Anulare act administrativ . Decizia 1598/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1598

Ședința publică din 6 mai 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș

- -

GREFIER: ---

S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI B-N, împotriva Sentinței civile nr. 928/CA din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI B și PRIMARUL ORAȘULUI B, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului recurent Prefectul Județului B-N, consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Se constată că recursul este declarat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimații.

La data de 5 mai 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea pârâtului intimat Consiliul Local al orașului B, prin intermediul căreia se solicită respingerea recursului.

În dimineața acestei zile, 6 mai 2009, sosit la dosarul cauzei prin fax înregistrat la registratura instanței aceeași întâmpinare.

Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentului care relevă că nu înțelege să solicite lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea acestei întâmpinări.

Întrucât reprezentanta recurentului arată că nu are alte cereri Curtea în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent Prefectul Județului B-N solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul anulării prevederilor referitoare la acordarea sporului pentru personalul care desfășoară lucru sistematic cu publicul și a sporului de mobilitate pentru salariații care prin natura atribuțiilor de serviciu desfășoară activități de teren, personal care este salarizat potrivit legii, acordarea acestor sporuri nefiind posibilă. Sporurile sunt drepturi salariale astfel încât nu intră în această categorie, pentru fiecare categorie de persoane bugetare există o lege specială care stabilește salarizarea. Este nejustificat ca aceste persoane să primească sporurile menționate. Precizează că hotărârea menționată în cuprinsul memoriului de recurs a fost atacată, însă până în prezent nu există o soluție. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.928 pronunțată la data de 05.11.2008 în dosar nr-, al tribunalului Bistrița Na fost admisă în parte acțiunea în anulare formulată de Prefectul Județului BNî mpotriva hotărârii nr.38 adoptată la 23.06.2008 de intimatul Consiliul local al orașului B iar pe cale de consecință a fost: dispusă anularea prevederilor art.28 alin.1 și 2 precum și cele cuprinse în art.35 alin.5 lit.c și art.69 alin.4 din acordul colectiv de muncă și contractul colectiv de muncă ambele adoptate prin HCL nr.38/2008 al Consiliului Local al orașului B anexa 1 și respectiv anexa 2; respinsă acțiunea formulată privind dispozițiile art.32 lit.f și g art.46 lit.a-f din acordul colectiv de muncă și contractul colectiv de muncă ambele aprobate prin HCL nr.38/2008 al Consiliului local al orașului B anexa 1 și respectiv anexa 2; respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii în anulare.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că din analiza acordului colectiv respectiv a Contractului colectiv de muncă - anexe ale hotărârii atacate, prin prisma dispozițiilor legale în vigoare, respectiv OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar cu modificările și completările ulterioare precum și cele privind salarizarea personalului public pentru anul 2008 cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a unui sistem unitar de salarizare, aprobată prin Legea 323/2007 și modificată prin OG nr. 9/2008, rezultă că salarizarea acestor categorii de personal cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi din cele prevăzute de aceste acte normative.

În conformitate cu aceste dispoziții, funcționarii publici și personalul contractual nu pot beneficia de alte premii, sporuri sau indemnizații decât cele prevăzute de dispozițiile legale. De aceea, instanța apreciază că stabilirea prin negociere a unor premii, altele decât cele reglementate de dispozițiile art.18-21 din OG nr.6/2007 apar ca fiind nelegale, consiliile locale neavând competența să aprobe drepturi salariale de asemenea natură salariaților din aparatul de specialitate ce exced reglementărilor legale.

In același sens trebuie reținute dispozițiile art.l2 alin.l din nr. l30/l996 rep. privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora, asemenea contracte se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă la teza a II-a s-a prevăzut în mod imperativ că " prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale ".

Așa fiind, și în această limită, acțiunea în anulare formulată de către Prefectul jud.B-N se dovedește a fi întemeiată, urmând a fi admisă, iar instanța va dispune anularea prevederilor art.28 alin.l și 2 din Acordul colectiv de muncă, respectiv Contractul colectiv de muncă, anexă a hotărârii atacate.

Totodată mai reține instanța că stimularea profesională a funcționarilor publici și a personalului contractual prin premii se poate face cu ajutorul și în limita fondului de premiere prevăzut de OG nr.6/2007 și respectiv nr. l0/2008, cu modificările și completările ulterioare, în limita procentului de l0 % din cheltuielile cu salariile într-un an bugetar, la care se adaugă un premiu anual egal cu salariu mediu lunar, iar pentru personalul contractual în limita procentului de 9 % din cheltuielile cu salariile la care se adaugă premiul anual.

In ceea ce privește sporurile prevăzute în acordul/contractul colectiv de muncă înscrise în prevederile art.32 alin.5 lit.c, respectiv un spor de stimulare a continuității în muncă în instituție, în cuantum de 200 lei lunar, instanța prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate, apreciază ca fiind nelegală acordarea unui asemenea spor. Aceasta în primul rând, că un asemenea spor nu este prevăzut în reglementările specifice cuprinse în art. ll - l7 din OG nr.6/2007 cu modificările ulterioare, iar în al doilea rând fiindcă un asemenea spor acordat într-un cuantum fix fiecărui angajat nu are menirea prevăzută în text de stimulare a continuității în muncă în instituție. Desigur, pentru stabilizarea personalului și stimularea activității acestuia se pot prevede diferite metode de recompensare a personalului meritoriu, în limita prevederilor bugetare destinate personalului.

In schimb, acordarea sporurilor prevăzute la literele f și g din art.32 alin.5 ale acordului/contractului de muncă apar pe deplin justificate, deoarece sunt destinate personalului care desfășoară activități în condiții deosebite de muncă, respectiv pentru personalul care desfășoară activități de teren și pentru personalul care desfășoară activități continue cu publicul. Acordarea unor asemenea sporuri nu este nelegală deoarece și în alte instituții publice se acordă unor categorii de personal sporuri specifice activității pe care o desfășoară. Desigur acordarea acestora trebuie făcută în limita prevederilor bugetare salariale și categoriilor de personal care lucrează în condițiile menționate.

Referitor la ajutoarele prevăzute a se acorda funcționarilor publici, respectiv personalului contractual în situațiile în care sunt îndeplinite cazurile prev.la art.46 din acord/contractul colectiv de muncă, instanța apreciază că aceste ajutoare materiale pot face obiectul negocierii între funcționari respectiv personal și angajator, ele fiind incluse în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-20l0, în art.5l. Așa fiind, cum personalul instituțiilor bugetare încheie contracte colective de muncă și acestea se încadrează în prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, contract care a fost negociat și însușit, intrând astfel în prevederile nr. l30/l996 privind contractele colective de muncă și sub reglementarea Convenției nr. l3l/l990, care statuează că libertatea de negociere colectivă va fi pe deplin respectată, instanța apreciază că acordarea personalului a unor asemenea ajutoare nu aduce atingere cu nimic salarizării personalului, care potrivit testelor mai sus arătate se face în conformitate cu legea.

De aceea, privitor la ajutoarele prevăzute în disp.art.46, instanța le consideră ca fiind legal stabilite prin negociere, astfel că pentru acestea va fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de către inițiator.

Referitor la disp.art.69 alin.4 din acordul/contractul colectiv de muncă, anexă a hotărârii atacate, se reține că prin acestea s-a statuat ca sediul sindicatului liber să fie în cadrul Primăriei Orașului B, iar cheltuielile de funcționare a acestui birou să fie suportate de către instituție.

O asemenea dispoziție încalcă prevederile legale aplicabile în materie, respectiv cele cuprinse în 54/2003, cu modif.și completările ulterioare, potrivit cărora, sindicatele se constituie în scopul apărării drepturilor salariaților și sunt independente față de autoritățile publice, de partidele politice și de patronate. Conform art.22 și urm. din aceeași lege, organizația sindicală poate dobândi cu titlu oneros sau gratuit orice fel de bunuri mobile sau imobile necesare realizării scopului pentru care au luat ființă, iar pentru imobilele din fondul locativ de stat folosite plătesc o chirie modică corespunzătoare sediilor partidelor. Dar o asemenea cheltuială privitoare la funcționarea organizației sindicale nu poate fi înscrisă în bugetul local în temeiul art.l4 alin.3 și 4 din 273/2006, dacă nu a fost aprobată potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de ființare.

De aceea, privitor la aceste dispoziții din acordul/contractul colectiv de muncă, instanța urmează a admite acțiunea în anulare și va dispune înlăturarea respectivelor dispoziții din actul atacat.

Tot astfel mai reține instanța cu privire la cererea de obligarea pârâtului la recuperarea sumelor plătite că este inadmisibilă întrucât dispozițiile contenciosului administrativ nu reglementează o asemenea procedură. Procedura referitoare la răspunderea patrimonială este reglementată distinct de dispozițiile Codului muncii pentru personalul contractual (cap.III din Titlu XI - răspundea juridică), iar pentru funcționarii publici prin dispozițiile art.84, 85 din Legea nr.188/1999.

Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii ca întemeiate a acțiunii în anularea prevederilor art.32 alin.4 lit.f și g și art.46 lit.a-e din Anexele 1 și 2 la hotărârea consiliului local al orașului B nr.38/2008, admiterea capătului de cerere referitor la obligarea primarului la recuperarea sumelor acordate necuvenit.

În susținerea celor solicitate recurentul a arătat că reținerile instanței cu privire la acordarea sporului pentru personalul ce desfășoară lucru sistematic cu publicul, a sporului de mobilitate și la acordarea ajutoarelor sunt greșite. Astfel în dezvoltare se arată că actele normative ce reglementează salariul, sporurile primite și celelalte drepturi ale personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate respectiv din sistemul bugetar nu prevăd acordarea sporului pentru personalul care desfășoară lucrul sistematic cu publicul și a sporului de mobilitate pentru salariații care prin natura dispozițiilor de serviciu desfășoară activități de teren iar aceste drepturi nu pot fi negociate prin acordul și contractul colectiv de muncă deoarece nu fac parte din categoria drepturilor care pot face obiectul negocierii (constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate, program zilnic de lucru).

În acest context se mai arată de recurent că susținerile instanței referitor la aceea că acordarea sporurilor menționate este legală deoarece și la alte instituții publice nu are temei legal. Salarizarea anumitor categorii de personal bugetar este reglementată prin legi speciale (Legea Bibliotecarilor nr.334/2002 republicată, OG nr.17/2008 pentru completarea și modificarea OG nr.115/2004 privind salarizarea personalului din unitățile sanitar publice, Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic) care stabilesc acordarea și altor sporuri decât cele cuprinse în actele normative. Raportat la aceste prevederi negocierea acordării funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate a altor sporuri decât cele expres și limitativ prevăzute și menținerea acestora prin similititudine cu sporurile acordate personalului din cadrul altor instituții publice sunt lipsite de temei și încalcă și prevederile art. 14 alin.3 din Legea nr.273/2006 potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele locale și ale unităților administrativ teritoriale și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.

În ceea ce privește menținerea ca legală a acordării ajutoarelor prevăzute la art. 46 lit.a-e din anexele 1 și 2 la HCL nr.38 se arată că de asemenea este greșită întrucât pentru acordarea fiecăruia din aceste ajutoare prevăzute în contractul/acordul colectiv există acte normative superioare care prevăd acordarea acestora din bugetul de stat sau bugetul asigurărilor sociale. Astfel, se arată de intimat că în cazul primei căsătorii salariații pot beneficia de prevederile Legii nr.396/2006 prin care s-a instituit sprijinul financiar la constituirea familiei în care fiecare dintre soți se află la prima căsătorie; în cazul nașterii al copiilor salariații pot beneficia de prevederile OU nr.148/2005 iar în cazul decesului de prevederile Legii nr.19/2000.

Cu privire la obligarea la recuperarea sumelor acordate necuvenit se arată că în condițiile dispozițiilor Legii nr.215/2001 primarul asigură aplicarea hotărârilor dar are și obligația de a emite dispoziții de imputare pentru repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul Consiliul local al orașului Bas olicitat respingerea recursului. Astfel se arată că susținerile constând în aceea că nu s-ar putea negocia alte sporuri, drepturi salariale decât cele prevăzute în lege sau ordonanțe vin în contradicție cu dispozițiile Legii nr.130/1996 privitoare la libera exercitare a dreptului sindical conform convențiilor internaționale ratificate de România și de legislația internațională anulează pur și simplu o dispoziție legalî care dă dreptul încheierii unui contact colectiv de muncă și pentru această categorie de personal. Art.3 alin.2 din Legea nr.130/1996 are particularitatea de a da autonomie organelor locale să încheie contracte de muncă cu personalul propriu în funcție de specificul fiecărei comune, localități a posibilității materiale întrucât nu poate exista o uniformizare între toate consiliile locale. Tot astfel prin art.8 din Legea nr.130/1990 se precizează sub sancțiunea nulității că orice contract colectiv încheiat nu trebuie să cuprindă drepturi inferioare stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, după cum art.12 precizează că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare. Pentru aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legi iar aceste norme nu trebuie interpretate neapărat în sensul că nu ar produce efecte juridice ci în sensul că prin CCM pot fi negociate alte drepturi a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite de lege. Contractul colectiv stabilește anumite drepturi convenite de părți care nu sunt tratate de dispozițiile legale, suplimentar și odată negociate sunt obligatorii. Acele drepturi prevăzute de lege sunt imperative, ele neputând fi negociate însă dacă nu s-ar putea negocia alte categorii de drepturi s-ar lipsi de conținut prevederile constituționale privind dreptul la negociere iar acesta este și

Interpretarea dată de mai multe instanțe.

În ceea ce privește sporurile pentru personalul cu activitate sistematică cu publicul arată intimatul că sunt pe deplin justificate având în vedere că anual se acordă ajutoare pentru populație sau prime pentru agricultură fapt ce duce ca personalul arătat să vină în contact cu mii de oameni cu diverse probleme și nemulțumiri care își mai varsă nervii pe aceste persoane. În plus se arată anumite servicii trebuie rezolvate într-un timp relativ scurt coroborat cu volumul de muncă obligă personalul să stea la serviciu peste program.

Cu privire la sporul de mobilitate se arată că de asemenea este justificat întrucât majoritatea deplasărilor se fac cu mijloace proprii de deplasare, personalul cu astfel de atribuții intră în contact cu persoane periculoase, se deplasează în medii insalubre.

Examinând recursul declarat Curtea reține că doar argumentele aduse în privința anulării art.32 alin.4 lit.f și și art.46 lit.a-e din anexele 1 și 2 la HCL nr.38/2008 sunt întemeiate.

Astfel, se reține că actele normative evocate (și aplicabile în speță în raport de calitatea de funcționari publici) respectiv Legea nr.188/1999 și HG nr.833/2007 prevăd că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, pregătirea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici.

Din actele normative rezultă că funcționarii publici pot negocia prin reprezentați și încheia acorduri numai cu privire la măsurile exprese, măsuri ce vizează condiții de muncă, sănătate, programul și pregătirea respectiv dotări materiale, spații, echipamente, durata zilnică de lucru.

În cauză cele adoptate prin hotărâre și acord în contextul reprezentării tuturor funcționarilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului orașului B vizează drepturi bănești nu măsuri în sensul cerut de actele normative arătate. Cum astfel de măsuri - dotare, durata zilnică de lucru nu sunt vizate în mod greșit se reține de prima instanță că cele statuate cu privire la sporurile bănești pentru lucrul sistematic cu publicul și activitatea pe teren sunt legale. Desfășurarea activității cu publicul sau pe teren intră în atribuțiile de serviciu ca atribuții normale, compensarea bănească nefiind o condiție de valabilitate a acestei obligații.

Desigur se susține de intimat că drepturile bănești solicitate ar fi negociate și că astfel s-ar justifica pretențiile. Atare susțineri nu pot fi reținute întrucât în cazul funcționarilor publici drepturile bănești, respectiv sporuri, sume de bani pentru activitatea desfășurată se acordă de lege. Legea stabilește în cazul funcționarilor cu privire la drepturile bănești că se compun din salariul de bază, sporuri de vechime între acestea neincluzându-se și drepturi pentru program cu publicul sau program de teren. este permisă doar pentru măsuri de îmbunătățire a condițiilor - dotări pregătire nu și pentru drepturi bănești acestea nefăcând parte din categoria drepturilor ce pot fi negociate.

Prin urmare în condițiile în care drepturile invocate nu sunt cuprinse în cele expres reglementate în mod greșit se reține de instanță că sporurile ar fi justificate. Acordarea drepturilor bănești/sporuri este justificată pe baza principiului legalității nu a acordării și în alte instituții a practicii. Salarizarea anumitor categorii de personal bugetar este reglementată prin legi speciale iar în condițiile acestor legi salariul se stabilește în funcție de domeniul de activități specifice nu de similititudinea cu alte activități.

Ca atare în condițiile în care legea nu a prevăzut sporuri pentru activități cu publicul sau pe teren această activitate făcând parte din atribuțiile de serviciu pentru care se primește salariul în mod greșit se reține că cele adoptate prin hotărârea consiliului ar fi legale.

Greșit se reține și legalitatea celor statuate prin hotărârea consiliului local în legătură cu ajutoarele întrucât cu privire la aceasta există reglementări speciale. Astfel, în cazul primei căsătorii Legea nr.396/2006 instituie sprijin financiar pentru fiecare dintre soți, Ordonanța nr.148/2005 prevede indemnizație, stimulent și alocație iar Legea nr.19/2004 instituie ajutor pentru deces. Ori în aceste condiții ale reglementărilor expuse instituite nu se poate susține că era necesar o negociere.

Prin urmare constatând cele mai sus arătate în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul modificând în parte acțiunea în sensul anulării prevederilor art.32 lit.f și g și art.46 lit.a-f din acord și contract ambele aprobate prin HCL nr.38/2008 și menținerii restului dispozițiilor sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de Prefectul Județului B-N împotriva sentinței civile nr. 928 din 05.11.2008 pronunțate în dosarul nr- al tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în parte, în sensul că dispune anularea prevederilor art. 32 lit. f și g și art. 46 lit. a-f din Acordul Colectiv de Muncă și Contractul Colectiv de Muncă, ambele aprobate prin HCL nr. 38/2008 al Consiliului Local al orașului B, anexa 1 și respectiv anexa 2.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 06.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș

- - - - - -

GREFIER

- -

Red.//2 ex./25.05.2009

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 1598/2009. Curtea de Apel Cluj