă soluționării cauzei deoarece instanța de fond a admis primul capăt cerere pe baza unor considerente care nu au nici o legătură cu concluziile experților. Ar fi fost necesar ca instanța de fond să rețină fiind cheltuieli de judecată doar parte din onorariu de avocat, corespunzător admiterii în parte a acțiunii. Apreciază că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei de interes și a insistat în soluționarea cauzei deoarece certificatul de urbanism nu i-a dat posibilitatea de a obține autorizația de construire pentru construcțiile edificate și pentru care s-a dispus amendarea contravențională și măsura complementară de a intra în legalitate. Totodată solicită obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul formulat de, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta a chemat în judecată la data de 25.01.2008 pe pârâtul Primarul Municipiului C și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea certificatului de urbanism nr.640/16.02.2007 și obligarea acestuia la eliberarea autorizației de construire pentru imobilul P + M în suprafață de 108,32 mp. Situat în C,-, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a executat lucrări de construcție fără a deține autorizație de construire, prin procesul verbal de construcție nr. 12518/2006 a fost sancționată contravențional și conform art.26 din Legea nr.50/1991 s-a dispus ca măsură și obținerea autorizației de construire.
Întrucât nu i s-a comunicat certificatul de urbanism la 27.11.2007 a adresat pârâtului o cerere privind emiterea certificatului de urbanism, iar pârâtul prin adresa R -/28.11.2007 i-a comunicat că s-a emis certificatul de urbanism nr.640/16.02.2007 cu rezoluție negativă.
Din motivarea respingerii cererii sale, a constatat că impedimentul este acela că edificiul nu corespunde din punct de vedere urbanistic fără a se propune soluții de intrare în legalitate, pentru a se evita soluția neeconomică a demolării casei.
La 24.09.2009 pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea certificatului de urbanism având în vedere disp. art.1 alin.1, art.2 lit.a și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, întrucât condiția impusă de legiuitor cu privire la vătămare nu există, deoarece termenul de valabilitate certificatului de urbanism s-a împlinit la 16.02.2008, moment de la care acesta nu mai produce efecte juridice.
La 24.09.2009 instanța în baza art.137 alin.2 Cod proc. civilă a dispus unirea excepției lipsei de interes cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.860/08.10.2009 s-a reținut:
Prin procesul verbal de contravenție încheiat de Primarul Municipiului C la 16.10.2006 s-a dispus amendarea reclamantei și măsura obținerii autorizației de construire pentru lucrări ilegal executate în termen de 60 de zile de la comunicare.
În speță, reclamanta a executat fără autorizație de construire extindere la imobilul din C- și a edificat un garaj.
Prin cererea nr.-/23.10.2006 reclamanta a solicitat pârâtului emiterea unui certificat de urbanism pentru a intra în legalitate.
Prin certificatul de urbanism nr.640/16.02.2007 reclamanta a primit o rezoluție negativă deoarece construcția pentru care se dorea obținerea certificatului de urbanism și ulterior autorizație de construire nu corespunde din punct de vedere urbanistic.
Împotriva acestui certificat de urbanism, reclamanta a formulat plângere prealabilă, iar ulterior prezenta acțiune prin care solicită anularea certificatului de urbanism și obligarea pârâtului la emiterea autorizației de construire pentru imobilul situat în C-.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei în privința cererii având ca obiect anularea certificatului de urbanism s-a reținut:
Pârâta a susținut că reclamanta nu mai justifică interes pentru acest capăt de cerere întrucât termenul de valabilitate a certificatului de urbanism nr.640/16.02.2007 s-a împlinit la 16.02.2008, moment de la care acest act nu mai produce efecte și pe cale de consecință nu vatămă reclamanta într-un drept sau interes legitim.
Instanța a reținut că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.
În speță, reclamanta și-a justificat interesul material și moral care îndeplinește următoarele cerințe: legitim, juridic, născut, personal și direct.
Reclamanta, titulara certificatului de urbanism contestat a formulat prezenta acțiune în termenul legal.
Faptul că legea arată că certificatul de urbanism are o perioadă de valabilitate, respectiv 12 luni cum este precizat în act și că durata procesului a fost mai mare de un an, depășind perioada celor 12 luni stipulată în certificatul de urbanism, nu duce la concluzia că la data pronunțării instanței, reclamanta nu mai justifică interes în a formula și insista în acțiune.
Reclamanta justifică interes în a formula și insistă în soluționarea cauzei întrucât certificatul de urbanism nu i-a dat posibilitatea de a obține autorizație de construire pentru construcțiile edificate și pentru care s-a dispus amendarea contravențională și măsura complementară de a intra în legalitate.
Pentru aceste considerente instanța a respins excepția lipsei de interes formulată de pârâtă.
În ceea ce privește cererea de anulare a certificatului de urbanism s-a reținut:
În certificatul de urbanism contestat s-a arătat că documentația tehnică, pe baza căreia se solicită autorizație de construire nu corespunde din punct de vedere urbanistic.
Instanța a reținut că, în raport de expertiza tehnică efectuată având ca obiectiv identificarea modalității în care construcția pentru care se dorește obținerea autorizației de construire se încadrează din punct de vedere urbanistic în zona în care se află amplasamentul acestuia, s-a arătat că trebuie calculat și comparat POT și cu anumite valori maxime acceptate în zona de amplasare a imobilului prin planul de urbanism.
Expertul a arătat că pârâtul a calculat eronat cei doi indicatori, neținând seama de faptul că terenul în cauză, proprietatea reclamantei face parte dintr-un teren dezmembrat și lotizat în 3 parcele.
În acest sens s-a indicat prevederea din Legea nr.350/2001.
Instanța a reținut că dispozițiile legale invocate de expert, respectiv anexa 2 din Legea nr.350/2001 nu erau în vigoare la data emiterii certificatului de urbanism, respectiv 16.02.2007.
Ulterior, anexa 2 din Legea 350/2001 a fost completată prin art.I pct.31 din nr.OUG27/2008 modificată prin Legea nr.242/2009.
Instanța însă a admis acțiunea pentru următoarele considerente:
Art.32 lit.a din Legea nr.350/2001 arată că autoritatea are dreptul prin certificatul de urbanism să respingă cererea în mod justificat.
În speță, autoritatea a arătat în actul administrativ că respinge cererea deoarece construcția nu corespunde din punct de vedere urbanistic.
Pentru a efectua însă controlul actului administrativ emis în cadrul marjei de libertate acordate de legiuitor autorității publice, certificatul de urbanism trebuia să conțină motivele opțiunii sale.
O detaliere a motivelor pentru care s-a considerat că respectiva construcție nu corespunde din punct de vedere urbanistic, era necesară, căci motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica dacă actul este corect fundamentat și, în același timp permițând exercitarea controlului judecătoresc.
Astfel cum a decis și Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz. O motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor (C 41/1969).
Art.31 alin.2 din Constituția României prevede obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului.
Pentru aceste aspecte instanța a dispus anularea certificatului de urbanism.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la eliberarea autorizației de construire pentru imobilul din C- instanța a respinso pentru următoarele aspecte:
Din disp. art.7 din Legea nr.50/1991 se reține că autorizația de construire se emite la cererea solicitantului care va depune, în copie, următoarele acte:
- certificatul de urbanism;
- dovadă, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, extras de pe
planul cadastral, extras de carte funciar;
- documentație tehnică:;
- avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de
vedere al autorității competente pentru protecția mediului;
- dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și
al autorizației de construire.
În speță, s-a reținut că reclamanta nu a formulat o cerere adresată pârâtului pentru eliberarea autorizației de construire și nici nu a depus documentele aferente cererii conform art.7 alin.1 din Legea nr.50/1991, astfel că nu se poate constata că există un refuz nejustificat, astfel cum este definit de Legea nr.554/2004 din partea autorității, în ceea ce privește eliberarea autorizației de construire.
Pentru aceste aspecte instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea autorizației de construire.
Având în vedere că expertiza dispusă în cauză și a cărui onorariu a fost achitat de reclamantă, privește doar capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de urbanism ce urmează a fi admis de instanță, s-a considerat întemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata acestuia.
Astfel, în baza art.274 Cod proc. civilă instanța a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1404,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert, cheltuieli de judecată).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și Primarul Municipiului
În motivarea recursului său reclamanta aduce critici hotărârii recurate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv greșit instanța nu a reținut din susținerile sale că, autoritatea administrativă, în conformitate cu art. 7 din Legea nr.50/1991, impune pentru eliberarea autorizației de construire urmarea unor pași obligatorii și fără a se obține mai întâi certificatul de urbanism nu se poate primi cererea de emitere a autorizației de construire, fără ca autoritatea să fie obligată la emiterea acesteia nici măcar neputând a valorifica hotărârea instanței de fond.
Ori, este evident că după anularea certificatului de urbanism nelegal, nimic nu împiedică autoritatea locală a emite un nou certificat de urbanism purtând aceleași mențiuni, deși potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză este evident că îndeplinește rigorile legii pentru obținerea autorizației.
În motivarea recursului său Primarul Municipiului C arată prin primul motiv de recurs că greșit prima instanță a respins excepția lipsei de interes, întrucât în vederea intrării în legalitate ar fi fost necesar ca reclamanta să solicite instanței obligarea pârâtului la eliberarea unui nou certificat de urbanism în urma controlului judecătoresc efectuat asupra cauzelor care au determinat emiterea celui dintâi certificat ce conținea avizul negativ, doar în această situație reclamanta justificând un interes în cererea de anulare a unui certificat a cărui valabilitate a încetat.
Prin al doilea motiv de recurs se arată că acesta vizează soluționarea cererii privind anularea certificatului de urbanism admisă de instanță, deoarece actul administrativ nu conține considerentele care au stat la baza avizului negativ.
Motivarea este eronată, deoarece motivarea autorităților publice nu este nici insuficientă, nici greșită, concluzia ambelor rapoarte de expertiză fiind aceeași și anume că cei doi factori (POT și ) au fost depășiți.
Expertul tehnic a reținut că cei doi coeficienți ar fi fost greșit calculați de Primărie dar prin raportare la o excepție, care însă nu era prevăzută de lege la data emiterii certificatului de urbanism.
În aceste condiții, având în vedere că proba cu cele două expertize nu a fost utilă soluționării cauzei deoarece instanța de fond a admis primul capăt de cerere pe baza unor considerente care nu au nici o legătură cu concluziile acestora, se apreciată ca eronată aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă fiind necesar ca instanța să rețină ca fiind cheltuială de judecată doar parte din onorariu de avocat, corespunzător admiterii în parte a acțiunii.
Recursul reclamantei este nefondat.
În cauză se constată că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, cu cele două capete de cerere, respectiv anularea certificatului de urbanism nr.640/16.02.2007 și obligarea pârâtului Primarul Municipiului C la eliberarea autorizației de construire pentru imobilul P + M situat în C,-, se constată că legal prima instanță, în ce privește primul capăt de cerere, privind anularea certificatului de urbanism, l-a admis, reținând că în acesta nu s-au detaliat motivele pentru care s-a considerat că respectiva construcție nu corespunde din punct de vedere urbanistic, o motivare insuficientă sau greșită fiind considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului.
În referire la cererea reclamantei de obligare a pârâtului a-i elibera autorizația de construire pentru imobil, tot așa, legal instanța a reținut că aceasta nu a formulat o cerere adresată pârâtului pentru eliberarea autorizației de construire și nici nu a depus documentele aferente cererii conform art. 7 alin. 1 din Legea nr.50/1991 și deci nu se poate constata că există un refuz nejustificat din partea autorității, în ceea ce privește eliberarea acesteia, cu consecința respingerii și a acestui capăt de cerere.
În raport de acestea, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate de recurenta reclamantă sunt nefondate, susținerea potrivit căreia "fără ca autoritatea să fie obligată la emiterea autorizației de construire nici măcar nu ar putea valorifica hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond", fiind lipsită de orice relevanță, în fapt, certificatul de urbanism fiind anulat pentru cu totul alte motive decât cele invocate de recurentă și evidențiate în raportul de expertiză, iar cererea de eliberarea autorizație de construire urmare admiterii anulării certificatului de urbanism negativ, nu există.
Recursul Primarului Municipiului C este fondat.
În ce privește cheltuielile de judecată, se constată că greșit prima instanță având în vedere dezlegările date cererilor reclamantei exprimate în acțiune și considerentele admiterii uneia dintre acestea, l-a obligat pe pârât Primarul Municipiului C la plata sumei de 1404,3 lei cheltuieli de judecată.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 276 Cod procedură civilă "Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor".
În aplicarea acestor dispoziții legale și cum în cauză acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, pârâtul urmează a fi obligat către aceasta la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, restul sumei de 1.400 lei reprezentând onorariul de expert, suportat de recurenta reclamantă nefiind datorat de pârâtul Primarul Municipiului C către aceasta, deoarece soluția primei instanțe nu s-a bazat pe concluziile expertului, acestea nefiind valorificate în litigiu.
În ce privește criticile privind greșita respingere a excepției lipsei de interes aceasta este nefondată, corect prima instanță reținând că reclamanta are interes a se constata că refuzul negativ din certificatul de urbanism a fost nelegal.
Pentru aceste considerente și în aplicarea art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi admis și modificată în parte hotărârea recurată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată către recurentul Primarul Municipiului Cas umei de 302,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - domiciliată în C, Al. Violetelor, nr.3, -1,.C,.54, jud.
Admite recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.860/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea primei instanțe în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru).
Obligă recurenta intimată la plata către recurentul Primarul Municipiului Cas umei de 302,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Semnează cf.art.261 al.2 Cpc
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./22.03.2010
Dact.gref.
2 ex/23.03.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
