Anulare act administrativ . Sentința 1562/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1562
Ședința publică din data de 8 aprilie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI " CĂLĂTORI" în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns la prima și la a doua strigare, reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători " Călători", prin consilier juridic și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic - -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta, prin consilier juridic, depune documentația ce a fundamentat decizia contestată, comunicând un exemplar reclamantei, prin consilier juridic.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită termen pentru studierea înscrisurilor.
Pârâta, prin consilier juridic, nu se opune amânării cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare. Dispune lăsarea dosarului la ordine pentru a da posibilitate reclamantei, prin consilier juridic să lectureze înscrisurile depuse la dosar.
La reluarea pricinii, la a doua strigare, Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare și pe fond.
Pârâta, prin consilier juridic, susține că acțiunea, astfel cum este formulată, este inadmisibilă. Organul de soluționare a contestației nu s-a pronunțat pe fondul cererii reclamantei ci a dispus pentru sumele menționate la pct. 2 și 3 din dispozitivul deciziei atacate, suspendarea procedurii administrative. Pentru debitul principal reprezentând TVA, organul de soluționare a contestației prin decizia nr. 287/18.10.2007 a respins contestația administrativă, decizie ce a fost contestată de reclamantă la instanța de contencios administrativ. Debitul principal nu a fost încă anulat de instanța de judecată. Inadmisibil este și capătul 2 de cerere privind restituirea sumelor. Decizia nr. 209/2008 nu are ca obiect cererea de restituire, ci plângerea prealabilă împotriva deciziei nr. 100/2007. Reclamanta a formulat cerere de restituire a sumelor, dar nu a urmat calea procedurii prealabile.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate. Referitor la inadmisibilitatea invocată cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor, lasă la aprecierea instanței. Pe fond, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei contestate, susținând că reclamanta face confuzie între suspendarea măsurii administrative și suspendarea efectelor deciziei, nu arată motivele de nelegalitate ale deciziei. Referitor la cererea de restituire a sumelor arată că atâta timp cât debitul principal nu a fost anulat de instanță sau de organul administrativ, este inadmisibilă.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate și pe fond.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2008, reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI " CĂLĂTORI" a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, anularea deciziei ANAF nr. 209/20.06.2008, prin care s-a respins contestația sa împotriva deciziei nr. 100&2007 de calcul accesorii și restituirea sumei de 613.574 de lei.
După expunerea stării de fapt, reclamanta critică decizia contestată, arătând că pârâta - emițând decizia nr. 209 în data de 20.06.2008 ulterior datei la care reclamanta a contestat decizia nr. 100/19.10.2007 și a formulat și cererea de restituire - dispunând măsura desființării, ar fi trebuit să dispună și restituirea sumelor ce au făcut obiectul deciziei nr. 100/2007. Pârâta a încălcat astfel principiul neretroactivității, sub aspectul efectelor pe care suspendarea unui act administrativ trebuie să le producă. Mai mult, suma de 599.457 lei reprezentând accesorii la suma de 5.212.673 lei TVA aferent permiselor de călătorie acordate gratuit de reclamantă membrilor de familie ai salariaților nu ar fi trebuit compensată cu TVA de restituit.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în ședința publică din data de 11 martie 2009, pârâta ANAF a invocat în principal inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, atât în ceea ce privește cererea de anulare a deciziei nr. 209/2008 emisă de ANAF, cât și solicitarea de restituire a sumei de 613.574 lei.
Examinând cu precădere excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, invocată de pârâtă, Curtea o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
1. Prin decizia nr. 100/19.10.2007 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale ( 14), s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 624.915 lei reprezentând accesorii aferente debitului principal TVA de 5.434.056 lei stabilit prin decizia de impunere nr. 62/28.03.2007 (care face obiectul unui litigiu pe rolul instanțelor de judecată), accesoriile fiind calculate pentru perioada 31.12.2006 - 25.04.2007.
2. Prin decizia nr. 209/20.06.2008 a ANAF ( 5), contestată în prezenta cauză, adoptată de pârâtă în soluționarea contestației reclamantei împotriva deciziei nr. 100/2007, s-a dispus, la punctele 2 și 3, suspendarea soluționării cauzei referitoare la majorările de întârziere în sumă de 14.317 lei aferente TVA în sumă de 124.500 lei, și referitoare la majorările întârziere în sumă de 599.157 lei aferente TVA în sumă de 5.212.673 de lei stabilite prin decizia de impunere nr. 62/27.03.2007, "procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii, conform celor reținute prin prezenta deciziei".
S-a reținut că există o legătură de cauzalitate între stabilirea ca datorate a accesoriilor stabilite prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 100/19.10.2007, pe de o parte, și soluția care se va pronunța, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, cu privire la anularea deciziei de imputare nr. 62/2007 emisă de Direcția generală de administrare a marilor contribuabili și a deciziei nr. 287/2007 emisă de Direcția de soluționare a contestațiilor.
Curtea observă că reclamanta nu contestă măsura suspendării din perspectiva neîntrunirii ipotezei vizate de art. 214 alin. 1 lit. b din Codul d e procedură fiscală, potrivit căruia organul de soluționare a contestațiilor poate dispune, prin decizie motivată, suspendare soluționării contestației atunci când aceasta "depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți", în speță "obiectul unei alte judecăți" fiind litigiul fiscal pe rolul instanțelor de judecată cu privire la debitul principal stabilit prin decizia de impunere nr. 62/2007, asupra căruia s-au calculat accesorii prin decizia nr. 100/2007.
Reclamanta nici măcar nu invocă neîntrunirea cerinței legale privind suspendarea soluționării contestației sau evaluarea înrâuririi soluției din respectivul litigiu fiscal asupra deciziei privind calcul accesoriilor și să solicite, urmare a unei evaluări judiciare în acest sens, reluarea procedurii administrative de soluționare a contestației.
Toarte considerațiunile reclamantei vizează fondul problemei, mai exact al debitului principal, nicidecum al accesoriilor, apreciind că "rezultă indubitabil că acordarea permiselor de călătorie gratuită pe căile ferate române nu poate fi asimilată prestării de servicii cu plată, fiind o prestare de servicii efectuată în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute de lege, încadrându-se astfel în prevederile art. 129 alin. 4 din Codul fiscal și art. 6 alin. 11 lit. c din HG nr. 44/2004".
În legătură cu cererea de restituire a sumei de 613.574 de lei, sumă admisă la rambursare reclamantei, compensată însă cu obligațiile plată accesorii stabilite prin decizia nr. 100/2007, Curtea reține în egală măsură inadmisibilitatea acesteia, nefiind urmată procedura prevăzută de art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și Ordinul MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
În lumina celor expuse, Curtea apreciază solicitarea reclamantei de soluționare a fondului litigiului direct în instanță, mai mult fără să fi adus vreo critică opțiunii de suspendare din decizia contestată, ca inadmisibilă, urmând a respinge în consecință acțiunea, în raport de prevederile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI " CĂLĂTORI", cu sediul în mun. B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în mun. B,-, sector 5.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
