Anulare act administrativ . Decizia 1478/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1478
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier:
*******
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta G împotriva sentinței nr. 430 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator pentru intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost declarat în termenul legal, a fost depus la instanța competentă potrivit dispozițiilor art. 302. și este scutit de plata taxei judiciare de timbru; de asemenea învederează că recurenta pârâtă Gas olicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Procurator pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, reclamantă a solicitat anularea hotărârii nr.234/2007 emisă de
În motivarea acțiunii a susținut că prin decizia nr.234/2007 a Gis -a respins cererea privind montarea și punerea în funcțiune a unei centrale termice, că ulterior prin adresa nr. 2979/02.03.2007 i s-a comunicat faptul că a fost respinsă contestația și că se menține decizia contestată, fără ca această măsură să se realizeze printr-o hotărâre scrisă și cu date de identificare.
Pârâta Gaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii cu motivarea că reclamantul a beneficiat de ajutor bănesc fără a îndeplini condițiile prevăzute de art. alin.2 din OUG nr. 91/2005, respectiv nu a deținut sobă de teracotă.
A invocat îmbogățirea fără justă cauză.
Prin sentința nr.1759 din data de 07 mai 2007 fost admisă acțiunea reclamantului, s-au anulat hotărârea de respingere a contestației reclamantei emisă de pârâtă și comunicată reclamantei cu nr. 2979/02.03.2007.
Pe fond, s-a admis contestația împotriva deciziei nr. 234/03.01.2007 emisă de pârâtă, s-a admis cererea și a fost obligată pârâta la plata ajutorului bănesc conform OUG 91/2005.
S-a mai avut în vedere prima instanță că reclamantul a fost vătămat în drepturile și interesele sale iar prin menținerea deciziei și hotărârii adoptate de pârâtă s-ar ajunge la situația în care acesta ar trebui să suporte consecințele unor deficiențe în activitatea instituțiilor statului.
Împotriva sentinței Tribunalului Gorja formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a precizat că reclamantul nu a îndeplinit cumulativ condițiile impuse art. 2 alin.2 din OUG nr. 91/2005, în sensul că nu deținea sobă de teracotă.
A precizat că, neavând dreptul la acordarea ajutorului reclamantul s-a îmbogățit fără justă cauză.
Prin decizia nr.5890/11 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - G, împotriva sentinței nr.1759/07.05.2007, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
La pronunțarea soluției, Curtea de Apel Craiovaa avut în vedere următoarele:
Prin OUG nr. 91/2005 s-a instituit programul de acordarea a unor ajutoare bănești populației cu venituri reduse, care utilizează gaze naturale pentru încălzirea locuinței, în vederea creșterii eficienței consumului, siguranței și calității vieții.
Actul normativ a precizat categoriile de persoane îndreptățite să beneficieze de acest program, astfel în articolul 2 alin.2 sunt precizate condițiile în care se acordă ajutorul bănesc, respectiv utilizarea de gaze naturale pentru încălzirea locuinței, venitul net lunar, precum și faptul că nu trebuie să dețină centrale termice individuale și să dețină sobe de teracotă.
În considerarea prevederilor legale enunțate mai sus, Gar espins, prin adresa nr. 2979/02.03.2007 cererea reclamantului.
În exercitarea prerogativelor de monitorizare privind aplicarea OUG 91/2005, reclamantul nu îndeplinea cumulativ toate condițiile cerute de art. 2 alin.2 din OUG nr. 91/2005, situație în care s-a emis decizia de imputație nr. 322/14.12.2006.
Curtea, analizând motivele de recurs, în raport de cadrul legal aplicabil, a constatat că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, deoarece se impunea să se verifice, prin administrare de probe, dacă reclamantul îndeplinește sau nu condițiile cerute în OUG 91/2005.
S-a apreciat că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă dacă au fost îndeplinite sau nu condițiile legale pentru acordarea ajutorului financiar, așa încât toată soluția apare ca fiind nefundamentată, atât în fapt, cât și în drept.
Instanța de recurs a considerat că judecătorul fondului trebuia să administreze probe, prin care să se verifice dacă reclamantul a avut sobă în locuință și dacă utiliza pentru încălzirea locuinței gaze naturale și că în lipsa probelor este imposibil de efectuat controlul judiciar asupra legalității și temeiniciei deciziei de acordare a ajutorului financiar.
Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Gorj, prin sentința nr.430/04 martie 2008, admis acțiunea reclamantului.
La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a analizat sub aspect procedural cauza, făcând trimitere la decizia de imputare din dreptul socialist și de asemenea la răspunderea patrimonială reglementată de Codul Muncii.
De asemenea s-au făcut o serie de considerații cu privire la temeiul de drept și anume la prevederile art.194 Cod pr.fiscală, în sensul că autoritatea pârâtă ar fi adoptat o poziție contradictorie.
În acest sens, Tribunalul Gorja considerat că nu există contradictorialitate între admiterea cererii de acordare a ajutorului social, înmânarea bonului valoric și imputarea sumei acordate inițial.
S-a apreciat că reclamantul pentru a beneficia de ajutorul bănesc îndeplinea cumulativ cele 4 condiții menționate la art. 2 al. 2 din OUG 91/2005 S-au făcut de asemenea aprecieri cu privire la faptul că OG 91/2005 nu poate fi interpretată în sensul că se aplică numai persoanelor care dețin sobe de teracotă, deoarece o astfel de interpretare ar duce la o gravă diferențiere în rândul populației defavorizate și că, prin aceasta, s-ar încălca prevederile art.16 alin.1 din Constituția României, cât și prevederile art.1 și 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dar și art.1 din Protocolul nr.12.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Gj, precizând că soluția instanței de fond este greșită, întrucât ajutorul s-a acordat cu observarea faptului că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv reclamantul deținea sobă de teracotă în locuință.
Recursul este nefondat.
La soluționarea acțiunii formulate de reclamant, instanța de fond a încălcat prevederile art.315 alin.1 Cod pr.civilă, text în temeiul căruia hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării de probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului.
Ca urmare, instanța de trimitere avea obligația legală să stabilească starea de fapt, prin administrarea de probe, așa cum s-a dispus prin decizia de casare.
Prin neconformarea instanței de fond aceasta a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, căci obligativitatea administrării de probe, ca urmare a celor dispuse prin decizia de casare, rezultă din lege.
Referirea instanței de fond, în cuprinsul hotărârii, la împrejurarea că proba indicată de instanța de control judiciar a se efectua este "practic imposibilă", deoarece reclamantul și-a montat centrale termice și sobele nu mai există, excede teoriei procesuale a probelor.
Astfel, probele pot să fie reprezentate de înscrisuri, martori, mijloace științifice, recunoaștere și proba directă, aceea a cercetării la fața locului.
Singura probă care era exclusă a mai fi administrată era aceea a cercetării la fața locului, care de fapt este și proba cea mai puțin utilizată în probațiunea judiciară.
Instanța de fond avea posibilitatea să administreze proba cu înscrisuri și cu martori.
În ceea ce privește prima probă, aceea cu înscrisuri, aceasta există la dosarul cauzei, iar cu privire la proba cu martori, au fost audiați martori, ale căror declarații trebuiau coroborate cu refuzul reclamantului de a solicita încuviințarea de probe.
Curtea, ținând seama de prevederile art.20 alin.3 din Legea 554/2004, în sensul că instanța de recurs nu poate să dispună decât o singură dată casarea cu trimitere, va proceda în mod direct la analizarea pe fond a cauzei.
Astfel, pentru a putea beneficia de ajutorul financiar prevăzut de OUG 91/2005, solicitantul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, între altele fiind aceea de a fi titular de contract individual de furnizare a gazelor naturale și să aibă sobă de teracotă, așa cum este definită în art.2 al Normelor metodologice din HG 1249/2005.
Din probele administrate, rezultă că reclamantul recurent nu a avut în locuință sobă de teracotă, așa cum cere textul legii.
Astfel fiind, este dovedit cu certitudine că reclamantul nu îndeplinea condițiile cerute de art.1 din OUG 91/2005, pentru a beneficia de ajutorul bănesc.
Mențiunile instanței de fond privind caracterul socialist al noțiunii de decizie de imputație sunt complet străine cauzei și situate în afara oricărei rigori juridice.
Decizia de imputație constituie chiar obiect de legiferare în anumite materii, spre exemplu în art.85 din Legea 188/1999 se prevede că recuperarea pagubei aduse unei instituții publice se face prin emiterea unui ordin sau dispoziții de imputație.
În speța de față, suma acordată de către se circumscrie noțiunii de ajutor de stat, așa cum s-a arătat în mod constant de către pârâtă.
Ajutorul de stat în speța de față s-a acordat unor anumite categorii de persoane fizice, furnizorul ajutorului fiind prin direcția teritorială.
Ajutorul de stat acordat prin condiții de nerespectare a legii devine ajutor de stat nelegal, care trebuie recuperat de furnizor, iar în situația în care acesta nu ia măsuri de recuperare decizia poată să aparțină consiliului concurenței.
Așa cum s-a arătat de către recurenta intimată, în temeiul art.1942cod de procedură fiscală, furnizorul ajutorului de stat, ca urmare a exercitării activității de supraveghere, când constată încălcare actelor normative, emite decizii privind recuperarea ajutorului de stat acordat ilegal.
Într-adevăr în cuprinsul art.16 din Constituția României este reglementată egalitatea în drepturi a cetățenilor români.
Conform textului citat, cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Egalitatea în fața legii nu înseamnă uniformitate, în sensul că o lege să se aplice în mod obligatoriu tuturor categoriilor de cetățeni dintr-un teritoriu național.
Legea reglementează situații deosebite care se aplică însă în mod egal tuturor celor cărora se adresează, acesta fiind sensul noțiunii de egalitate în drepturi.
În nici un caz judecătorul nu poate, pe motiv că legea discriminează, să extindă prevederile unei legi la o categorie necuprinsă în legea respectivă, pentru că în cazul respectiv s-ar transforma în legislator pozitiv.
În speța de față nu se poate pune în discuție nici aplicabilitatea art.1 din Protocolul 12, text care se referă la interzicerea generală a discriminării.
În cuprinsul textului menționat se arată că executarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurate fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, religie, culoare, limbă, opinii politice, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate naționale, avere, naștere sau oricare altă situație.
Ori în speța de față nu se pune în discuție o astfel de discriminare, ci, așa cum am arătat deja, statul a dispus măsuri de acordare a unor ajutoare pentru anumite categorii de persoane, ceea ce nu are nici o legătură cu discriminarea.
Referirea din cuprinsul sentinței analizate la prevederile art.1 și 17 din CEDO este complet lipsită de relevanță și de suport în datele speței.
Astfel, art.1 din CEDO reglementează dreptul la viață, iar art.17 reglementează interzicerea abuzului de drept.
Prin emiterea dispoziției de imputație nu s-a adus atingere dreptului la viață al reclamantului și nici nu s-au adus limitări drepturilor și libertăților acestuia.
Față de toate motivele expuse, Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta G împotriva sentinței nr. 430 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. DU
2 ex/MB/ 03.07.2008
Jud. Fond.
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
