Anulare act administrativ . Decizia 1455/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1455
Ședința publică din 28.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Diana Iuliana
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant în contradictoriu cu intimatele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B-COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind intimatele-pârâte.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 29 din data de 06.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr-,procedura de citare este legal îndeplinită, că intimata-pârâtă a depus, prin serviciul registratură, la data de 26.05.2009, întâmpinare, într-un exemplar, iar intimata-pârâtă Instituția Prefectului B- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 a depus, prin serviciul registratură, la data de 19.05.2009, întâmpinare, în două exemplare.
Curtea comunică recurentului-reclamant, prin avocat, întâmpinarea depusă de Instituția Prefectului B- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, apoi dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de ambele întâmpinări.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, lipsind intimatele-pârâte.
Recurentul-reclamant, prin avocat, depune acte noi, precizând că legea invocată de pârâte nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Curtea, în temeiul art. 305.civ.Cod Penal, încuviințează proba cu înscrisuri, ia act de administrarea acesteia, apoi acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile și, pe fond, admiterea contestației sale. Arată că a făcut dovada existenței unui act cu titlu oneros. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune jurisprudență.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 29 din 06.01.2009 Tribunalul București Secția a IX-a a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului B- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În considerente, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare nr.165/09.11.1947 autorul reclamantului a primit de la stat un teren agricol în suprafață de 10 ha, loc de casă în suprafață de 6300 mp. și o casă cu dependințe.
La art. 2 din contract de menționează că prețul contractului se stabilește potrivit art. 3 din Legea nr.715/1946.
Tribunalul a reținut și faptul că s-a realizat eșalonarea plății prețului contractului în 10 rate anuale, conform art. 3 din aceeași lege, concluzionând că autorul reclamantului a primit despăgubiri de la statul român pentru bunurile lăsate în Bulgaria- contractul de vânzare s-a încheiat numai pentru diferență de valoare dintre bunurile lăsate în Bulgaria și cele primite în România.
A reținut instanța că prețul menționat în contract este unul atipic, nereprezentând voința părților, nefiind negociat de acestea, ci unul impus de legiuitor pe baza evaluării efectuate de o comisie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând anularea deciziei nr. 1582 din 15.09.2008 a Vicepreședintelui prin care a fost validată hotărârea nr.1589/24.11.2005 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a Municipiului B, și, în baza art.18 alin.2 din Legea nr. 554/2004, ca instanța să se pronunțe asupra legalității actelor și operațiunilor care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat, stabilind în concret bunurile pentru care urmează să se plătească compensația.
A mai solicitat recurentul anularea hotărârii Comisiei municipale, obligarea pârâtelor să emită actele administrative de acordare a compensațiilor, și să fie cenzurată operațiunea administrativă intitulată "raport de evaluare".
În subsidiar, recurentul a solicitat anularea deciziei obligarea pârâtei să emită o decizie de invalidare a Hotărârii comisiei municipale, urmând a fi înaintat dosarul acesteia, și stabilirea de către instanță a bunurilor pentru care urmează să se plătească compensațiile: 10 ha. teren arabil, casă și loc de casă intravilan de 2000 mp. casă și loc de casă intravilan de 800 mp.
Recurentul a prezentat situația de fapt care rezultă din actele depuse la dosar și a criticat sentința atacată sub aspectul faptului că tribunalul nu s-a pronunțat asupra unor apărări: faptul că nu au fost luate în calcul toate bunurile, iar raportul de evaluare nu a fost întocmit după convocarea reclamantului.
În ce privește contractul de vânzare cumpărare, recurentul a arătat că acesta este un act oneros, că nu au fost executate operațiunile reglementate de art. 5 și 6 din Legea nr. 715/1946 iar Decretul nr. 553/1953 nu a fost publicat în Monitorul Oficial și nu poate produce efecte juridice.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând art.1 din Decretul nr. 553/1953.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și prevederile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:
La stabilirea situației de fapt, instanța de fond realizează coroborarea mențiunii din contractul de vânzare- cumpărare ("prețul imobilului vândut s-a stabilit conform art. 3 din legea 715/1946") cu dispozițiile acestui text de lege.
Logica Tribunalului este corectă, însă se pleacă de la o premisă care în speță nu constituie un fapt dovedit: aceea că procedura reglementată de legea 715/1946 a fost respectată în fapt.
Contractul de vânzare cumpărare nu face decât mențiunea că prețul imobilului, de 3.987.000 lei, s-a stabilit conform art. 3 din Legea nr. 715/1946 (publicată în Of. 207 din 07.09.1946).
Acest articol reglementează la primul alineat modul de evaluare a bunurilor primite de la Stat de evacuații din: "- comisiunile de lichidare vor stabili și consistența și valoarea bunurilor primite de la Stat de evacuații din, după cum urmează: a) Valoarea cerealelor primite în natură la prețul oficial în vigoare la data
publicării prezentei legi; b) Ajutoarele în bani se vor reactualiza prin înmulțirea cu coeficientul de 50; c) Valoarea inventarului agricol și mort primit dela fostul Comisariat General al se va calcula prin reactualizarea debitului rezultat din ratele restante la data apariției prezentei legi cu coeficientul 50. d) Valoarea terenurilor de cultură primite de evacuații din în virtutea legilor de colonizare sau recolonizare în virtutea legii de reformă agrară din 23 Martie 1945, se va stabili înmulțindu-se cu 800 arenda stabilită pe regiuni de Ministerul Agriculturii și Domeniilor pentru anul 1938-1940; e) Valoarea clădirilor, inclusiv terenul aferent lor și a loturilor de casă se va stabili înmulțindu-se cu coeficientul 15 prețul stabilit de comisiile mixte româno-bulgare și româno-germane sau de organele competente românești pentru anul 1940; f) Valoarea terenurilor de cultură specială: vii, grădini și livezi de pomi pe rod, exclusiv clădirile; se va socoti după același preț de bază ca la alin. d, de mai sus; coeficientul de reactualizare fiind la grădinile de zarzavat 1.600, la livezi de pomi 2.000 și la vii nobile pe rod 2.500".
Prin coroborarea dispozițiilor sus menționate cu cele ale alineatului al doilea din art. 3 (care fac referire la "soldurile debitoare rezultate în favoarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Direcția lichidărilor") și cu art. 2 din aceeași lege, constatăm că legiuitorul reglementează compensarea valorii bunurilor primite de la statul român cu cea a bunurilor abandonate de evacuați în.
În speță, din mențiunea contractului în sensul că prețul a fost stabilit potrivit art. 3, s-a tras concluzia îndeplinirii în prealabil a cerinței reevaluării bunurilor abandonate, și a efectuării compensării cu valoarea bunului supus vânzării. S-a avut în vedere și faptul că s-a dispus achitarea prețului în 10 rate anuale, conform art. 3 alin. 3 ("Pentru evacuații coloniști recolonizați, acest sold va putea fi eșalonat în cel mult 10 rate anuale").
Acțiunea este apreciată ca neîntemeiată la judecata fondului pe baza unor prezumții.
Curtea apreciază că aceste prezumții nu sunt suficiente pentru a fundamenta concluzia că reclamanții au fost despăgubiți pentru bunurile abandonate.
Aplicarea legii nr. 715/1946 presupunea îndeplinirea unor operațiuni administrative și adoptarea unui act administrativ, supus controlului judiciar.
Astfel, comisiile de lichidare stabileau, pe baza probatoriului ("declarațiile făcute conform art. 2 și 3 din decizia Nr. 234 din 27 Aprilie 1946, lucrările mixte româno-bulgare pentru schimbul de populațiuni și ale mixte, constituite de acestea, cum și în genere după orice alte dovezi concludente în cauză, ale autorităților românești, precum Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Ministerul Finanțelor") existența bunurilor abandonate sau recoltelor rămase, le evaluau, după care evaluau conform criteriilor de la art. 3 alin. 1 bunurile primite de la Stat.
Aceste operațiuni se finalizau potrivit legii cu emiterea unei decizii care se afișau timp de 30 de zile libere la sediul Direcției lichidărilor din Ministerul Agriculturii și Domeniilor.
Conform art. 5, deciziile se atacau cu recurs " onform legii Înaltei Curți de Casație și Justiție".
Iar potrivit art. 6, " Deciziunile Comisiunilor de lichidare rămase definitive prin expirarea termenului prevăzut de articolul precedent constituie titlu de creanță în favoarea sau contra Statului și se vor executa prin Direcțiunea lichidărilor din Ministerul Agriculturii și Domeniilor".
În speță nu s-a făcut dovada efectuării acestei proceduri.
Astfel, mențiunea din contract nu este suficientă pentru a deduce concluzia că au fost evaluate toate bunurile rămase în (părțile având puncte de vedere diferite referitor la acest aspect), că valoarea lor a fost compensată ulterior cu cea a imobilului
care face obiectul contractului de vânzare cumpărare.
Pe de altă parte, pârâta a invocat prin întâmpinare Decretul nr. 553/1953 în care, susține, se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate, sumele datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii 766/1941 (privind recolonizarea).
Decretul nu a fost depus la dosar și nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Acest act normativ nu poate fi invocat de pârâtă în condițiile în care nu este publicat. Din punct de vedere juridic, nepublicarea echivalează cu inexistența lui. Pe de altă parte, nu s-a făcut vreo dovadă că ar fi fost aplicat în fapt.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va anula decizia, în urma modificării sentinței recurate, și va obliga autoritatea la invalidarea hotărârii nr.1589 din 24.11.2005 și la trimiterea dosarului Comisiei municipale în vederea stabilirii compensației.
Curtea constată că cererea de stabilire în concret a bunurilor ce fac obiectul evaluării este prematur formulată, în condițiile în care decizia supusă validării nu dispune cu privire la acest aspect.
Astfel, prin decizia nr.1589 din 24.11.2005, Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii 9/1998 respinge cererea nr. 6293 din 10.09.1998 și propune neacordarea compensațiilor bănești întrucât acesta a primit despăgubiri la stabilirea în com. jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant în contradictoriu cu intimatele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B-COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, împotriva sentinței civile nr. 29 din data de 06.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Anulează Decizia nr.1582/12.09.2008 emisă de.
Obligă pârâta să procedeze la invalidarea hotărârii nr.1589 din 24.11.2005 și să înainteze dosarul Comisiei municipale în vederea stabilirii compensațiilor.
Respinge capătul de cere privind stabilirea de către instanță, în concret, a bunurilor, ca prematur formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2009.
Președinte: Judecător: Judecător:
- - - - ---
Grefier:
-
Red. /2 ex.
jud. fond -
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Alina Șuțu, Diana Iuliana
