Anulare act administrativ . Decizia 1490/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1490
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 19 iunie 2008, privind judecarea recursului declarat de pârâta DGFP D-SERVICIUL DE împotriva sentinței nr.331 din data de 07 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 19 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.331 din 07 februarie 2008, Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantei SC SRL în contradictoriu cu pârâta DGFP D-SERVICIUL DE.
S-a anulat decizia nr.121 din 25.10.2006 și procesul verbal de control nr.1255/20.07.1995 emis de DGFP
S-a dispus restituirea sumei de 1482 RON, actualizată potrivit indicelui de inflație de la data reținerii la data plății efective de către pârâta DGFP D către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că aspectele faptice din procesul verbal de control, încheiat de organul fiscal, constând în neevidențierea veniturilor realizate de reclamantă și nerespectarea disciplinei financiare contabile de casă au fost analizate amănunțit de instanța penală, constatându-se inexistența lor, iar această constatare are în speța dedusă judecății autoritate de lucru judecat.
Astfel, prin sentința instanței penale au fost argumentate fiecare din neregulile constatate prin actul de control încheiat în urma verificării activității societății reclamante, astfel că soluționând contestația formulată de aceasta din urmă, organul fiscal, prin decizia nr.121/2006, nu mai poate pune în discuție aspectele ce au fost reținute, chiar dacă nu este de acord cu concluziile expertizei efectuate, deoarece instanța penală s-a pronunțat atât asupra laturii penale, cât și a laturii civile.
S-a mai reținut de către tribunal că, în condițiile în care faptele pentru care au fost judecați asociații societății reclamante nu există, în sarcina societății nu mai pot fi reținute nici obligațiile fiscale stabilite prin procesul verbal de control contestat.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP D, susținând că este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, conform art.304 al.9 pr. civilă.
A arătat că instanța penală a fost investită cu soluționarea cauzei privind presupusa activitate infracțională a persoanelor fizice - asociați ai societății reclamante, în baza sesizării organului fiscal, însă nu se poate pronunța asupra legalității actului fiscal, competența aparținând numai instanței contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu Legea nr.554/2004.
A apreciat recurenta că prin însușirea expertizei contabile de către instanța penală, actul fiscal produce în continuare efecte, impunându-se analizarea tuturor probelor avute în vedere la data încheierii actului, iar la înlăturarea sa de către instanță, au fost avute în vedere doar concluziile referitoare la activitatea asociaților persoane fizice, în sensul întrunirii sau nu a elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată.
Referitor la diferența de impozit cuprinsă în actul de control, s-a susținut că a fost stabilită ca urmare a neevidențierii veniturilor realizate de societate în urma operațiunilor de schimb valutar care au avut loc în punctele de schimb din C și, iar neîntocmirea documentelor de casă, a documentelor primare justificative pentru sumele în valută și neînregistrarea în casierie a intrărilor și ieșirilor în valută în mod cronologic și conform realității, precum și a altor fapte denotă nerespectarea disciplinei financiar - contabile și de casă de către reclamantă.
Cu privire la restituirea actualizată a sumei de 1482 lei, recurenta pârâtă a invocat lipsa de temei legal, în condițiile în care instanța nu a fost investită cu soluționarea unei cereri de restituire a unei sume conform Codului civil și nici nu s-a dovedit săvârșirea unei fapte delictuale.
Recursul este nefondat.
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea procesului verbal de control nr.1255/20.07.1995 și a deciziei nr.121/25.10.2006 emise de DGFP D și obligarea acesteia din urmă la restituirea sumei de 1482 RON reactualizată, către reclamantă.
Din actele depuse la dosar, rezultă că în urma controlului efectuat, prin procesul -verbal nr.1255/20.07.1995, organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă de 1482 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar cu majorări de întârziere aferente, precum și valoare impozit sustras.
S-a reținut în acest sens că societatea reclamantă nu a evidențiat veniturile realizate, ca rezultat al operațiunilor de schimb valutar și nu a respectat disciplina financiar contabilă de casă.
La sesizarea organului fiscal, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, au fost trimiși în judecată administratorii societății, iar prin sentința nr.328/29.01.1998, pronunțată de Judecătoria Timișoara, irevocabilă prin decizia nr.195/R/12.02.1999, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, aceștia au fost achitați, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală și totodată a fost respinsă acțiunea civilă formulată de DGFP
Astfel, prin sentința penală sus menționată, instanța a reținut că faptele pentru care au fost trimiși în judecată administratorii societății nu există, avându-se în vedere în acest sens documentele depuse la dosar, martorii audiați și expertiza contabilă efectuată în cauză.
În baza probelor administrate, instanța penală a apreciat că de la înființare și până la data controlului, societatea reclamantă și-a desfășurat activitatea în mod corect, fără a evidenția încălcări a normelor financiar contabile, nu s-au constatat diferențe între soldul faptic și soldul scriptic, în mod greșit organul de control constatând că sumele de bani predate de casieri unul altuia la sfârșitul schimbului constituie soldul faptic, iar sumele înregistrate în registrul de casă, soldul scriptic.
De asemenea, aceeași instanță a constatat greșita apreciere de către organul de control a neevidențierii veniturilor realizate de către societatea reclamantă.
În considerentele sentinței penale au fost argumentate și celelalte nereguli reținute de organul fiscal la controlul efectuat, motiv pentru care instanța a înlăturat acest act, întrucât cuprinde interpretări care nu au o bază reală și însușind concluziile raportului de expertiză, a respins acțiunea civilă formulată de DGFP D, în calitate de parte civilă.
Așa cum în mod corect a reținut tribunalul, constatările instanței penale cu privire la inexistența neregularităților reținute de organul fiscal prin actul de control au autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, care judecă acțiunea civilă, cu atât mai mult cu cât DGFP Daf igurat ca parte civilă în procesul penal, hotărârea fiindu-i în consecință opozabilă.
În consecință, tot în mod corect instanța de fond a reținut că organul fiscal, la soluționarea contestației, nu mai putea repune în discuție neregularitățile imputate reclamantei prin actul de control, care au fost înlăturate argumentat de instanța penală, astfel că a desființat întemeiat actele fiscale atacate.
Susținerile recurentei pârâte privind netemeinicia restituirii actualizate a sumei pretinse de reclamantă, ca și faptul că instanța nu a fost investită cu soluționarea unei astfel de cereri, nu pot fi primite deoarece în cauză nu este vorba de o restituire sumă, întemeiată pe dispozițiile art.117 pr. fiscală, adică de o sumă plătită sau de rambursat de la bugetul statului, ci de o sumă reținută de pârâtă prin executare silită din contul societății reclamante.
Pe de altă parte, aceste motive reprezintă apărări noi care nu au fost formulate de pârâtă la instanța de fond, care nu mai pot fi invocate în calea de atac, conform art.294 al.1 CPC.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate, astfel că în baza art.312 Cpc se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP D-SERVICIUL DE împotriva sentinței nr.331 din data de 07 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn.2ex/3.09.2008
Jud. fond /
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
