Anulare act administrativ . Sentința 147/2009. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 147/

Ședința publică de la 16 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, Serviciul Român de Informații - Comisia de Soluționare a Contestațiilor și Casa de Pensii a Serviciului Român de Informații, având ca obiect "anulare act administrativ".

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 9 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 2009 apoi instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16 2009.

CURTEA,

Asupra acțiunii reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații:

Constată că prin acțiunea formulată și precizată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, să fie desființată ca nelegală Hotărârea nr. - din 21.09.2007 a Comisiei de Soluționare a contestațiilor, precum și Hotărârea nr. 38 din 14.12.2007 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor și ca o consecință, să se constate nulitatea deciziei de imputare nr. - din 31.07.2007, emisă de Comandantul -B, cu referire la suma de 17.595 lei.

Reclamanta a mai cerut instanței să constate drepturile reclamantei aferente funcției de instructor specialist principal (șef catedră) - activitate ce a fost prestată legal și efectiv în perioada 1 august 2003- 1 octombrie 2006 data pensionării, precum și să se dispună restituirea tuturor sumelor reținute în baza deciziei de imputare și respectiv diminuării pensiei si cheltuieli de judecată.

Prin precizarea de acțiune din 12 iunie 2008 solicitat instanței ca în urma judecării cauzei să dispună: suspendarea actului administrativ intitulat " din decizia de imputare nr. -/31.07.2007 " emisă de UM 0472 B din cadrul Serviciului Român de Informații, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze; anularea actului administrativ intitulat " din decizia de imputare nr. -/31.07.2007 " emis de comandantul UM 0472 B din cadrul Serviciului Român de Informații, întrucât este nelegal și netemeinic; anularea tuturor actelor subsecvente actului administrativ principal contestat - din decizia de imputare nr. -/31.07.2007 - respectiv:

- Hotărârea nr. -/21.09.2007 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Financiare (UM 0472 B) din cadrul Serviciului Român de Informații;

- Partea a III-a din fișa de pensie, înregistrată de Casa de Pensii a Serviciului Român de Informații cu nr. - din 09.08.2007 și partea a III-a înregistrată cu nr. - din 14.08.2007, întocmită unilateral de UM 0458 din ordinul comandantului UM 0472 B;

- Decizia de pensie nr. 88012/15.08.2007 emisă de Casa de Pensii a Serviciului Român de Informații (UM 0472 B) din cadrul Serviciului Român de Informații;

- Decizia nr. 14/15.10.2007 a Comisiei de Contestații Pensii (UM 0472 B ) din cadrul Serviciului Român de Informații la contestația reclamantei cu privire la pensia diminuată;

- Hotărârea nr. 38/14.12.2007 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor (UM 0198 B) din cadrul Serviciului Român de Informații;

- Decizia de imputație nr. -/31.07.2007, care i-a fost transmisă în instanță în data de 25.02.2008;

- Decizia de pensie nr. 88012/28.03.2008 emisă de Casa de Pensii a Serviciului de Informații ( UM 0472 B);

- Decizia nr. 8/09.05.2008 a Comisiei de Contestații Pensii ( UM 0472B) din cadrul Serviciului Român de Informații.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei de repunere în funcția deținută anterior a reclamantei și implicit acordarea drepturilor bănești inițiale (inclusiv indemnizația de comandă) acordate din 2003 și până la data de 31.07.2007, când i-au fost anulate unilateral și retroactiv de către Serviciul Român de Informații, prin extrasul din decizia de imputare nr. -/31.07.2007, precum și drepturi bănești corespunzătoare funcției de inspector specialist principal (șef catedră) pentru perioada 01.08.2003-01.10.2006 (data ieșirii la pensie). Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la menținerea Deciziei de pensie nr. 88012/17.11.2006 și a fișei de pensie nr. -/31.10.2006, cu toate drepturile bănești aferente funcției susmenționate.

De asemenea, reclamanta a mai solicitat instanței de judecată următoarele: Obligarea pârâtei să dispună modificările corespunzătoare în dosarul de personal și în fișa personală, prin înscrierea în paranteză a sintagmei -șef catedră - în dreptul funcției, conform fișei de pensie nr. -/31.10.2006, partea I, partea a II-a, partea a III-a și partea a-IV-a; obligarea pârâtei la plata indemnizației de comandă și restituirea tuturor sumelor reținute în baza actului administrativ contestat ( din decizia de imputare nr. -/31.07.2007), respectiv: -sumele poprite din pensia diminuată prin retragerea indemnizației de comandă ( Decizia de pensii nr. 88012/15.08.2007), pentru imputarea a 17.595 Ron.

- Diferența dintre pensia inițială - acordată în baza deciziei de pensii nr. 88012/17.12.2006, și pensia recalculată cu indemnizația de comandă, actualizată conform Legii nr. 14/2008.

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor anexate la dosarul cauzei.(FILA 113,.II FOND).

Prin concluziile scrise din data de 9 2009, reclamanta a arătat că renunță la judecarea anumitor petite, după cum urmează:

- pct.3, lit b): anularea părții a III-a din fișa de pensie, înregistrată de Casa de Penii a Serviciului Român de Informații cu nr. - /09.08.2007 și partea a III-a înregistrată cu nr. -/14.08.2007, întocmită unilateral de UM 0458 din ordinul comandantului UM 0472 B;

- pct. 3, lit. c): Decizia de pensie nr. 88012/15.08.2007 emisă de Casa de Pensii a Serviciului de Informații (UM 0472 B) din cadrul Serviciului Român de Informați;

- pct. 3, lit. d): Decizia nr. 14/15.10.2007 a Comisiei de Contestații Pensii (UM 0472 B) din cadrul Serviciului Român de Informații;

- pct. 3, lit. g): Decizia de pensie nr. 88012/28.03.2008 emisă de Casa de Pensii a Serviciului de Informații ( UM 0472 B);

- pct. 3, lit. h): Decizia nr. 8/09.05.2008 a Comisiei de Contestații Pensii ( UM 0472 B) din cadrul Serviciului Român de Informații;

- pct. 5: Obligarea pârâtei la menținerea Deciziei de pensie nr. 88012/17.11.2006 și a fișei de pensie nr. -/31.10.2000,

solicitând instanței să dispună admiterea cererii de chemare în judecată pentru următoarele petite:

- Anularea actului administrativ intitulat - din Decizia de imputare nr. -/31.07.2007 emis de comandantul UM 0472 B din cadrul Serviciului Român de Informații, în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 17.575 lei, reprezentând indemnizație de comandă (1551 lei), diferență ajutor la trecerea în rezervă (11.781 lei) și diferență drepturi de pensie ( 4.263 lei), arătând că este nelegal și netemeinic.

- Anularea tuturor actelor subsecvente actului administrativ principal contestat - Decizia de impunere nr. -/31.07.2007- respectiv:

a) Hotărârea nr. -/21.09.2007 emisă de Comisia de soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Financiare (UM 0472 B) din cadrul Serviciului Român de Informații;

e) Hotărârea nr. 38/14.12.2007 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor (UM 0198 B) din cadrul Serviciului Român de Informații;

f) Decizia de imputare nr. - din 31.07.2007, care i-a fost transmisă reclamantei în instanță în data de 25.02.2008.

- Obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații să-i acorde reclamantei drepturile bănești inițiale (inclusiv cu indemnizația de comandă), acordate din 2003 și până la data de 31.07.2007, când i-au fost anulate unilateral și retroactiv de către Serviciul Român de Informații, prin "ul din decizia de imputare nr. -/31.07.2007", drepturi corespunzătoare funcției de instructor specialist principal (șef catedră).

- Obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații să dispună modificările corespunzătoare în dosarul de personal și în fișa personală, prin înscrierea sintagmei "șef catedră" în paranteză, în dreptul funcției, susținând că ieșirea reclamantei la pensie s-a făcut de pe funcția de instructor specialist principal (șef catedră), conform fișei de pensie nr. -/31.10.2006, partea I, partea a-II-a, partea a- III- a și partea a IV-

- Obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații la restituirea tuturor sumelor reținute în baza actului administrativ contestat ( din decizia de imputare nr. -/31.07.2007) respectiv:

- sumele poprite din pensia diminuată prin retragerea indemnizației de comandă (Decizia de pensii nr. 88012/15.08.2007), pentru imputarea a 17.595 lei, în fiecare lună reținându-se peste 750 lei;

- diferența dintre pensia inițială - acordată în baza deciziei de pensii nr. 88012/17.11.2006 (ce include indemnizația de comandă), recalculată și actualizată conform Legii nr. 14/2008 și pensia diminuată prin decizia de imputare și Decizia de pensii nr. 88012/15.08.2007, care nu include indemnizația de comandă, diferența fiind de peste 466 lei/lună.

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor anexate la dosarul cauzei.

În motivarea acțiunii așa cum a fost precizată, reclamanta a arătat următoarele:

Actul administrativ " din decizia de imputare nr. - din 31.07.2007" (filele 16-17 dosar inițial) este lovit de nulitate absolută, pentru că este nemotivat în fapt, contrar dispozițiilor art.25, alin. (5) din OG nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, raportat la art. 35 din Legea 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații.

Art.25. alin (5) din OG nr.121/1998 prevede: "Decizia de imputare va fi temeinic motivată și va cuprinde obligatoriu termenul în care poate fi contestată și organul competent în soluționarea contestației."

Simpla trimitere la prevederile legale (așa cum a fost motivat în drept actul contestat), fără nici o trimitere la existența și natura situației temeinic justificate, nu acoperă cerința motivării actului administrativ, pentru că nu permite verificarea limitei de demarcație între puterea discreționară și arbitrariu.

"Motivarea actului administrativ constituie tocmai o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune în special în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective. Ea trebuie să conțină elementele de fapt și de drept care să permită verificarea temeiurilor și efectelor deciziei administrative, precum și a proporționalității măsurii cu împrejurările în care a fost dispusă și cu interesul public pe care este chemată să îl ocrotească". (Decizia nr. 2919/2007 a )

"Este nelegală decizia de imputare a sumelor încasate ca urmare a greșitei încadrări, în condițiile în care pentru declanșarea răspunderii civile împotriva unui funcționar public, în temeiul ar 1.75 și 84 din Legea nr.188/1999 - este necesară dovedirea culpei acestuia". (Decizia nr.1658 din 20.03.2007.)

În actul administrativ atacat (fila 17 dosar inițial) lipsește numele în clar al comandantului 0472 B, iar semnătura este indescifrabilă, fapt ce nu-i conferă documentului toate elementele de autenticitate și veridicitate.

Actul administrativ contestat în principal are ca bază legală (invocată ca atare de emitenții săi) OG 121 / 1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Dispozițiile acestui act normativ nu pot fi aplicabile, deoarece, la data la care s-a constatat încasarea pretins nelegală a sumelor de bani, reclamanta nu mai avea calitatea de militar activ, ci aceea de militar în rezervă (pensionar).

Potrivit art. 7 din OG 121 / 1998:

Prin termenul militari, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege: militarii în termen, militarii cu termen redus, rezerviștii concentrați sau mobilizați, elevi și studenți ai instituțiilor militare de învățământ, militari angajați pe bază de contract și cadre militare.

La data emiterii Deciziei de imputare nr. -/31.07.2007, reclamanta nu avea nici una din calitățile enumerate mai sus, care să permită emitentului deciziei obligarea acesteia la restituirea sumelor încasate pretins pe nedrept.

Decizia este emisă de UM 0472 B și semnată de comandantul acesteia, față de care la data emiterii, reclamanta nu mai aveam nici un raport de subordonare.

ul nu îndeplinește condițiile de formă cerute de lege, este o înșiruire de puncte, litere și inserări disparate - fără susținere - a unor articole din OG121/1998.

Începând cu denumirea actului "" rezultă că există încă un document integral cu nr. - din 31.07.2007, al cărui conținut nu este cunoscut de reclamantă nici în prezent.

Reprezentanții Serviciului Român de Informații că ar mai fi un alt document integral și că ul din Decizia de imputare nr.-/31.07.2007 este din Decizia de nr.- din 31.07.2007. Mai mult, reprezentantul în instanță al Serviciului Român de Informații a afirmat că ambele decizii sunt valabile, deși numai una i-a fost comunicată reclamantei si a făcut obiectul procedurii administrative (nr. -/31.07.2007).

OG 121/1998 face distincție între militarii care se fac vinovați de provocarea unei pagube (când este necesară stabilirea vinovăției acestora) și cei care au încasat sume necuvenite (când nu se pune problema vinovăției acestora).

În prima situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 2. 5, 24. alin. 2. teza a Ii-a și art. 24, alin. 3 din OG 121 / 1998, iar în cea de-a doua situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 7. 20 și 24, alin. 2. teza a I-a și alin. 3.

Toți pârâții (atât în scris, cât și prin concluziile orale puse de reprezentantul lor în instanță) susțin că nu se pune în nici un fel problema vinovăției reclamantei în sensul dispozițiilor art. 2 și 5 din OG 121 / 1998, ci că obligația reclamantei de a restitui sumele încasate și pretins nedatorate decurge din dispozițiile art. 20.

Ori, art. 20 este aplicabil numai militarilor enumerați de art. 7, printre care reclamanta nu se regăsește, deoarece nu are calitatea de rezervist concentrat sau mobilizat. Că este așa, rezultă din chiar interpretarea dispozițiilor art. 24. alin. 2 din OG 121 / 1998, potrivit cărora: Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. In cazul constatării pagubei după un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de serviciile nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la această dată, răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba.

Din interpretarea acestui paragraf, rezultă clar diferența între restituirea sumelor încasate pe nedrept, când nu prevalează vinovăția (restituirea nefiind condiționată de stabilirea vinovăției, ci doar de constatarea încasării sumelor în cel mult un an) și stabilirea răspunderii celor vinovați, când vinovăția este esențială și răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba.

In cazul restituirii sumelor încasate pe nedrept se impune condiția ca cel obligat la restituire să fie militar la data constatării pagubei (art. 20, coroborat cu art. 7).

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar pune problema răspunderii materiale, nu doar a restituirii sumelor, această răspundere nu poate fi angajată, deoarece art. 2 din OG 121 / 1998 condiționează răspunderea materială de condiția esențială ca acestea să fie provocate din vina lor.

Răspunderea materială este angajată, în condițiile prezentei ordonanțe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.

În extrasul din decizia de imputare se face vorbire de persoanele vinovate, printre care este enumerată și reclamanta (fila 16 verso din dosarul inițial, pct. c, lit. d), în contradicție cu susținerile pârâtelor din interogatoriu și concluzii în sensul că nu se pune problema vinovăției reclamatei.

De altfel, în documentele emise de pârâți, se menționează uneori despre vinovăția reclamantei, alteori despre obligația de restituire (fără vinovăție).

Din acest punct de vedere, prevederile OG 121 / 1998 se completează cu dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv prevederile art. 998 - 999. civ. (răspunderea civilă delictuală).

Nu este îndeplinită nici una din condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece nu a fost dovedită nici vinovăția reclamatei, nici fapta ilicită, nici legătura de cauzalitate.

În plus, răspunderea materială nu ar putea fi angajată, deoarece, în cazul admiterii existenței unei pagube, din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că beneficiul indemnizației de comandă în procent de 25% i-a fost plătit reclamantei în executarea ordinului comandantului sau șefului unității. În sensul că acesta a dat ordin expres compartimentelor de personal și financiar de se plăti această indemnizație.

Acest lucru rezultă explicit și din semnarea lunară a statelor de plată de către comandant, a cărui eventuală vinovăție în producerea pretinsei pagube este astfel exclusivă, exonerarea de răspundere a oricărei alte persoane trebuind a fi făcută în condițiile art. 6, alin. 1, lit. d) din OG 121 / 1998, potrivit cărora:

nu răspund material pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau șefului unității, caz în care răspunderea materială revine acestuia.

Mai mult decât atât, persoana în sarcina căreia se stabilește răspunderea materială, este determinată de dispozițiile art. 12 din OG 121 / 1998, respectiv:

Răspunderea materială a militarilor este angajată în cazul producerii unor pagube, după cum urmează:

În sarcina gestionarilor, pentru pagubele produse de aceștia în propria gestiune, sau:

a) când, potrivit dispozițiilor legale, atribuțiile au fost exercitate de un delegat al lor sau de o comisie și se constată o pagubă, dacă nu se face dovada că aceasta s-a produs în absența gestionarului;

b) când au primit bunuri în cantități mai mici decât cele înscrise în documentele
însoțitoare sau cu vicii aparente, fără să fi întocmit proces-verbal de constatare;

c) când nu au solicitat, în scris, asistență tehnică de specialitate la primirea bunurilor,deși aceasta era necesară.

În sarcina militarilor, pentru pagubele produse atunci când primesc, transportă, păstrează și eliberează bunuri materiale și valori, fără a avea calitatea de gestionari în înțelesul legii.

În sarcina comandanților sau șefilor unităților, când:

a) nu au asigurat gestionarilor, la solicitarea în scris a acestora, în cazurile prevăzute de lege, asistență tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea și distribuirea bunurilor materiale și a altor valori;

b) nu au luat măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor sesizate în scris de către gestionari;

c) s-au substituit gestionarilor în exercitarea atribuțiilor acestora;

d) au dat gestionarilor sau altor militari care răspund de bunuri materiale ordine ilegale sau greșite care au condus la producerea de pagube;

e) au rezultat pagube, ca urmare a nevalorificării drepturilor la despăgubiri pentru cauzarea de prejudicii:

f) pagubele au rezultat din neurmărirea unor sume cuvenite din orice cauză și pentru care există titlu executoriu;

g) nu au luat măsuri de siguranță necesare pentru păstrarea în bune condiții a bunurilor materiale și a altor valori.

În sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situații decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1).

În sarcina persoanei vinovate, dacă fapta prin care paguba a fost pricinuită constituie infracțiune.

În ceea ce privește reclamanta, aceasta nu poate fi încadrată în nici una din situațiile enumerate mai sus pentru a răspunde material.

Dacă există o pagubă, având în vedere circumstanțele în care se pretinde a fi fost produsă și condițiile în care reclamanta a fost numită pe funcția de instructor specialist principal (șef catedră), singurul care se face vinovat de producerea ei este fostul comandant al unității.

Ordinul comandantului privind plata către reclamată a indemnizației de comandă a fost executat ca atare de subordonați și a fost certificat și verificat asupra legalității de comisiile de audit și de eșaloanele superioare timp de 4 ani, fără a se constata vreo neregulă, dovadă în acest sens fiind depoziția martorului, nota explicativă a mr. și refuzul pârâtelor de a depune (la solicitarea instanței) extrase din documentele de audit.

Cu toate acestea, indiferent de interpretarea textelor de lege susmenționate, solicită a se aprecia că paguba pretinsă nu există, deoarece:

- din înscrisurile depuse de Serviciul Român de Informații la solicitarea instanței rezultă fără echivoc faptul că funcția pe care a fost încadrată reclamanta este aceea de instructor specialist principal (șef catedră);

- este o funcție unicat și nu există în stat o altă funcție de instructor specialist principal nici măcar cu o denumire echivalentă sau fără sintagma șef catedră în paranteză (aspect rezultând din înscrisurile depuse, din depoziția martorului - fila 90 dosar supliment I și nota explicativă a cpt. - fila 43 - vol. III);

- prin ordinul de personal nr. /40 din 20.08.2003 am fost numită în această funcție;

- în Normele privind acordarea, modificarea sau suspendarea indemnizației de comandă această funcție este prevăzută cu indemnizație de comandă în procent de 25%, indiferent dacă are sau nu în paranteză sintagma șef catedră, deoarece nu mai există o alta, fără șef catedră în paranteză.

Beneficiul indemnizației de comandă este greșit apreciat de pârâți prin prisma echivalării funcției pe care a fost încadrată (instructor militar principal - șef catedră) cu cea "șef catedră", deoarece sintagma șef catedră menționată în paranteză, nu presupune echivalarea ci e doar o alternativă la denumirea funcției, care poate fi instructor militar principal sau șef catedră.

Aceeași concluzie se poate trage și prin simpla citire a funcției descrise în poziția imediat inferioară celei de instructor specialist principal (șef catedră) din Normele privind acordarea, odificarea sau suspendarea indemnizației de comandă (Anexa nr. 2 la OD nr. 0573 / 07.10.1999), espectiv: detașament avioane (elicoptere). Astfel, potrivit interpretării date de pârâți, de indemnizația de comandă ar beneficia numai șeful detașamentului elicoptere nu și cel al etașamentului avioane, astfel cum, la poziția imediat superioară, beneficiază numai șeful de catedră, nu și instructorul specialist principal.

Că sintagma din paranteză (șef catedră) este o alternativă la denumirea funcției, nu la beneficiul indemnizației de comandă rezultă și din existența altor două funcții de șef catedră prevăzute cu indemnizație de comandă.

Drept urmare, reclamanta susține că beneficiul indemnizației de comandă i- fost acordat ope legis.

Reclamanta mai susține că interpretarea eronată în sensul că nu trebuia să beneficieze de această indemnizație deoarece funcția pe care a fost încadrată nu avea în paranteză sintagma șef catedră, s-a făcut ulterior, în mod abuziv, de către comandant, atunci când nu mai avea calitatea de a raporta ierarhic sau contesta în instanță numirea pe o funcție cu drepturi salariale inferioare. Reclamanta susține că cest lucru este total abuziv și nelegal, deoarece reprezintă o modificare unilaterală a raporturilor de serviciu făcută de pârâți (în sensul restrângerii drepturilor salariale), retroactiv și după încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare cu încălcarea principiului neretroactivității actelor administrative. (Decizia nr.l6S8 din 20.03.2007).

Ori, atâta vreme cât nu mai are dreptul de a contesta numirea pe o funcție fără indemnizație de comandă (deoarece nu mai îndeplinesc acea funcție), nu mai poate avea nici obligațiile decurgând din calitatea dată de funcția respectivă.

2. Aspecte privind anularea tuturor actelor subsecvente actului administrativ principal contestat - Decizia de imputare nr. -/31.07.2007 - respectiv:

Hotărârea nr. - / 21.09.2007 emisă de Comisia de soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Financiare ( 0472 B) din cadrul;

Hotărârea nr. 38 / 14.12.2007 a Comisie de Jurisdicție a Imputaților ( 0198 B) din cadrul;

Decizia de imputare nr. - din 31.07.2007, cu privire la care arată că i-a fost transmisă în instanță în data 25.02.2008.

Actele subsecvente extrasului, în speță Hotărârea nr.- din 21.09.2007 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor și Hotărârea nr. 38 din 14.12.2005 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, au în conținutul lor neconformități și inexactități, astfel ambele se referă la menținerea Deciziei de imputare nr. - din 31.07.2007, nicidecum actul care s- supus căilor de atac în cadrul Serviciului Român de Informații și în justiție (-).

Aceste acte au fost emise de pârâtă în procedura administrativă prevăzută de OG 121 / 1998. urmare a căilor administrative de atac exercitate de reclamantă împotriva Deciziei de imputare nr. -/31.07.2007 (extras), în condițiile dispozițiilor art. 30 - 43:

Art. 30. - (1) Persoana care consideră că imputarea sau reținerea a fost făcută fără tem ei sau cu încălcarea legii, precum și cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în realitate nu datorează, parțial sau total, suma pretinsă de unitate poate face contestație, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată.

(2) Contestațiile se depun la unitatea care are în evidență debitul și se soluționează de comandantul sau șeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată.

(3) Verificarea temeiniciei contestației poate fi făcută de persoana prevăzută la alin. (2) sau de o comisie de soluționare a contestației, numită de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative.

( 4) Hotărârea asupra contestației se pronunță în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia și se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare, unității care are în evidență debitul, precum și celui în cauză.

Astfel, a fost emisă Hotărârea nr. - / 21.09.2007 de către pârâta Comisia de soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Financiare ( 0472 B) din cadrul Serviciului Român de Informații (filele 27 - 29 dosar supliment I).

Din comisie au făcut parte doi ofițeri cu grade inferioare (locotenent - colonel) celui deținut de reclamantă (colonel) și col. lonescu, care nu a participat la ședința comisiei, reclamanta nu știe cum arată, ci doar a semnat hotărârea.

Mai mult, aceasta era într-o situație de incompatibilitate evidentă, fiind soția șefului Direcției Audit (care a constatat pretinsa încălcare a legii) și șefa celor de la Casa de Pensii a Serviciului Român de Informații, implicit a ofițerilor desemnați cu cercetarea administrativă.

Împotriva acestei hotărâri, s- formulat plângere, în condițiile art. 31, care a fost soluționată de comisia de jurisdicție a imputaților. Aspectele de nulitate menționate mai sus (legate de col. ) au fost invocate de reclamantă în plângere, dar nu au fost apreciate ca atare.

Art. 31. - (1) împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației cel nemulțumit poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii.

(2) Plângerea se depune la unitatea care are în evidență debitul iar aceasta este obligată să o înainteze comisiei de jurisdicție a imputațiilor în cel mult 5 zile de la înregistrare.

(3) Comisia de jurisdicție a imputațiilor soluționează plângerea în cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie.

(4) Hotărârea comisiei de jurisdicție a imputațiilor se consideră definitivă și se comunică unității care are în evidență debitul, precum și celor în cauză. în cel mult 15 zile de la pronunțare.

Art. 32. - (1) Comisiile de jurisdicție a imputațiilor se înființează, se organizează și funcționează pe baza ordinului conducătorilor instituțiilor publice prevăzute la art. 2, fiind formate din 3-7 membri.

(2) Aceste comisii funcționează în complete compuse din 3 membri, din care unul va fi în mod obligatoriu ofițer de justiție sau licențiat în științe juridice.

Plângerea a fost soluționată prin Hotărârea nr. 38/14.12.2007 a Comisiei de Jurisdicție a Imputaților ( 0198 B) din cadrul Serviciului Român de Informații (filele 22 - 26 dosar supliment I).

La dosar nu există nici o dovadă privind respectarea dispozițiilor art. 32, alin. 2, respectiv dacă din completul Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din Cadrul Serviciului Român de Informații a făcut parte un ofițer de justiție sau licențiat în drept.

Există două hotărâri cu nr. 38 (filele 17-18 și 22-26) emise de Comisia de jurisdicție a imputațiilor, iar Hotărârea nr.38 / 14 decembrie 2005 este apreciată de emitenți ca o "simplă eroare aterială" (întâmpinare - fila 14, al.ultim, dosar inițial).

Probabil că, tot din eroare în dreptul funcției reclamantei nu s-a trecut în paranteză sintagma "șef catedră". De fapt, explicațiile primite la comisii au relevat acest aspect, în sensul că toată situația negativă a fost declanșată de absența acestei sintagme.

Aceste "simple erori materiale"- catalogate de reprezentanții Serviciului Român de Informații - produc consecințe juridice negative și denotă superficialitatea și disprețul față de lege, instanță și persoană, demonstrând "profesionalismul, obiectivitatea și imparțialitatea" celor care le-au instrumentat în cadrul Serviciului Român de Informații.

Un alt motiv de nulitate îl constituie lipsa mențiunii gradului fiecărui membru al completului (se menționează numai numele acestora) și lipsa mențiunilor referitoare la constatarea ori nu a motivelor de recuzare cu privire la membrii, în sensul dispozițiilor art. 38, alin. 3;

(3) După deschiderea ședinței, președintele comisiei de jurisdicție a imputațiilor constată dacă sunt ori nu motive de recuzare cu privire la membrii completului, după care dispune citirea sau prezentarea rezumativă a documentelor din dosar și dă cuvântul persoanelor în cauză prezente. Declarațiile acestora se consemnează separat, sub semnătură. Pentru stabilirea adevărului, comisia de jurisdicție a imputațiilor va folosi toate mijloacele de probă admise de lege.

De asemenea, hotărârea cuprinde doar semnăturile membrilor completului, nu și numele și gradul acestora, ceea ce nu duce la concluzia că hotărârea a fost semnată de membrii completului de judecată ci nu de alte persoane.

Toate aceste acte administrative subsecvente deciziei de imputare nr. - / 31.07.2007, nu aduc nimic nou în ceea ce privește obligația reclamantei de restituire a sumei, cu excepția menționării diferite a acestei chestiuni (uneori obligație de restituire fără vinovăție, alteori răspundere materială cu vinovăție), fără însă a arăta în ce constă vinovăția reclamantei în producerea pagubei, aspect ce trebuia să primeze atâta vreme cât decizia de imputare nr. - / 31.07.2007 stabilește clar că reclamanta este una din persoanele vinovate.

Reprezentanții Serviciului Român de Informații au ignorat prevederile art. 15. alin 1 din OG nr.121/1998 care stipulează că: " Dacă paguba a fost cauzată de mai mulți militari, răspunderea materială a fiecăruia se stabilește ținându-se seama de măsura în care a contribuit la producerea ei". Practic i-a exonerat de răspundere pe factorii de comandă și control, apreciind că reclamanta a contribuit în cea mai mare măsură la producerea pagubei.

Membrii comisiilor de soluționare a căilor administrative de atac au ignorat toate solicitările reclamantei privind extinderea verificărilor și cercetărilor și în rândul factorilor de comandă și decizie ( 0458, Direcția Audit și Direcția Financiară), întrucât aceștia au dat ordin și au aprobat acordarea îndemnizației de comandă încă din 2003.

Cei trei militari trași la răspundere alături de reclamantă, de fapt au executat ordinele superiorilor lor. Acest fapt rezultă din Notele explicative date comisiei de cercetare administrativă.

Lt.col afirmă "mi s-a ordonat să trec:se suspendă indemnizația de comandă 3 luni". De asemenea, afirmă că "nu a putut să scrie motivele pentru care s-a suspendat indemnizația de comandă" pentru că ele nu au existat și nu putea să le inventeze sau să le contrafacă.

. declară că "nu poate spune cu exactitate care au fost documentele justificative" care au stat la baza întocmirii statului suplimentar de plată pentru acordarea indemnizației de comandă pe luna 2003.

Toate documentele (actele) întocmite de cei trei, în Centrul (statele de plată, dispoziția de plată a ajutoarelor la trecerea în rezervă, fișă de pensii) au fost verificate, certifice, contrasemnate și aprobate de comandantul Centrului, Direcția Financiară și Casa de Pensii a Serviciului Român de Informații inclusiv Direcția Audit și-a dat girul față de conținutul acestora timp de 4 ani (2003-2006).

Funcționarii acestor unități centrale aveau atribuțiuni și obligații expres prevăzute de lege pe linia controlului financiar preventiv.

Faptele decidenților au fost minimalizate și exonerate de răspundere pentru că membrii celor trei comisii de cercetare - în cadrul Serviciului Român de Informații - fac parte din Direcția Financiară, Direcția Audit și Case pensii a Serviciului Român de Informații. Între ei există o stare de interdependență, unii controlându-i pe ceilalți. Mai mult răspunsul la Interogatoriu, la întrebarea 3.3, referitoare la art. 6 din OG nr.l21/l998, reprezentanții Serviciului Român de Informații afirmă: "Dispoziția legală nu se aplică în acest caz". Este evidentă tendința de părtinire și de mușamalizare a atitudinii abuzive a șefilor.

Între comandanții acestor unități există o relaționare strânsă, amicală, cadrele unităților B (audit, financiar, casă de pensii) urmând cursurile de formare, specializare profesională la Centrul de - rezultatele la pregătirea profesională fiind "oglinda competenței profesionale".

, echidistanța - independența în cadrul cercetărilor întreprinse în Serviciul Român de Informații a fost alterată în stabilirea adevărului, fiind influențată negativ de subordonarea strictă și dependența ierarhică față de comandanți și față de Direcția Audit.

Jurisprudența CEDO relevantă: Cazul - /România. CEDO, Cazul /României, Cauza Irlanda/.

3,4 și 5 ale cererii precizate vizează aspecte materiale subsecvente anulării deciziei de imputare (extras) nr. - din 31.07.2007. În situația admiterii petitului principal, instanța trebuie să dispună și repunerea părților în situația anterioară emiterii actului administrativ contestat.

Interpretarea eronată a prevederilor Legii 138/1999 și ale Anexei nr.2 din normele interne nu a făcut-o reclamanta și nici nu a avut acces la normele interne amintite, nici nu a știut de existența lor până în august 2007.

,Documentele de alocare la drepturile de soldă, aflate în gestiunea Compartimentului management resurse umane, respectiv prevederile din statele de organizare și cele din cuprinsul ordinelor de personal referitoare la drepturile cuvenite col (r), precum și statele de plată a drepturilor bănești conțin neconformități față de procedurile de alocare și plată a drepturilor de soldă".

Afirmațiile sunt ambigue și lacunare, pentru că:

Statele de organizare, statele de plată, ordinele de personal nu au fost întocmite de reclamantă, aceasta nu le-a văzut niciodată. Sunt documente,strict secrete" la care reclamanta nu a avut acces. Aceste documente "conțin neconformități față de procedurile de alocare și plată a drepturilor de soldă", decidentul - Comandantul 0472 B - nu a precizat dacă neconformitățile sunt ilegalități și nu a demonstrat care este legătura infracțională sau ilegală a subsemnatei cu acestea.

În (fila 16, al.l, dos.inițial) se precizează: drepturi bănești ". acordate necuvenit col (r), prin nerespectarea prevederilor legale" însă nicăieri nu se precizează primirea necuvenită sau încasarea de sume nedatorate.

Astfel, reprezentanții nu fac dovada aplicabilității art.20. al. din OG nr. 121/1998. Prin firescul și logica faptelor, dacă drepturile bănești i-au fost acordate atunci normal că le-a primit. Orice persoană lucrează pentru salariu și nu îl acceptă "tacit" ci implicit.

Ajutoarele bănești la trecerea în rezervă (acordate tot în baza Legii nr.138/1999, art.31) și plătite în baza dispoziției de plată semnată de comandant (document financiar nesecret pe care pârâtele nu l-au depus la dosarul cauzei), precum și pensia stabilită și plătită de Casa de pensii a până în 31.07.2007. au avut ca element de calcul legal stabilit anterior și indemnizația de comandă.

In fișa de pensii nr.- din 31.10.2006, reclamanta a completat și semnat partea (fila 121, pct.2) în data de 04 oct.2006. "Declar că datele înscrise mai sus sunt reale, răspund de exactitatea lor și sunt de acord cu celelalte date înscrise în fișa de pensie. Mă oblig să comunic în scris organului de pensie orice modificare privind condițiile de acordare și plată a pensiei sau a altor drepturi aferente. în termen de 15 zile de la apariția acestora".

La 01 august 2003, subsemnata nu am fost pusă la dispoziție, mi-a fost dată o funcție corespunzătoare pregătirii, experienței și competențelor mele profesionale - cu indemnizație de comandă și gradului militar pe care reclamanta îl avea ( lt.colonel).

Reorganizarea, în speță a 0458, în martie 2003, amintită tangențial, în documentele (întâmpinare filal5, pag.5,al.5), nu a presupus destituirea reclamantei din funcție din nevoi ale instituției și nici restructurarea funcției prin restrângerea activității Centrului, întrucât unitatea și-a mărit schema de organizare (si-a triplat nr. de angajați) și nu și-a mutat activitatea într-o altă localitate, astfel încât să-și modifice substanțial atribuțiile și structura organizatorică.

În jurisprudența comunitară s-a reținut în mod constant că. autoritățile publice au obligația de a repara integral prejudiciul cauzat în exercitarea funcțiilor lor, pentru a se da deplină eficacitate normelor comunitare și de a se asigura o protecție efectivă a drepturilor pe care aceste norme le recunosc și că reparația trebuie să fie corespunzătoare prejudiciului suferit.

Acest principiu comunitar nu este decât expresia principiului general recunoscut în toate ordinele juridice ale statelor membre, conform căruia o acțiune sau o omisiune ilegală antrenează obligația de reparare a prejudiciului cauzat (. hotărârea din 5 martie 1996. cauzele conexe C- 46/93 și C-48/93, hotărârea din 15 iulie 1963. cauza C-25/62, / Comisia CEE).

Relativ la procesul verbal de cercetare administrativă și fișa postului (depuse ca înscrisuri în probațiune), precum și la răspunsul la interogatoriu:

ul din Procesul verbal de cercetare administrativă - B 16.07.2007 este întocmit în același mod nelegal. Mai mult, nu poartă ștampila ca a fost și nici nu este certificat că ar fi conform cu originalul.

Fișa postului cu nr. de înregistrare din 2008. semnată de reclamantă în 16 ianuarie 2006, de asemenea este un document contrafăcut, din motivele amintite în Nota de ședință. Au fost eliminate din ea tocmai prevederile specifice actului de comandă, respectiv întocmirea aprecierilor de serviciu, parțiale pentru cadrele participante la curs, întocmirea documentelor de planificare a activității de învățământ la nivel de unitate etc. De altfel, la numirea pe funcție în 2003 reclamanta a avut o altă fișă a postului, despre care susține că nu mai există.

Toate argumentele invocate mai sus, relevă lipsuri în ceea ce privește autenticitatea, veridicitatea și implicit legalitatea actului administrativ contestat, din Decizia de imputare nr.- din 31.07.2007" emis de comandantul 0472 B, precum și a celor subsecvente, derogate din cel principal.

Legea nr.554 din 2 decembrie 2004 privind contenciosul administrativ.

Raporturile de serviciu ale ofițerilor sunt cele ale funcționarilor publici din administrația publică centrală. Acestea rezultă din art. nr.27 coroborat cu art. 35 din Legea nr. 14/1992, privind organizarea și funcționarea SRL care stipulează "Cadrele din sectoarele operative ale sunt funcționari publici care îndeplinesc atribuții ce implică exercițiul autorității de stat, având toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate ", precum și din prevederile Constituționale, cap.V Administrația publică, Secțiunea 1 Administrația Publică Centrală, art. 116, teza (2) în care se precizează: " Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome", coroborat cu art. 117, teza (3) "Autoritățile administrative autonome se pot înființa prin lege organică". In acest cadru legal este autoritate administrativă autonomă și are Lege organică proprie, Legea nr. 14/1992;

Ca atare, prevederile Legii nr. 14/1992 se completează în speța supusă judecății cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public și cu prevederile Codului Muncii - Legea nr.53/2003.

În nota de cheltuieli sunt anexate copiile biletelor de tren achiziționate de reclamantă pentru deplasările la B cu ocazia audierilor și pentru recursul intentat de la Înalta Curte de Casație și Justiție precum și chitanța seria - - nr. -/10.01.2008 în valoare de 500 lei reprezentând onorariul avocatului și onorariul avocatului tot în valoare de 500 lei.

În cauză au depus întâmpinarea pârâtul Serviciul Român de Informații pentru pârâții -Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, respectiv, Comisia de Soluționare a Contestațiilor, reprezentate prin Unitatea Militară 0198 B - Oficiul Juridic în care invocă argumentele care conduc la respingerea acțiunii introductive a reclamantei și a precizărilor ulterioare, ca fiind neîntemeiate.

Pârâtul susține că pentru elaborarea unei soluții legale și temeinice se impun a fi lămurite unele chestiuni pendinte de natura activității desfășurate, respectiv dacă funcția reclamantei a fost una de comandă /conducere (care conține indemnizația aferenta) sau una de execuție (care nu beneficiază de această indemnizație).

În formularea apărării s-a prezentat următoarea situație faptică:

Până la data de 01.08.2003 reclamanta a îndeplinit o funcție de șef de birou și se bucură de toate prerogativele și drepturile acesteia, inclusiv, indemnizația de conducere. Începând cu această dată (01.08.2003), în urma reorganizării instituții, reclamanta a fost numită pe funcția de execuție intitulată instructor specialist principal, fiindu-i întocmită, la data de 03.12.2003, fișa postului.

Fișa postului din data de 03.12.2003 a fost actualizată în câteva situații cu ocazia modificării unor reglementări interne, ultima formă regăsindu-se în dosarul instanței, celelalte fiind distruse cu respectarea dispozițiilor legale si regulamentare.

Se subliniază că schimbarea funcției a intervenit în urma reorganizării instituției și nu a fost o sancțiune (retrogradare). În anexa la -/11.07.2007, intitulată Notă privind răspunsurile la chestionarul formulat de Comisia de cercetare administrativă a Direcției Financiare, reclamanta declară, în formă olografă, - începând cu 01.08.2003 am fost schimbată din funcția de șef de birou și trecută pe funcția de instructor specialist principal- nu am contestat decizia de schimbare din funcție, în același context s-a comunicat că deși funcția figurează ca de execuție - din text rezultă că reclamanta cunoștea faptul că noua funcție pe care o ocupa era una de execuție si nu se poate regăsi în tabelul de la punctul 10 lit. e din anexa nr. 2 Ordinului nr. 0573/1999 care se referă la indemnizația de comandă ce se acordă numai funcțiilor de conducere.

Din economia art. 4 alin. 2 din Instrucțiunile privind organizarea și funcționarea Corpului militari din unitățile și structurile specializate de învățământ ale Serviciului Român de Informații, aprobate prin Ordinul nr. S/923/2003, rezultă faptul că funcția de instructor specialist principal se echivalează cu funcția de ofițer specialist principal ( funcție de execuție, nu de comandă).

inducere în eroare de către factori de conducere ai unității (cu intenție sau din culpă) asupra dreptului de a beneficia de indemnizația de comandă nu o îndrituiește pe aceasta, în mod real, la acest drept. Necunoașterea legii nu exonerează de răspundere, deci opinia conducerii unității, întemeiată doar pe presupunerea rezonabilă a acordării acestui drept, prin faptul că nu există șef de birou, nu poarte fi izvor de lege și nu poate avea putere în fața unor reglementări contrare scrise.

Pârâtul mai arată că reclamanta a avut la dispoziție calea contenciosului administrativ și la acea vreme, însă așa cum rezultă din declarațiile sale, scrise olograf, de bună voie a renunțat la această cale și a acceptat noua funcție. A avut acces la întreaga bază regulamentară a pentru a se documenta cu privire la situația sa profesională începând cu data de 01.08.2009, apreciem că argumentul - nu i s-ar fi dat acces la Ordin - nu poate fi primit în apărarea acesteia.

Faptul că a acordat pe multă încredere altor persoane nu poate conduce la concluzia că decizia de impunere emisă în acest caz este ilegală.

Un alt argument solid care atestă natura activității reclamantei este fișa postului depusă la dosarul instanței în extras neclasificat.

Din analiza capitolelor care formează acest document se observă explicit natura funcției de execuție și subordonarea ierarhică a reclamantei față de șeful biroului (funcție neocupată o perioadă). Este mai mult decât logic faptul că un birou nu poate avea doi șefi, cu atribuții identice, unde unul se subordonează celuilalt.

Pentru clarificarea diferențelor între funcțiile instructor specialist principal (funcție de execuție) și instructor specialist principal(șef catedră-funcție de comandă) se impun următoarele precizări:

- UM 0458 este un Centru de perfecționare a cadrelor pe anumite linii de muncă. Potrivit adresei nr. -/03.11.2009, depusă la dosar la termenul de judecată din 09.11.2009, aceasta este o unitate militară de învățământ departamental, structurată pe sectoare, birouri și departamente - art.86,87 și 102 din Legea Învățământului nr. 84/1995 În această situație nu pot exista structuri de tip "catedră" și ca atare nici funcția de șef catedră sau similar.

Ordinele Directorului se aplică tuturor unităților, iar funcția instructor specialist principal (șef catedră) se regăsește în organigrama altor unități, nu la unitatea.

În conformitate cu dispozițiile art. 135 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, legiuitorul nu a intervenit pentru aplicarea prevederilor acestei legi la specificul militar, lăsând la libera apreciere a fiecărei instituții militare modul de organizare a Corpului instructorilor militari.

Din documentele depuse la dosarul instanței se observă faptul că funcția reclamantei este " instructor specialist principal " și nu este o greșeală, prin omisiune, a sintagmei (șef catedră). Astfel cum se observă din prevederile punctului 10 lit. e din anexa nr. 2 Ordinului nr. 0573/1999, funcția "instructor specialist principal (șef catedră)" este o funcție de comandă/conducere, iar funcția reclamantei este una de execuție, se subordonează șefului de birou (prima și ultima filă a fișei postului).

Nu se vorbește nici de o coincidență a denumirilor funcției, întrucât la numirea pe funcția de instructor specialist principal, între paranteze se regăsește gradul colonel, iar în cazul în care funcția era instructor specialist principal (șef catedră), între paranteze ar fi trebuit să se regăsească gradul didactic (lector, profesor etc. - a se vedea extras din Ordinul de personal nr. IP 11/40 din 20.08.2003 depus la dosar la termenul de judecată din data de 12.10.2009), în același sens este și statul de organizare la, de asemenea depus la dosarul instanței.

Comisia de cercetare administrativă, întrunită în urma misiunii de audit din anul 2007, constatat o pagubă în bugetul în valoare de 25.540 lei. Pentru recuperarea acesteia, legiuitorul a adoptat un act normativ special care se aplică numai cadrelor militare, indiferent de arma din care provin (, MApN,. etc), derogând de la dreptul comun.

Astfel, nr.OG 121/1998 stabilește în art. 2 că răspunderea materială este angajată pentru pagubele în legătură cu administrarea și gestionarea resurselor financiare provocate de militari din vina acestora.

Pentru a atrage aplicabilitatea acestui act normativ sunt îndeplinite cele două condiții: calitatea de militar și paguba în bugetul/patrimoniul.

În temeiul art. 12 pct. din nr.OG 121/1998 răspunderea materială a militarilor este angajată în cazul producerii unor pagube, în sarcina autorului faptei.

Comisia de cercetare a identificat persoanele vinovate, respectiv: OG - șeful Compartimentului management resurse umane, - șeful Compartimentului financiar contabil, - subofițer cu atribuții în stabilirea drepturilor de soldă. Potrivit acestui text de lege aceste persoane răspund pentru paguba produsă din vina lor. Pârâtul mai arată că nu este moral și legal, în sensul egalității în drepturi, ca o persoană să profite fără drept și speculativ de greșeala altei persoane. Pentru a se stabili totuși o situație de echitate și corectitudine,legiuito rul a stabilit o procedura de recuperare a acestor pagube.

Astfel, art. 20 alin. (1) teza 1 din nr.OG 121/1998 stipulează, faptul că militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligați să le restituie.

În speța de față s-a arătat că din greșeala celor trei persoane nominalizate mai sus, reclamanta a primit o sumă de bani cu 25.540 lei mai mare decât ar fi fost corect.

Aceasta a profitat fără drept de o sumă de bani pe care, în condițiile ordonanței, trebuie să o restituie. Nu este firesc ca o altă persoană să achite banii pe care aceasta i-a cheltuit în folosul propriu, deși nu avea acest drept.

Cu toate acestea, chiar dacă persoana care a beneficiat pe nedrept de sumele de bani este obligată să le restituie, legiuitorul a menținut în te condiții și sancționarea persoanelor vinovate, vina acestora nu poate i trecută cu vederea.

- art. 24 din același act normativ stabilește condițiile recuperării pagubei, astfel: a) termen de prescripție a recuperării pagubelor: 3 ani;

b) în cazul sumelor încasate iară drept, paguba să fi fost constatata în cel mult un an de la data primirii acestora. Data constatării pagubei este 07.06.2007 (data controlului de audit), iar o parte a sumelor au fost încasate fără drept la data trecerii în rezervă (01.10.2006), în concluzie, mai puțin de un an. Dispoziția este stabilită expres de art. 31 din legea nr. 138/1999 privind salarizarea personalului militar, în care se arată că la calculul ajutoarelor la trecere în rezervă se are în vedere solda din ultima lună dinaintea schimbării poziției de activitate.

c) răspunderea materială a celor vinovați, în cazul constatării pagubelor după un an de zile, dar înaintea împlinirii termenului de prescripție.

Modul de calcul se afla depus la dosar, detaliat atât în spinare, cât și în decizia de imputare. Reclamanta nu a încercat să arate lipsa de legalitate a deciziei imputare (care face obiectul dosarului), ci a încercat să găsească o altă încadrare juridică a faptelor descrise;

După ce inițial a încercat să arate că funcția acesteia a fost una
de comandă, ulterior a revenit și a încercat inducerea ideii că a executat un ordin al comandantului. Pârâta mai arată că fost constatată pagubă asupra bugetului, patrimoniului. Cercetările efectuate au arătat faptul că reclamanta a beneficiat ilegal de indemnizația de comandă pentru exercitarea unei funcții de execuție, fapt care a determinat creșterea nelegală a sumelor reprezentând salariu, ajutor la trecerea în rezervă și pensie. Pentru recuperarea prejudiciului au fost aplicate dispozițiile OG 121/1998, normă legala, derogatorie, destinată militarilor. Au fost identificate persoanele vinovate și cuantumul sumelor de imputat. A rezultat îndeplinirea condițiilor legale pentru restituirea unei cote părți din sumă de către reclamantă. A fost întocmită inițial decizia de imputare nr. - din 31.07.2007 (se referă la paguba creată și răspunderea fiecărei persoane) și ulterior, decizia de imputare nr. - din 31.07.2007 care se referă numai obligația de restituire a reclamantei, în soluționarea acestui dosar se are în vedere decizia de imputare nr. - din 31.07.2007. Pârâtul mai susține că fost respectat dreptul la apărare al persoanei, așa cum rezultă din documentația comisiei de cercetare administrativă, reclamanta a fost asistată de un apărător ales și au fost administrate toate probele propuse în această etapă administrativă. De asemenea, instanța a admis toate probele propuse de reclamantă în apărarea sa și a acceptat depunerea tuturor înscrisurilor fără a le cenzura în vreun fel.

Examinând actele și probele dosarului, acțiunea reclamantei și apărările formulate de pârâți, instanța reține următoarele:

Reclamanta a fost angajata - UM 0458 până la data de 01.10.2006, dată la care reclamanta a fost pensionată, de pe funcția de instructor specialist principal. Până în anul 2003, luna august, reclamanta a ocupat în UM 0458 funcția de șef birou, iar din luna august 2003 fost mutată pe funcția de instructor specialist principal, care figurează în înscrisurile depuse la dosar ca fiind funcție de execuție, însă cu diferite atribuții specifice și unei funcții de conducere dintr-un centru militar d e pregătire. În urma unor verificări de ordin administrativ efectuate de auditul instituției pârâte în conformitate cu prevederile legale aplicabile activităților de auditare, organele de control financiar au constatat că reclamanta, în calitate de ofițer instructor specialist principal, cu gradul militar d e colonel, a fost salarizată corespunzător funcției de șef birou, în documentele de control menționându-se alternativ și denumirea funcției de șef catedră, fără explicații suplimentare în faza cercetării administrative. Direcția de Audit, la conducerea căreia se afla col., a formulat actul de sesizare către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, iar în calea administrativă de atac, la contestația depusă de către reclamantă, Comisia de Soluționare a Contestațiilor a examinat cauza și a respins contestația reclamantei, din completul de soluționare a contestației făcând parte și col., soția șefului Direcției de Audit a care a formulat actul de sesizare administrativă și de imputare a sumelor de bani considerate a fi fost plătite necuvenit.

Comisia de Soluționarea a Contestațiilor s-a pronunțat prin Hotărârea -/2007, hotărâre prin care instanța de judecată apreciază că s-au încălcat prevederile art.6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, aceste prevederi fiind aplicabile în mod direct inclusiv în faza procedurii administrative, pentru că OG 121/1998 stabilește caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, astfel încât instanța de judecată se pronunță în contencios administrativ după ce procedura prealabilă administrativă se finalizează.

unui membru al Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din Direcția Financiară este pusă la îndoială de legătura de familie a sa (col. ) cu șeful UM 0472 B (soțul persoanei menționate anterior, având calitatea de șef al Direcției Financiare și de Audit din cadrul ) care a efectuat controlul de audit și a sesizat Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor pentru imputarea unor sume bani menționate în actul de control financiar. Despre aceste sume de bani ofițerii de audit au apreciat, prin actul de control, respectiv prin actul de sesizare a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, că ar fi fost plătite în mod necuvenit reclamantei, împrejurare care a condus inclusiv la recalcularea pensiei reclamantei și imputarea unor sume plătite anterior acesteia cu titlu de ajutoare la pensionare și cu privire la reținerea cărora reclamanta a formulat contestația și ulterior acțiunea la instanța de judecată.

Art.38 alin.3 din OG 121/1998 obligă organul administrativ jurisdicțional la verificarea acelor cazuri de incompatibilitate, respectiv de recuzare posibile, iar în absența unor norme speciale de identificare a cazurilor de recuzare, în mod evident că se aplică dreptul comun, anume art.27 Cod procedură civilă, text de lege aplicabil la speța pct.1, anume atunci când un membru al completului este soț cu una dintre părțile din proces, fie și un proces administrativ guvernat de procedura administrativă prealabilă expres reglementată de lege, potrivit celor expuse mai sus cu privire la prezenta cauză.

Prin urmare, instanța urmează a dispune să se reia judecata administrativă la Comisia de Soluționare a Contestațiilor, cu respectarea regulilor de procedură prevăzute de lege, respectând prevederile legale în materia abținerii și recuzării, verificând totodată existența unor eventuale norme speciale privind gradul militar al membrilor comisiei de jurisdicție, respectiv a comisiei de soluționare a contestațiilor.

Totodată, Comisia de Soluționare a Contestațiilor urmează să verifice cauza sub toate aspectele, având în vedere toate apărările formulate de reclamantă, inclusiv să verifice existența unei eventuale asimilări a funcției ocupate de reclamantă în perioada de referință pentru care s-a stabilit imputația (august 2003- 2006 până la pensionare) cu funcții de conducere ori de control, asimilare prevăzută în art.12 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare în a Legii nr.138/1999 (fila 104 vol.II), cu scopul de a verifica inclusiv împrejurarea dacă reclamantei i se cuveneau drepturi salariale specifice unei funcții de conducere prin raportare la fișa postului și atribuțiile efectiv exercitate de reclamantă în această perioadă (august 2003 - data de pensionare a reclamantei în anul 2006). Comisia de Soluționare a Contestațiilor va soluționa contestația administrativă formulată de reclamantă examinând cauza sub toate aspectele, pe baza tuturor capetelor de cerere formulate de reclamantă, administrând probatoriul necesar pentru justa soluționare a contestației și pentru stabilirea adevărului în cauză.

Instanța, întrucât trimite cauza spre rejudecare prealabilă administrativă la Comisia de Soluționare a Contestațiilor, urmează a respinge celelalte cereri ale reclamantei privind fondul cauzei, aceste cereri ale reclamantei urmând a fi soluționate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor cu ocazia rejudecării contestației formulate de reclamantă la Comisia de Soluționare a Contestațiilor, potrivit considerentelor de mai sus.

Curtea urmează a respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a întrucât în cauză după ultima precizare de acțiune a reclamantei aceasta a renunțat la judecarea mai multor petite ce vizau măsuri de ordin reparator ce ar fi trebuit luate de către Casa de Pensii a în cazul admiterii acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată și precizată. din cererea de chemare în judecată a reclamantei rămase după renunțarea formulată de reclamantă cu privire la acele petite ce vizau situația sa de pensionar militar se restrâng numai la actele administrative emise de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Direcția de Audit a.

În privința cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, văzând prevederile ar.274 Cod procedură civilă, instanța urmează să admită în parte cererea reclamantei de a obliga instituția pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, anume numai cu privire la taxele de timbru și onorariul de avocat, în total suma de 1045 lei, urmând a respinge restul pretențiilor reclamantei privind cheltuielile de judecată, întrucât cheltuielile de transport menționate în nota depusă de reclamantă la dosar se referă la alte pricini ale reclamantei, nu la judecarea fondului acestui dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Ia act de renunțarea la judecată formulată de reclamanta pentru petitele cuprinse la pct.3 lit.b, lit.c, lit.d, lit.g și lit.h și la pct.5 din precizarea de acțiune depusă la termenul din 12.06.2008.

Admite în parte acțiunea reclamantei, cu domiciliul în B,-,. 2A,. C,. 2, Jud. în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, Serviciul Român de Informații - Comisia de Soluționare a Contestațiilor - cu sediul în B, str.- -, sector 2, având ca obiect anulare acte administrative și, în consecință:

Anulează Hotărârea nr.-/21.09.2007 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Financiare a UM 0472 B și Hotărârea nr.38/14.12.2007 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor UM 0198 B -.

Obligă pârâții Serviciul Român de Informații - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Serviciul Român de Informații - Comisia de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația formulată de col. rez. în conformitate cu prevederile cuprinse în Capitolul 4 din nr.OG121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Respinge restul pretențiilor reclamantei.

Respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Serviciului Române de Informații - UM 0198 cu sediul în B,-, sector

Obligă în solidar pârâții Serviciul Român de Informații - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, Serviciul Român de Informații - Comisia de Soluționare a Contestațiilor la plata către reclamantă a sumei de 1045 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Respinge restul pretențiilor reclamantei privind cheltuielile de judecată.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 2009.

Președinte, --- -

Grefier, - -

Red: /16.12.2009

Dact: MD/23.12.2009 - 4 ex.

Președinte:Silviu Gabriel Barbu
Judecători:Silviu Gabriel Barbu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: