Anulare act administrativ . Sentința 151/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR NR. 482,842/2009

SENTINȚA NR. 151

Ședința publică din data de 28 septembrie 2009

PREȘEDINTE: Valentin Niță

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată potrivit legii contenciosului administrativ de reclamanta - Grup SA, cu sediul în comuna Poșta, -ladirea 9,. 8, Județ B, în contradictoriu cu pârâtulMinisterul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B, sector 3,-.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a deliberam a amânat pronunțarea cauzei la data de 28 septembrie 2009.

CURTEA

Asupra cererii de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4 iunie 2009, reclamanta - Grup SA a solicitat anularea Ordinului nr. 192/2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale privind producerea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare, ordin publicat în MO nr. 232/08.04.2009.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 192/2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a instituit măsuri privind producerea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare, iar, din formula introductivă a Ordinului, rezultă că acesta a fost adoptat avându-se în vedere prevederile nr.OG 42/1995, ale Ordinului ministrului agriculturii, alimentației si pădurilor nr. 357/2003 și ale Ordinului nr. 142/1.-, fiind stabilite categoriile de băuturi alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman, care pot fi produse, precum și termenele în care pot fi comercializate aceste băuturi.

Reclamanta apreciază că ordinul este nelegal, deoarece el face parte din categoria actelor administrative cu caracter normativ și pentru ca un act administrativ normativ să producă consecințe juridice, el trebuie să îndeplinească condiția de a fi conform cu legea în baza căruia a fost emis, însă Ordinul nr. 192/2009 a fost emis cu nesocotirea prevederilor imperative ale art. 75 din Legea nr. 24/2000, precum și cu nerespectarea forței și ierarhiei juridice a actelor normative, el conținând reglementări împotriva dispozițiilor actului normativ care a constituit temeiul său de adoptare.

S-a învederat instanței că,în partea introductivă a ordinului, se precizează că acesta a fost emis în baza OG nr. 42/1995, fără a se indica textul din acest act normativ care îi dă autorității emitente dreptul să adopte un astfel de act administrativ cu caracter normativ, prin art. 7 din această ordonanță, pârâtul era abilitat să adopte reglementări numai privind nivelul maxim de aditivi, de substante străine sau de încărcătură microbiană, fără a avea posibilitatea de a exclude respectivele substanțe, cum s-a procedat prin ordinul contestat.

S-a mai susținut de reclamantă că ordinul este nelegal și prin faptul că în art. 2 au fost instituite măsuri care încalcă tehnica de reglementare, ajungându-se în situația în care o reglementare să fie instituită la cererea unor persoane fizice sau juridice, care, potrivit legii, nu pot fi inițiatorii unui act normativ; prin prevederile de la alin. 2 s- ajuns la imposibilitatea adoptării normelor prevăzute în alin. 1, în termenele și condițiile legii, astfel încât este afectat întregul mediu de afaceri din materia respectivă, existând contradicție între alin. 1 și alin. 2 al art. 2 din ordin.

Reclamanta arătat că, prin interzicerea folosirii unor aditivi alimentari, se ajunge la restrângerea producerii băuturilor respective, aspect ce nu constituie competența pârâtului și care conduce implicit la retragerea și ineficiența licențelor de fabicație.

Pârâtul a formulat, în temeiul disp.art. 115 proc. civ. întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantei, deoarece, prin sentința nr.427/01.04.2009, judecătorul sindic de la Tribunalul Buzăua deschis procedura insolvenței reclamantei, numindu-i administrator judiciar pe SP & Asociații SRL, cererea de chemare în judecată a fost semnată în nume propriu de societate și nu de administrator, iar, pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât Ordinul nr. 192/2009 stabilește, în limitele conferite de OG 42/1995, băuturile alcoolice fermentate nedistilate, destinate consumului uman ca atare, care se pot produce de către producătorii din România, OG 42/1995 fiind actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul atacat, iar cauzele de nulitate urmează a fi cercetare prin raportare la aceste dispoziții, respectiv dacă ordinul vine în contradicție cu ordonanța. S-a mai arătat de pârât că dispozițiile ordinului atacat sunt temeinice și legale, în condițiile în care sănătatea umană este un obiectiv de interes național și constituie un obiectiv fundamental al politicii comunitare, la elaborarea sa avându-se în vedere și prevederile Directivei nr. 98/34/CE și ale Regulamentului nr. 1214/2007 de modificare a Anexei 1 la Regulamentul 2658/1987 al consiliului.

În cauză s- administrat proba cu înscrisuri:

Verificând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

rin Ordinul nr. 192/2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a instituit măsuri privind producerea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare, precum și categoriile de băuturi alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman, care pot fi produse și termenele în care pot fi comercializate băuturile alcoolice fermentate nedistilate aflate pe stoc la data publicării acestui act administrativ cu caracter normativ în Monitorul Oficial.

Reclamanta deține licențe de fabricație seria A nr. 34601/2008 și A 30173/2006 emise de către pârât, fiind autorizată să fabrice cidru și/sau alte băuturi nedistilate obținute prin fermentare și/sau băuturi mixte ce conțin alcool (vinuri aromatizate), licențe acordate în conformitate cu art. 22-24 din OG 42/1995.

Potrivit art. 137 Cod proc. civ. instanța se pronunță, cu prioritate, asupra excepțiilor de fond sau de procedură ce fac de prisos în tot sau în parte analizarea pe fond a pricinii, astfel că va cerceta excepția lipsei capacității de exercițiu a societății reclamante invocată de către pârât.

Societatea reclamantă are personalitate juridică dobândită prin statutul său și înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului, are sediu și organe proprii de conducere, putând fi parte în litigiile promovate de aceasta, sau în care este chemată în judecată de alte persoane fizice sau juridice, având capacitate de folosință, conform obiectului său de activitate și capacitate de exercițiu, ce se exercită prin reprezentanții săi legali.

Capacitatea de exercițiu poate să înceteze odată cu desființarea persoanei juridice sau în anumite cazuri prevăzute de lege, însă, în cauza de față, - Grup SA nu este lipsită de capacitate de exercițiu, întrucât, prin sentința nr. 427/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, nu i s-a ridicat dreptul de administrare conform art. 47 alin. 3 din legea insolvenței potrivit căreia judecătorul sindic va putea ordona ridicarea în tot sau în parte a dreptului de administrare a debitorului o dată cu desemnarea unui administrator judiciar, în dispozitivul acestei hotărâri judecătorești este desemnat administrator judiciar fără, însă, a se dispune ridicarea dreptului de administrare, consecința juridică a neridicării acestui drept fiind aceea că societatea dispune de capacitate de exercițiu, astfel că excepția invocată de către nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, se reține că Ordinul nr. 192/2009 a fost emis în aplicarea OG 42/1995, la elaborarea sa fiind obligatoriu a fi respectate dispozițiile art. 75 din legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, ordinul în cauză are caracter normativ, iar, în preambulul său, trebuie precizate temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actul a fost emis, conform art. 40(4) din același act normativ, însă ordinul în cauză cuprinde în partea introductivă decât în mod generic temeiurile juridice în baza cărora a fost emis și nu aceste temeiuri în concret. Precizarea temeiurilor juridice concrete, în baza cărora a fost emis ordinul, este imperios necesară, pentru se putea verifica conformitatea ordinului, act normativ cu forță juridică inferioară, cu legea, act normativ cu forță juridică superioară, în a cărei executare a fost emis ordinul, însă, la elaborarea Ordinul nr. 192/2009, nu s-a procedat în acest mod

Este adevărat că în art. 7 din OG 42/1995, republicată în 686/08.10.2008 s-a prevăzut că, la fabricarea produselor alimentare se vor utiliza numai aditivi alimentari aprobați de către organismele specializate ale Ministerului Sănătății Publice, iar nivelul maxim admis de aditivi, de substanțe străine sau de încărcătură microbiană se stabilește pentru fiecare clasă de produse alimentare, de către Ministerul Sănătății Publice, împreună cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu organismele specializate ale administrației publice centrale, precum și cu consultarea asociațiilor pentru protecția consumatorilor, în executarea acestui text de lege pârâtul și celelalte instituții putând emite acte normative, cum este Ordinul nr. 192/2009, care să fie conform legii.

Deși, prin art. 7 din OG 42/1995, s-a statuat asupra posibilității utilizării de aditivi alimentari la fabricarea produselor alimentare, din categoria cărora fac parte și băuturile pentru care societatea reclamantă deține licențe de fabricație, prin Ordinul 192/2009 s-a interzis utilizarea amidonului și/sau a zaharurilor în scopul creșterii concentrației alcoolice, precum și utilizarea alcoolului de orice natură la fabricarea băuturilor enumerate de art. 1 din acest act normativ, aceste substanțe fiind incluse în noțiunea de aditiv alimentar, așa cum este definită de art. 4 lit. c din ordonanță, astfel că Ordinul nr. 192/2009 contravine legii în a cărei executare a fost emis, fiind instituite interdicții, deși în OG42/1995 nu au fost reglementate.

Mai mult decât atât, în art. 7 alin. 2 din OG 42/1995 s-a statuat ca nivelul maxim admis de aditivi să se stabilească în comun de instituțiile enumerate de acest text de lege, respectiv Ministerul Sănătății Publice împreună cu, cu organismele specializate ale administrației publice centrale și cu consultarea asociațiilor pentru protecția consumatorilor, însă Ordinul 192/2009 nu a fost emis cu respectarea acestor dispoziții legale, fiind elaborat doar de pârât, deși, prin lege, au fost îndrituite mai multe instituții cu această atribuție.

De asemenea, dispozițiile Ordinul nr. 192/2009 sunt nelegale întrucât art. 2 al acestui act administrativ conține două prevederi contradictorii, în primul alineat se instituie obligația elaborării de norme tehnice privind definirea, descrierea,prezentarea și etichetarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate,altele decât vinul și berea în sarcina, producerea unor astfel de băuturi neputându-se realiza decât după emiterea normelor, iar în alineatul 2 se instituie aceeași obligație în sarcina pârâtului care, însă, este condiționată de formularea solicitării din partea producătorilor agricoli persoane fizice sau juridice interesați de producerea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, astfel că se poate prevala de lipsa acestei solicitări, cu consecința neemiterii normelor tehnice și a imposibilității producerii băuturilor pentru care a fost emis ordinul.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că Ordinul nr. 192/2009 a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, respectiv art. 75 și 40 alin. 3 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, contravine actului normativ cu forță juridică superioară în a cărui executare a fost elaborat, respectiv OG42/1995, întrucât instituie interdicții pe care ordonanța nu le prevede, prin ordinul contestat reclamanta este vătămată în drepturile și interesele sale legitime, sunt incideente dispozițiile art. 18(1) din Legea contenciosului administrativ,acțiunea promovată este întemeiată, urmând a fi admisă și a se dispune anularea ordinului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei capacității de exercițiu a societății reclamante invocată de către pârât.

Admite acțiunea formulată de reclamanta- Grup SA, cu sediul în comuna Poșta, -ladirea 9,. 8, Județ B, în contradictoriu cu pârâtulMinisterul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B, sector 3,- și, în consecință:

Dispune anularea Ordinului nr. 192/2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 septembrie 2009.

PREȘEDINTE,

- -

GREFIER,

- -

red VN

tehnored MC

4 ex/28.10.2009

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Președinte:Valentin Niță
Judecători:Valentin Niță

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 151/2009. Curtea de Apel Ploiesti