Anulare act administrativ . Sentința 155/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 155/F/CA/2009
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului H, având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de 24 iunie 2009, când instanța față de lipsa reprezentantului pârâtului a amânat pronunțarea, dând posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, încheierea prin care s-a dispus amânarea pronunțării făcând parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față
Reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului H anularea rapoartelor de inspecție fiscală nr. 20694/28.05.2005, 20918/31.07.2007 și Decizia nr. 119/ 22.04.2008, exonerarea de la plata sumelor reprezentând impozit pe profit,TVA și accesorii, anularea deciziilor de impunere suplimentară cu numerele 699/2007 și 946/2007.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta are calitatea de investitor în zonă defavorizată și în mod nelegal organele fiscale solicită restituirea ajutorului de stat ce depășește intensitatea maximă admisă, deoarece se apreciază că legea nu retroactivează, iar Consiliul Concurenței trebuia să dispună stoparea acordării ajutorului de stat, neexistând o prevedere legală care să se refere la plata ajutorului de stat ce depășește intensitatea maximă admisă.
În drept s-au invocat prevederile Codului d e procedură fiscală, OUG 24/1998, Legea 143/1999, Legea 50/2004, Legea 129/2005, Codul fiscal.
Acțiunea este legal timbrată.
Pârâții au depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei deoarece potrivit dispozițiilor legale aplicabile, reclamanta este ținută să restituie o parte din ajutorul de stat ce depășește intensitatea maximă admisă.
Instanța analizând acțiunea reclamantei în raport de probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile, constată următoarele:
Reclamanta este societate comercială cu capital privat ce are ca obiect de activitate prepararea condimentelor și extractelor din plante. Societatea desfășoară activitatea în zona defavorizată B, în baza certificatului de investitor numărul 665/21 05 2001.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 20694/28 05 2007 fost verificată societatea reclamantă pentru perioada februarie 2001 - martie 2005 în privința impozitului pe profit. În anul 2004 Consiliul Concurenței a monitorizat ajutoarele de stat acordate, iar inspectorii din cadrul acestei instituții au întocmit nota de constatare numărul 32 din 4.09.2004 prin care s-a stabilit că reclamanta a beneficiat de scutiri la plata taxelor vamale în sumă totală de 5.833 lei și de scutiri la plata impozitului pe profit în sumă de 852.302 lei, intensitatea ajutorului de stat fiind stabilită la 166,42%, iar intensitatea maximă admisă era de 65%, potrivit art. 14 indice 1 alin.1 din OUG 24/1998, ordonanță modificată ulterior prin Legea 507/2004 pentru aprobarea OG nr. 94/2004.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 20918/31 07 2007 s-a verificat societatea pentru perioada aprilie 2005 - martie 2007 și s-a constatat că potrivit notei de constatare nr. 17 din 01.02.2005 întocmită de inspectorii Consiliului Concurenței s-a depășit intensitatea ajutorului de stat, aceasta fiind de 85,18% față de pragul maxim admis de 65%, iar reclamanta a beneficiat de scutiri la plata impozitului pe profit în valoare de 896,612 lei în condițiile în care valoarea totală a investițiilor a fost de 1.052.544 lei, fiind stabilit prin procesul verbal că reclamanta datorează impozit pe profit suplimentar în sumă de 740.261 lei, 232.530 lei majorări și 2105 lei penalități de întârziere, precum și TVA suplimentar în sumă de 18.943 lei, 11.570 lei majorări și 272 lei penalități.
În cauză s-a încuviințat ca probă la solicitarea reclamantei și un raport de expertiză contabilă. Expertul concluzionează că suma stabilită pentru recuperare de către organele fiscale este de 1.048.040 lei la care se adaugă accesorii în sumă de 466.609 lei. Se mai arata în lucrare că în baza Ordinului Consiliului Concurenței nr. 55/2004 la stabilirea intensității maxime trebuia să se țină seama pe lângă cheltuielile eligibile aferente investițiilor în imobilizări corporale și de cheltuielile pentru crearea de noi locuri de muncă. Expertul mai arata că analizănd actele depuse în probațiune a constatat că nu există o decizie prin care să se dispună stoparea ajutorului de stat, ci există doar corespondență purtată între instituțiile abilitate.
<LLNK 51998 24183 36 0> OUG nr. 24 din 30 septembrie 1998 privind regimul zonelor defavorizate stabilește prin art. 6 lit.c că societățile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice romane, precum și întreprinzătorii particulari sau asociațiile familiale, autorizate conform <LLNK 11990 54 401901 0 27>Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, care își au sediul și își desfășoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investițiile nou-create de scutirea de impozit pe profitul aferent investițiilor noi, pe perioada existenței zonei defavorizate și se aplica numai persoanelor juridice care au obținut înainte de data de 1 iulie 2003 certificatul permanent de investitor în zona defavorizată.
<LLNK 51999 143 10 20 0> Legea nr. 143 din 27 iulie 1999 privind ajutorul de stat publicată în <<LLNK 31999 3700 45>Monitorul Oficial nr. 370 din 3 august 1999 are ca scop reglementarea modalităților de autorizare, acordare, control, inventariere, monitorizare și raportare a ajutorului de stat, în vederea creării și menținerii unui mediu concurențial normal.
În sensul prezentei legi, ajutorul de stat înseamnă orice sprijin, indiferent de forma, din surse de stat, acordat de autorități publice sau de alte organisme care le administrează în numele statului - art.2 din lege.
Orice intenție de a acorda un ajutor de stat nou sau de a modifica un ajutor de stat existent va fi notificată de către furnizorul ajutorului Consiliului Concurentei, cu excepția cazului în care este altfel prevăzut în prezenta lege sau în regulamentele de aplicare a acesteia - art.6 din lege.
În cazul unui ajutor de stat nou sau al modificării unuia existent, Consiliul Concurentei evaluează efectele pozitive ale acestuia asupra dezvoltării anumitor activități economice sau a anumitor zone economice, cu luarea în considerare a riscului apariției unor efecte dăunătoare asupra concurentei. După o astfel de analiza, Consiliul Concurentei poate decide sa interzică acordarea ajutorului de stat, în cazul în care acesta denaturează semnificativ mediul concurențial normal și afectează aplicarea corespunzătoare a acordurilor internaționale la care România este parte. Atunci când Consiliul Concurentei ia o decizie de interzicere a unui ajutor de stat, acesta, în cazul în care a fost acordat, trebuie sa fie anulat și recuperat de către furnizorul ajutorului sau rambursat de către beneficiar-art.12.
Consiliul Concurentei și Oficiul Concurentei vor supraveghea permanent toate ajutoarele existente. Dacă se considera ca un ajutor existent denaturează semnificativ mediul concurențial normal și afectează aplicarea corespunzătoare a acordurilor internaționale la care România este parte, Consiliul Concurentei va solicita furnizorului de ajutor sa ia măsuri corespunzătoare pentru eliminarea incompatibilității acestuia cu legea. Aceste măsuri pot sa includă o recomandare de anulare sau de modificare a ajutorului existent. Aceste recomandări vor fi transmise și Oficiului Concurentei în vederea monitorizării de către acesta a realizării măsurilor impuse. Dacă măsurile nu sunt luate de către furnizorul de ajutor, în perioada de timp indicată în solicitare, Consiliul Concurentei poate decide oprirea acordării ajutorului existent sau poate impune condiții și obligații menite sa asigure compatibilitatea ajutorului cu dispozițiile prezentei legi. Decizia nu va avea efect retroactiv și trebuie sa permită furnizorului de ajutor o perioada rezonabila de timp pentru a se supune acesteia - art.13 din lege.
Consiliul Concurentei poate cere Curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se afla sediul principal al furnizorului sau beneficiarului de ajutor de stat anularea actului administrativ prin care s-a acordat acesta și, pe cale de consecința, sa dispună recuperarea, rambursarea sau suspendarea plății oricărui ajutor ilegal. Președintele Curții de apel poate dispune, prin ordonanța președințială, recuperarea, rambursarea sau suspendarea acordării ajutorului ilegal. Ordonanța poate fi atacată cu recurs la Curtea Suprema de Justiție -art. 17 din lege.
Potrivit art. 19 din 143/1999, în cazul unui ajutor ilegal sau interzis, Consiliul Concurentei poate solicita, de asemenea, Curții de apel sa dispună recuperarea de către furnizorul ajutorului sau rambursarea de către beneficiarul acestuia a dobânzii aferente sumei ajutorului de stat, la o rata propusă de Consiliul Concurentei. O astfel de dobânda poate fi impusa:
a) în cazul ajutorului interzis, de la data la care ajutorul a fost la dispoziția beneficiarului și pana la recuperarea sa;
b) în cazul ajutorului ilegal, dar autorizat ulterior de Consiliul Concurentei, de la data la care ajutorul a fost la dispoziția beneficiarului și pana la autorizarea sa de către Consiliul Concurentei.
În sensul prezentei legi, prin monitorizare se înțelege activitatea de supraveghere a ajutoarelor, de evaluare a dimensiunilor lor și propunerea de măsuri pentru obținerea rezultatelor anticipate la acordarea ajutoarelor de stat. Monitorizarea este un proces în continua derulare, care se finalizează printr-un raport cu periodicitate anuala. Obligația de monitorizare a ajutoarelor de stat revine Oficiului Concurentei. Pentru realizarea responsabilităților sale Oficiul Concurentei poate solicita asistenta experților din cadrul autorităților inițiatoare, precum și din cadrul autorităților care le acorda.
Oficiul Concurentei are următoarele atribuții:
a) determinarea diferenței dintre suma alocărilor individuale efectiv acordate și suma prevăzută a se acorda în schemele de ajutor;
b) evaluarea sumei totale a ajutorului primit de către agenții economici prin intermediul diferitelor scheme;
c) supravegherea aplicării și respectării modului de acordare a ajutoarelor de stat existente;
d) evaluarea impactului acordării ajutoarelor-art. 26 din lege.
Este adevărat că între ADR Vest, Consiliul Concurenței și MFP a existat corespondență în privința depășirii intensității maxime admise a ajutorului de stat acordat reclamantei sub forma scutirilor fiscale, dar în concret nu s-au luat măsuri pentru a stopa acordarea ajutorului de stat. Potrivit art. 17 și 22 din 143/1999, reclamanta a beneficiat de ajutor de stat existent, iar în acest caz era necesara fie impunerea unor obligații și condiții menite să asigure compatibilitatea ajutorului de stat cu dispozițiile 143/1999, fie oprirea ajutorului de stat existent prin emiterea unei decizii. Decizia nu poate avea efect retroactiv, iar benefiarul trebuia să beneficieze de o perioadă rezonabilă de timp pentru a se conforma, potrivit legii. În consecință, în condițiile în care nu a fost emisă o decizie din partea furnizorului ajutorului de stat de stopare a acestuia pentru depășirea intensității maxime admise și în condițiile în care legislația specifică aplicabilă nu prevede măsura recuperării cu efect retroactiv a părții din ajutorul de stat ce depășește intensitatea maximă admisă, actele întocmite de DGFP H sunt în contradicție cu dispozițiile din legea specială ce reglementează ajutoarele de stat. În articolul 225 din Codul d e procedură fiscală se prevede că stoparea se realizează fie prin emiterea unei decizii din partea Consiliului Concurenței, fie prin emiterea deciziei de către furnizorul ajutorului de stat. În cazul în care decizia de stopare nu este respectată, ajutorul de stat devine ilegal sau interzis, iar potrivit art. 24,26 din 143/1999, Consiliul Concurenței poate sesiza Curtea de Apel pentru recuperarea de către furnizor a ajutorului de stat.
Față de probele administrate în cauză și normele legale aplicabile se constată că atât Agenția de Dezvoltare Regională, cât și Consiliul Concurenței au notificat furnizorul ajutorului de stat,Ministerul Finanțelor în privința depășirii intensității maxime admise, Minister care a încunoștiințat DGFP H asupra acestui fapt, dar care nu a luat măsura concretă de stopare a ajutorului acordat, măsură care nu putea fi întreprinsă din proprie inițiativă de către reclamantă, astfel că aplicarea cu caracter retroactiv a unei astfel de proceduri contravine dispozițiilor legale aplicabile în această materie.
În consecință, în temeiul art. 18 din 554/2004 se va admite în parte acțiunea în contencios administrativ, vor fi desființate actele întocmite de organele fiscale și anume parțial rapoartele de inspecție fiscală și decizia emisă numai în ceea ce privește impozitul pe profit datorat și accesorii și va fi exonerata reclamanta de plata sumelor stabilite. În privința TVA -ului se constata ca OUG 24/1998 nu cuprinde și această facilitate, iar deciziile de impunere și somația de plata nu pot face obiectul verificării legalității titlului de creanță fiscală emis, ci se referă la executarea silită.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, vor fi obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 11.049,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul cererii și onorariul expert, astfel cum au fost justificate cu actele de la dosar. Instanța va respinge cererea privind acordarea onorariului avocațial, deoarece chitanța cu nr. 128/2008 depusă la fila 434 din dosar nu face dovada că s-a încasat onorariul pentru acest dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL cu sediul în municipiul B-, parter, județul H în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului H și în consecință:
Anulează în parte rapoartele de inspecție fiscală cu numerele 20694/28.05.2005, 20918/31.07.2007 și Decizia nr. 119/ 22.04.2008.
reclamanta de plata sumei de 1.048.040 lei impozit pe profit și a sumei de 466.609 lei reprezentând accesorii.
Respinge celelalte capete de cerere.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 11.049,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul cererii și onorariul expert. Respinge cererea privind acordarea onorariului avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 Iunie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.GC
Dact./ex.6
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș
