Anulare act administrativ . Decizia 1589/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1589
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
-- - Președinte secție
-- -- Judecător
Grefier -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Dr.Tr. S, împotriva sentinței numărul 606 din data de 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Administrația Finanțelor Publice Dr Tr S și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată adresată acestei instanțe la 27.03.2008 și înregistrată sub nr- reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea contravalorii taxei de primă înmatriculare în cuantum de 3865 lei, cu dobânda legală de la data punerii în întârziere și până la data efectivă a plății.
În motivarea cererii s-a arătat că a cumpărat un autoturism second - hand, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească o taxă în cuantum de 5296,0 lei, plata acestei taxe fiind o obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal, capitolul "taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, reglementare în vigoare de la 1 ianuarie 2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene. Astfel, art.90 din acest Tratat prevede că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne sau de orice altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor similare naționale. Față de aceste prevederi, art.90 paragraf I limitează libertatea statelor membre, în materia fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în acest sens pronunțându-se și Curtea de Justiție Europeană care în cauzele reunite C- 290/05 și C- 333/05 a reiterat jurisprudența în privința art.90 CE, astfel că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale însă nu trebuie să genereze discriminarea produselor provenite din alte state membre.
Mai arată reclamantul că prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, iar din analiza dispozițiilor art.241 ind.1 și ind.3 Cod fiscal rezultă că taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu este percepută. Ca o consecință a efectului direct al art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, dispozițiile art.241 ind.1 și ind.3 Cod fiscal nu pot fi aplicabile în dreptul intern, taxa achitată și încasată în contul bugetului statului încălcând dispozițiile Tratatului.
Prin urmare, actul administrativ fiscal vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale de înmatriculare pentru autoturism, demersul prealabil la care este obligat potrivit Legii nr.554/2004 fiind îndeplinit prin cererea de restituire a taxei pe care a formulat- la 21 februarie 2008.
În drept își întemeiază cererea pe prevederile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României și pe dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene.
În soluționarea cererii anexează, în copie: cartea de identitate,chitanța seria - nr.-/20.06.2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ întrucât obiectul acțiunii nu îl constituie vătămarea unui drept sau interes legitim ci se dorește restituirea unei sume de bani, iar adresele contestate de reclamant nu constituie acte administrative în înțelesul legii.
A mai susținut pârâta că acțiunea este parțial inadmisibilă întrucât admiterea acțiunii în totalitate și obligarea la restituirea întregii sume ar duce la crearea unei situații inechitabile și chiar discriminatorii, prin aceea că reclamantul ar rămâne cu beneficiul înmatriculării autoturismului fără plata taxei de înmatriculare, în timp ce ceilalți cetățeni, pentru a pune în circulație un autovehicul, au plătit această taxă.
De asemenea, a învederat că acțiunea este neîntemeiată întrucât, potrivit Codului Fiscal al României, se percepe o taxă specială pentru autovehiculele și autoturismele ce urmează a fi înmatriculate în România, taxă care nu se aplică diferențiat produselor din statele membre ale Uniunii Europene față de produsele autohtone întrucât pentru un autoturism marcă autohtonă se calculează aceeași taxă, în funcție de dotare.
Pârâta susține că, în speță, instanța nu are un caz concret de încălcare a dreptului comunitar, iar până în prezent Comisia Europeană și Curtea de Justiție nu au lămurit încălcarea dispozițiilor comunitare de către statul nostru.
În subsidiar, pârâta consideră că este la latitudinea instanței să dea curs ultimelor modificări aduse textului controversat și să aprecieze asupra ultimului cuantum stabilit în concordanță cu recomandările forurilor comunitare și care la data pronunțării vor fi în vigoare.
Prin sentința nr. 606 din 14.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții Dr.Tr.S și DGFP M să restituie acestuia suma de 5296,0 lei, reprezentând taxă auto, cu dobânda legală, de la data plății până la restituirea efectivă.
S-a respins excepția lipsei de necompetență materială invocată de DGFP
S-a respins excepția inadmisibilității cererii.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre.
S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți, s-a declarat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice DTS.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită asupra excepțiilor invocate interpretând eronat raportul juridic dedus judecății și că nu s-au avut în vedere prevederile art.2 din nr.1899/2004 privind procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget, potrivit căreia organul fiscal competent în soluționarea cererilor este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare potrivit art.33 din OG nr.92/2003
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatara în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism second - hand, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească o taxă în cuantum de 5296,0 lei, plata acestei taxe, plata acestei taxe fiind o obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal, capitolul "taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5296,0 lei, așa cum rezultă din chitanța Seria - nr.-/20.06.2007.
Din cererea aflată la dosarul de fond, rezultă că acesta s-a adresat Administrației Financiare C și Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 3908/25.02.2008 (fila 6), Ministerul Economiei și Finanțelor a răspuns reclamantului, în sensul că taxa de primă înmatriculare este percepută legal și că la nivelul Comisiei Europene a fost inițiat un proiect de directivă, care are ca scop armonizarea sistemului de taxare a autoturismelor, cu ocazia primei înmatriculări.
S-a arătat de asemenea că, potrivit reglementărilor legale în vigoare în România, MEF nu are competența de a acorda sau aproba exceptări sau scutiri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute în legi, așa încât nu se poate soluționa favorabil cererea sa.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.199 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art.90 din Tratat.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Dr.Tr. S, împotriva sentinței numărul 606 din data de 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
Red.Jud. L:
. 10 Iulie 2008/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
