Anulare act administrativ . Decizia 1591/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1591
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 06 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr.3388/9 12 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX--a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.21637/CA/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât Consiliul Local prin avocat și intimata reclamantă - SA prin avocat, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 12 06 2009 intimata reclamantă - SA a depus prin fax concluzii scrise.
Recurentul reclamant prin apărător depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea ia act de legală timbrare a recursului conform dovezilor depuse la dosar de către recurent prin apărător privind achitarea taxelor legale de timbru.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul pârât Consiliul Local, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru o judecată efectivă aceleași instanțe pentru cercetarea fondului. Consideră că apărarea pe care a înțeles să o facă în proces a fost cu desăvârșire neluată în seamă de tribunal, fapt care semnifică violarea gravă și disprețuitoare a dreptului fundamental la apărare. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă - SA, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe, potrivit motivelor din concluziile scrise depuse la dosar. Consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și nu i-a fost respins dreptul la apărare Consiliului Local, care a fost reprezentat de apărător. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 4700 lei, conform Ordinului de plată nr.556/29 05 2009 pe care îl depune la dosar.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului dedus judecății.
Prin sentința civilă nr. 3388/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - SA A împotriva pârâtului Consiliul Local, s-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.203.054,13 lei, sumă ce va fi actualizată la data plății efective, reprezentând contravaloarea bunurilor de retur, precum și a sumei de 26979,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 21.06.2002, reclamanta - SA a încheiat cu pârâta parata Consiliul Local Contractul de concesiune nr.5222-depus la filele 8-12 dosar nr.10.228 12004 TB- sectia a VIII, prin care partile au convenit ca reclamanta concesiona "serviciul de distribuție si/sau bunuri aferente din sectorul gazelor naturale in.,judetul I,in conformitate cu obiectivele stabilite de concedent prin caietul de sarcini" in schimbul unei redevențe achitate câtre parata.
La art.3 din Contractul de concesiune nr.5222/ 21. 06. 2002 se prevede ca durata acestuia este de 49 de ani cu posibilitatea de prelungire a acestuia cu cel mult J din durata sa inițiala. La art. 7 din contract se prevede ca parata Consiliul Local are dreptul de a modifica unilateral acest contract,cu notificarea prealabila a concesionarului.
Prin hotărârea nr. 42/9.08.2003 parata a reziliat Contractul de concesiune nr.5222/ 21. 06. 2002 încheiat cu reclamanta - SA si a încheiat un contract de asociere cu nr.- cu - Sud SA. conform art.14 din Contractul de concesiune nr.5222/ 21. 06. 2002 încheiat intre parti, sunt prevăzute cauzele de încetare a contractului iar la art.15 alin.1 se arata că " la data încetării contractului, bunurile ce au fost utilizate de" concesionar in derularea concesiunii vor fi repartizate conform prev.art.2 alin.5 din prezentul contract" iar la alin.2 al art.15 din contract se prevede ca "prin excepție, la încetarea contractului altfel decât prin împlinirea termenului de concesiune, investitiile realizate de concesionar,încadrate de regula in categoria bunurilor de retur, vor fi redefinite ca bunuri de preluare, urmând ca, prin grija concedentului, sa se realizeze despăgubirea concesionarului cu valoarea actualizata a acestora,rămasa neamortizată"
Delimitarea bunurilor de retur si bunurilor de preluare se realizează de către parti in art.2 alin.5 din contract. Astfel au fost definite ca fiind "bunuri de retur - bunurile care, la expirarea contractului de concesiune,revin concedentului,gratuit sau libere de orice sarcina. Sunt bunuri de retur, bunurile care au făcut obiectul concesiunii, precum si cele care au rezultat in urma investițiilor impuse prin caietul de sarcini, fiind incluse in domeniul public de interes local".
Reclamanta in îndeplinirea obligațiilor contractuale prevăzute de acest contract, a realizat ca si investiție 40,5 km de rețele așa cum rezulta din factura nr.-/27.08.2002 si ordinul de plata nr.943/27.08.2002 depuse la filele 57 si 58 din dosarul de fond nr. 10.228 /2004 a TB-sectia a VIII, precum si din procesele verbale de recepție tehnica a conductelor din 27.08.2002 si 25.08.02 încheiate intre ea si - SA -depuse la filele 59-61 din dosar nr.10.228 /2004 al TB-sectia a VIII-
Așa cum rezulta din expertiza tehnica judiciara efectuata de expert si depusa la filele 205-246 din dosarul de față, instanța retine ca din actele depuse la dispoziția expertului de către reclamanta, parata, - Sud SA si rezulta ca toate recunosc anexa 1 contractului de concesiune care prezintă inventarul bunurilor de retur, care evaluate cantitativ includ si cei 40,3 km de rețele de distribuție a gazelor naturale cu armaturile si gurile de aerisire realizate de reclamanta in com. Nu a fost identificat un alt bun de retur din documentele prezentate expertului si instanței.
Pe de alta parte, instanța de fond a reținut ca prev.art.15 alin.2 din Contractul de concesiune nr.5222/ 21. 06. 2002 vin in aplicarea corecta a prev.art.58 din HG 216/1999, in vigoare la data incetarii contratului de concesiune dintre parti, care prevad ca "La încetarea contractului de concesiune, concesionarul este obligat să încheie cu concedentul un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunurile de preluare prevăzute ca atare în caietul de sarcini și stabilite prin contractul de concesiune, în privința cărora concedentul și-a manifestat intenția de a le dobândi".
Împotriva acestei sentințe civile,în termen legal a formulat recurs pârâtul Consiliul Local, criticând soluția instanței de fond pentru încălcarea dreptului la apărare, exercitat printr-un membru al baroului și rezolvarea greșită a cererii introductive.
A arătat că în sentința civilă recurată nu a fost redată apărarea formulată de pârât în primul ciclu procesual prin intermediul întâmpinării, notei pentru termenul din 29.03.2005 și memoriului de concluzii scrise de la cea dintâi pronunțare.
Totodată, a susținut că rezolvarea cererii introductive este fundamental greșită, întrucât reclamanta a pretins în justiție o dezdăunare invocând textul art. 15 alin.2 din contract și anume posibilitatea ca bunurile de retur să fie redefinite ca bunuri de preluare, fără a fi făcut demonstrația exprimării opțiunii concedentului Consiliul Local, în sensul prev.de art.2 alin.5 lit.b din contract.
Învederează că tribunalul nu a observat că rezilierea ca și cauză de încetare a efectelor contractului sinalagmatic de concesiune, potrivit și art.14 lit.e) convențional, constituie premisa în fapt din care s-a născut dreptul recurentului concedent la plata de daune interese, iar nu al intimatei.
În drept, a invocat prev.art.299, art.301, art.302, art.303 și art.3041cod pr.civ.
Intimata reclamantă - SA A nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât, pe de o parte, recurentului i-a fost respectat dreptul la apărare, la instanța de fond, concluziile acestuia fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 19.11.2008, instanța amânând și pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, iar pe de altă parte pretențiile sale sunt întemeiate pe art.15 alin.2 din contractul de concesiune, prin care părțile au stabilit clar că la încetarea contractului de concesiune, altfel decât prin împlinirea termenului de 49 ani, investițiile efectuate de concesionar vor fi clasificate în categoria bunurilor de preluare, urmând ca, prin grija concedentului, să se realizeze despăgubirea concesionarului.
În recurs, nu s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, conf.art.305 cod pr.civ.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material în soluționarea prezentului recurs, date fiind prev.art.3 și art.299 cod pr.civ. art.20 din Lg.554/2004, modificată și completată.
Analizând recursul dedus judecății prin prisma criticilor formulate de către recurentul pârât Consiliul Local, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, conf.art.3041cod pr.civ. Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Nu poate fi primită critica recurentului în sensul că instanța de fond a ignorat apărarea pe care și-a formulat-o în primul ciclu procesual, întrucât, pe de o parte, aspectele invocate prin intermediul acestei apărări au fost irevocabil tranșate în primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr.149/2.02.2006 a -Secția a VIII-a AF, stabilindu-se dreptul recurentei reclamante la valoarea actualizată a investițiilor realizate în temeiul art.15 alin.2 din contract, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnico-contabile în vederea stabilirii bunurilor care se încadrează în această categorie și a valorii lor, iar pe de altă parte, prin considerentele sentinței civile recurate s-a răspuns implicit la apărarea formulată de recurent în primul ciclu procesual, avându-se în vedere exigența exprimată de instanța de control judiciar de a se aprofunda și extinde probatoriul în vederea eliminării posibilității producerii vreunei erori.
Totodată, se constată că instanța de fond a respectat în mod riguros dreptul de apărare al părților, care au putut formula legal cereri, propune probe și invoca excepții, fiind soluționate motivat, iar concluziile orale ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19.11.2008, amânându-se pronunțarea pentru ca părțile să depună și concluzii scrise, posibilitate de care recurentul nu a înțeles să uzeze.
Referitor la criticile recurentului privind fondul cauzei, Curtea constată că sunt nefondate, întrucât astfel cum s-a tranșat irevocabil în primul ciclu procesual și cum se arată și prin sentința civilă recurată, prin intenția comună a părților contractante, conf.art.977 civ, s-a stabilit prin conținutul clauzei prevăzute la art.15 alin.2 din contractul de concesiune nr.5111/5.06.2002 că la "încetarea contractuluialtfel decât prin împlinirea termenului de concesiune,investițiile realizate de concesionar, încadrate de regulă în categoria bunurilor de retur,vor fi redefinite ca bunuri de preluare urmând ca, prin grija concedentului să se realizeze despăgubirea concesionarului cu valoarea actualizată a acestora rămasă neamortizată".
Prin urmare, intenția de a prelua aceste bunuri a fost manifestată încă de la semnarea contractului de concesiune, iar art.15 alin.2, din acest contract cuprinde pprevederi, care derogă de la art.2 alin.5 lit.b din contract, invocat de recurent, aplicându-se cu prioritate conform principiului specialia generalibus derogant. Totodată, potrivit art.969 al.1 civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
De altfel, după cum a stabilit expertiza efectuată la instanța de fond, bunurile au fost preluate de către concedent, rețelele de distribuție gaze naturale fiind puse în funcțiune la 30.11.2004, în cadrul executării contractului de concesiune încheiat de către recurent cu operatorul licențiat în distribuția de gaze naturale la, - Sud SA.
În concluzie, în mod corect a stabilit instanța de fond că, existând prevedere legală în sensul obligativității transmiterii dreptului de proprietate asupra rețelelor de distribuție a gazelor naturale din comuna care devin, astfel, bunuri din domeniul public de interes local, precum și prevedere contractuală potrivit căreia concesionarul urmează a fi despăgubit pentru investițiile efectuate și redefinite sub condiția realizată în cauză, ca bunuri de retur, acțiunea este întemeiată în baza art.15 alin.2 din contractul de concesiune nr.5222/21.06.2002 încheiat între părți, a art.58 din HG 216/1999 și art.969 civ.
Pe cale de consecință, întrucât soluția instanței de fond este legală și temeinică și nu există motive de casare sau modificare în privința sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 cod pr.civ.
Referitor la cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că aceste cheltuieli nu au fost dovedite în mod legal, cu documente justificative care să facă proba că plata efectuată cu ordinul de plată nr.556, depus la dosar în copie, este corelativă prestațiilor din prezenta cauză. Prin urmare, în baza art.274 cod pr.civ. se va respinge cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr.3388/9 12 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX--a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.21637/CA/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA.
Respinge cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.HV GREFIER
EF/2ex.
28.10.2009
Tr.B-09
Jud. PL
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
