Anulare act administrativ . Decizia 151/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.151/ Dosar nr-
Ședința publică de la 27 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței civile nr. 689/CA/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2009, când părțile au depus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 27 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința Civilă nr. 689/CA/17.10.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria Orașului.
S-a respins cererea de suspendare a executării de construire nr. 58 și 59 din 11.04.2008 III/A/3, formulată de reclamanții - International SRL, - - SRL, prin administrator, - - și G în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului, Primăria Orașului, și - - SRL prin administrator. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Întreaga documentație este emisă de către pârâta Primăria Orașului, purtând semnătura primarului și ștampila instituției, potrivit dispozițiilor speciale privind autorizarea executării construcțiilor, astfel că susținerea excepției de către pârâtă în temeiul art. 7 din Legea nr. 215/2001 nu se justifică.
De altfel, legiuitorul stabilește atribuții în sarcina primăriilor cu privire la dezafectarea construcțiilor, proprietate a unității administrativ-teritoriale, aflate în stare avansată de degradare și care pun în pericol siguranța publică, prin art. 7 alin. 17 din Legea nr. -, neputându-se susține întemeiat că în astfel de situații au capacitate procesuală, iar în altele, ca cea din speță nu mai au această calitate.
În fapt prin Certificatul de Urbanism 597/16.10.07 s-au înscris indicatorii de urbanism care trebuie respectați în cazul în speță: regim maxim de înălțime,POT max. 30%, - 1.
Urmare cererii pentru emiterea autorizației de construire înregistrată sub nr. 3425/05.03.2008 formulată de reclamantă a fost eliberată Autorizația de construire nr. 59/2008 prin care s-a aprobat un regim de înălțime 3S+, pentru clădirea ce urmează a fi edificată, iar la cererea acesteia privind îndreptarea erorii înregistrată sub nr. 10884/09.09.2008, autorizațiile 58 și 59 au fost rectificate cu privire la regimul de înălțime, în sensul că acesta este de 2S+.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act administrativ poate fi dispusă pe cale principală în condițiile și pentru motivele din art. 14.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 operează doar atunci când există acțiune privind anularea actului a cărui suspendare se solicită, pentru ca în alin. 1 teza finală al acestui articol să se prevadă că în lipsa dovezii unei acțiuni în anulare, suspendarea chiar dacă fost dispusă, încetează de drept în 60 de zile.
Potrivit art. 7 din aceeași lege, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia iar potrivit art. 8 alin. 1 persoana nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului.
Suspendarea executării actului poate fi cerută în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente potrivit art. 14 din lege, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, rezultând că aceste dispoziții operează doar atunci când există acțiune privind anularea actului a cărui suspendare se solicită, pentru ca în aliniatul 1 teza finală al acestui articol să se prevadă că în lipsa dovezii unei acțiuni în anulare, suspendarea chiar dacă fost dispusă, încetează de drept în 60 de zile.
Plângerea prealabilă a fost formulată de reclamanți la data de 18.08.2008, dar aceștia nu au făcut dovada primirii unui răspuns nemulțumitor atacat în justiție și nici a unei acțiuni în anulare pentru lipsa răspunsului în termenul legal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții - International SRL, - - SRL, - - și G, solicitând casarea hotărârii atacate, precum și trimiterea spre rejudecare instanței de fond, întrucât nu a fost soluționată pe fond, ci pe cale de excepție cererea de suspendare formulată de reclamanți, situație care face aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 Cod procedură civilă. De asemenea, recurenții au criticat sentința și în ceea ce privește respingerea cererii de suspendare ca soluționare a fondului acelei cereri, în sensul că reclamanții nu ar fi făcut nicio plângere la instanță în termenul legal din art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, motivând în esență că reclamanții nu au urmat procedurile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Examinând sentința atacată, actele și lucrările dosarului, prin prisma art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul formulat este fondat si urmează a fi admis în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat instanței de recurs să suspende executarea, până la pronunțarea instanței de fond, a autorizațiilor de construire nr. 58/2008 și 59/2008 emise pentru - SRL de către Primăria.
Instanța de fond, procedând la soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative menționate în acțiune, a constatat că reclamanții nu au respectat termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că după ce au formulat plângerea prealabilă, reclamanții nu au făcut dovada că ar fi primit vreun răspuns de la Primăria Orașului, indiferent de natura lui, respectiv că reclamanții nu au probat că ar fi promovat acțiune în anulare a actelor administrative a căror suspendare au solicitat-
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 7 și 14 din Legea contenciosului administrativ, sub două aspecte: unul privește parcurgerea procedurii prealabile de către reclamanți, în termenul prevăzut de art.7 din lege, procedură ce a fost parcursă de către reclamanți (plângerea prealabilă a fost înregistrată de reclamanți la Primăria la data de 19.08.2008, sub nr.10077/2008), deci era admisibilă introducerea unei acțiuni în contencios administrativ în temeiul Legii contenciosului administrativ, fie și o cerere de suspendare, al cărei fond urma să fie judecat de către instanța legal învestită. A doua eroare a instanței de fond privește interpretarea art. 14 alin. 1 din lege, în sensul că eventuala nerespectare a termenului de 60 de zile prevăzut în acest text de lege se referă la introducerea acțiunii în anularea actului în termen de cel mult 60 de zile de la data suspendării actului administrativ, deci după ce instanța sesizată cu cererea de suspendare o admite, nicidecum înainte, mai cu seamă chiar înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ.
Prin urmare, instanța de recurs constată că instanța de fond nu a soluționat pe fond cererea de suspendare formulată de reclamanții recurenți, deși prima instanță era legal sesizată și erau îndeplinite în cauză condițiile cerute de lege pentru judecarea fondului cererii de suspendare a actelor administrative contestate de reclamanți. Ca atare, respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare, fără a-i examina explicit fondul, constituie o soluție greșită, astfel încât se impune casarea sentinței date de prima instanță și trimiterea spre rejudecare a cauzei la aceiași instanță.
În consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - International SRL, - - SRL, - - și G împotriva sentinței civile nr. 689/CA din 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 16.03.2009/dact.VP 18.03.2009/3 ex.
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
