Anulare act administrativ . Decizia 151/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 151/CA/2009
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 1137/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei au fost depuse, prin Serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise din partea recurentei reclamantă
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.01.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă 1137/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de AIî mpotriva pârâtei
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că între A I și A au fost încheiate două convenții - nr.2190/18.02.2005 și nr. 2088/01.03.2005 - în baza cărora se obliga să angajeze câte un șomer în vârstă de peste 45 de ani și să mențină raporturile de muncă cel puțin 2 ani, urmând ca în schimb să încaseze din bugetul asigurărilor pentru șomaj câte un salariu minim pe economie, pe o perioadă de un an.
nu a respectat obligația ce-i revenea prin convenție și a procedat la încetarea contractelor de muncă ale celor doi angajați, situație ce a fost constată de AJOFM A la 18.04.2007, când s-a încheiat procesul verbal de control 1691 și au fost imputate angajatorului sumele încasate cu titlu de subvenție locuri de muncă plus dobânda aferentă.
Anterior acestui control, când AJOFM nu avea cunoștință despre aspectele menționate mai sus, dar după data de 12.05.2005 când a încetat contractul individual de muncă al salariatului vizat în convenția nr. 2190/18.02.2005, a încheiat alte trei convenții cu AJOFM A pentru doi absolvenți încadrați conform art. 80 din Legea 76/2008 și în 13 noiembrie 2006 pentru un șomer de peste 45 de ani, conform art. 85 din aceeași lege.
Prin procesul verbal nr. 937/11.03.2008 inspectorii din cadrul AJOFM A au stabilit că în urma controlului efectuat la AIp rivind respectarea obligațiilor prevăzute de lege cu privire la încadrarea în muncă și menținerea raporturilor de muncă de către angajatorii care beneficiază sau au beneficiat de subvenții, credite, fonduri nerambursabile, scutiri, facilități sau ajutoare sociale din bugetul asigurărilor pentru șomaj, unitatea controlată a încheiat convențiile nr. 1220, 1381 și 2466, toate în anul 2006 cu încălcarea dispozițiilor art. 851din Legea nr. 76/2002, astfel că în mod corect în 12.02.2008 au fost reziliate aceste trei convenții, iar în urma rezilierii se impune restituirea subvențiilor în sumă totală de 10725 lei plus dobânda aferentă de 1008,99 lei.
Instanța de fond a reținut că din actele dosarului rezultă că pentru angajații și G, reclamanta a beneficiat în calitate de angajator de subvenții, în condițiile art. 85 din Legea 76/2002, dar a încetat la inițiativa sa raporturile de muncă cu aceștia anterior termenului de 2 ani prevăzut de lege.
Prin urmare, potrivit art. 851din Legea 76/2002 introdus de pct. 39 al articolului I din Legea 107/2004 acest angajator nu mai poate beneficia de o nouă subvenție din bugetul asigurărilor pentru șomaj pe o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă. Cu toate acestea, - a încheiat mai repede de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă cu cei doi angajați menționați, alte trei convenții și a beneficiat de noi subvenții, fiind încălcate astfel prevederile art. 851din Legea 76/2002.
S-a apreciat de prima instanță ca fiind firesc ca AJOFM A să rezilieze ultimele trei convenții din anul 2006 în momentul în care a constatat că ele au fost încheiate datorită necunoașterii situației primelor două convenții din 2005, cu încălcarea legii.
De asemenea, prima instanță a apreciat că nu se poate reține culpa AJOFM A în încheierea celor trei convenții din 2006 care nu au fost reziliate ulterior, întrucât așa cum rezultă din procesul verbal de control nr. 1691/18.04.2007 abia în acel moment pârâta a aflat despre nerespectarea primelor două convenții din 2005, iar rezilierea celor trei convenții ulterioare s-a făcut în conformitate cu pct.5 și 6 din cuprinsul lor, în perioada de valabilitate.
Interpretarea dată de reclamantă articolului 851din Legea 76/2002 în sensul că angajatorul n-ar beneficia de subvenții pe o perioadă de 2 ani doar în cazul reluării raporturilor de muncă cu aceeași persoană care a fost angajată inițial tot cu subvenționarea postului și a încetat activitatea mai repede de 2 ani, nu poate fi acceptată, întrucât textul de lege nu prevede așa ceva. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere acest lucru și ar fi înțeles să sancționeze angajatorul doar în această situație, textul de lege ar fi conținut precizarea în acest sens, mai exact ar fi prevăzut " . Nu mai pot beneficia de o nouă subvenție pentru aceeași persoană din bugetul asigurărilor .".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și e cale de consecință să fie modificată în tot sentința atacată, în sensul admiterii contestației formulată, constatând că este admisibilă.
Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta arată că în urma controlului efectuat de către angajați ai AJOFM A, având ca tematică respectarea obligațiilor legale privitor la convențiile încheiate cu pârâta, cu nr. 1220/2006, 1381/2006, 2466/2006, s-a stabilit respectiv, dispus rezilierea celor trei convenții și a fost obligată societatea reclamantă la restituirea către pârâtă a sumei de 10.725 RON, cu dobânda aferentă în sumă de 1008,99 RON.
Pentru a reține acest lucru organele de control au constatat că, în baza procesului-verbal 1691/18.04.2007, s-a constatat încetarea raporturilor de muncă cu doi angajați ai reclamantei, din motivele prevăzute de art. 83 alin.2 din Legea 76/2002 și prin urmare reclamanta nu mai avea voie pe timp de doi ani să încheie alte contracte de muncă cu alte persoane.
Se arată că această susținere este netemeinică și în vădită contradicție cu actele, legea și faptele care s-au petrecut și stabilit cu pârâta în ceea ce privește încheierea convențiilor în cauză.
Astfel, conform legii 76/2002, art. 85, rezultă doar obligația de menținere a contractului de muncă cu angajatul pe o perioadă determinată, nerespectarea acestora ducând la restituirea sumelor încasate cu titlu de subvenție.
Reclamanta mai arată că într-adevăr art. 85 ind. 1 stabilește faptul că pe o perioadă de 2 ani de la încetarea raporturilor de muncă reclamanta nu mai beneficiază de subvenții, însă din economia textelor legale, precum și din conduita pârâtei, care în opinia reclamantei confirmă teza, referirea este aplicabilă doar în ceea ce privește raportul societate-salariat, desfacerea contractului și reluarea acestuia în aceleași condiții și cu aceeași persoană.
Referitor la cele trei contracte, reclamanta susține că ele au fost încheiate pe parcursul anului 2006, salariații sunt și în prezent angajații societății, iar de la data încheierii contractelor și până în prezent, pârâta, deși avea cunoștința încetării convențiilor reținute în procesul verbal din 2007, ale lui și, situație intervenită în 2005, a decontat lunar pentru cei doi angajați sumele reprezentând subvenții.
Analizând recursul declarat din punct de vedere al motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
În motivarea recursului se susține că societatea are interdicție pe o perioadă de 2 ani de a angaja alți salariați, în cazul în care nu a respectat obligațiile asumate prin convenție. Această susținere este eronată întrucât nu se poate interveni în politica de personal a unui angajator, singura interdicție care apare în situațiile nerespectării condițiilor de încheiere a convențiilor este interdicția de a accesa subvenții, conform art. 80 sau 85 din Legea 76/2002, modificată, pe o perioadă de 2 ani de la data la care angajatorul a încetat contractul individual de muncă din inițiativa sa unui salariat pentru care a beneficiat de subvenție.
Această sancțiune se aplică societății conform art. 851din Legea nr. 76/2002 tocmai pentru a da eficiență acestor măsuri de stimularea înființării și menținerii ocupate a locurilor de muncă subvenționate din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Susținerile reclamantei cu privire la faptul că art. 851din Legea 76/2002 se referă doar la salariații pentru care societatea a încasat o dată subvenția legală și care au fost concediați, se apreciază ca fiind eronată, întrucât legea vorbește de locuri nou înființate, iar una dintre condițiile de accesare a acestor subvenții este aceea ca salariații astfel încadrați în muncă să nu fi avut raporturi de muncă cu angajatorul în ultimii doi ani, în scopul evitării concedierilor și angajărilor repetate ale acelorași persoane. În acest scop, angajatorul, la momentul încheierii convenției cu AJOFM depune la aceasta o declarație care confirmă cele arătate mai sus.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs se constată că între reclamantă și pârâtă au fost încheiate două convenții cu nr. 2190/18.02.2005 pentru șomerul în vârstă de 45 ani G și nr. 2088/01.03.2005 pentru șomerul în vârstă de peste 45 ani. În baza acestor convenții societatea se obliga să încadreze în muncă câte un șomer în vârstă de peste 45 de ani și să-l mențină în activitate cel puțin 2 ani de la data angajării, urmând ca în urma acestor convenții să încaseze din bugetul asigurărilor pentru șomaj câte un salariu minim pe economie, pe perioadă de 1 an.
Deși reclamanta s-a angajat să mențină contractele individuale de muncă ale acestor șomeri pe o perioadă de minim 2 ani, nu și-a respectat această obligație și a procedat la încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora, din inițiativa sa.
Acest fapt, privind nerespectarea acestor convenții a fost constatat de către pârâtă prin procesul verbal de control nr. 1691/18.04.2007, act prin care au fost imputate reclamantei sumele încasate cu titlu de subvenție plus dobânda aferentă.
Anterior acestui act de control, dar după data de 12.05.2005, când a încetat contractul individual de muncă al salariatului, încadrat în temeiul convenției nr. 2190/18.02.2005, reclamanta a încheiat alte trei convenții, două în temeiul art. 80 din Legea nr.76/2002 ( Convenția nr. 1220/01.08.2006 pentru absolventul - și Convenția nr. 1381/13.11.2006 pentru absolventul ) și una în temeiul art. 85 din legea nr. 76/2002( Convenția nr. 2466/13.11.2006 pentru șomer de peste 45 de ani ).
Astfel, la data când s-a solicitat încheierea celorlalte trei convenții pârâta nu avea cunoștință despre faptul că nu a fost respectată prima convenție cu nr. 2190/18.02.2005 și astfel reclamanta a intrat sub incidența art. 851din Legea nr. 76/2002 modificată. Despre acest fapt AJOFM Aaa flat la data efectuării controlului materializat prin procesul verbal de control nr. 1691/18.04.2007.
Față de această stare de fapt nu poate fi reținută culpa pârâtei la data încheierii ultimelor trei convenții și pe cale de consecință, în conformitate cu punctul 5 și 6 al acestor convenții, în perioada de valabilitate a acestora s-a verificat modul în care au fost încheiate și în mod corect s-a stabilit că au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la condițiile de accesare a subvenției și ca urmare au fost stabilite penalități constând în sumele încasate și dobânzi aferente.
În ceea ce privește susținerile reclamantei referitor la faptul că pârâta a achiesat la plata acestor subvenții și după data efectuării primului control, se constată că aceasta nu a efectuat nicio plată către reclamantă, ci aceasta a procedat la deducerea sumelor respective din contribuția datorată bugetului asigurărilor pentru șomaj încă 3 luni după data efectuării primului control deși avea informații cu privire la faptul că aceste convenții sunt încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - A împotriva sentinței civile nr. 1137/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. / 2 ex./17.03.2009
Jud. fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Marieta Florea
