Anulare act administrativ . Sentința 162/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 162/F/CA/2009
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâții OFICIUL ROMÂN PENTRU și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentantul pârâtului Oficiul Român pentru, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că pârâtul a comunicat la dosar, inițial prin fax și ulterior prin poștă - în câte două exemplare, o nouă întâmpinare.
Se constată că reclamanta a depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, răspuns referitor la susținerile din întâmpinările depuse de pârâți, la care a anexat un set de înscrisuri, respectiv: Decizia nr. 295/R/07.02.2008 a Curții de Apel București - Secția Civilă; Decizia nr. 95/08.02.2007 a Curții de Apel Timișoara - Secția Contencios Administrativ; Decizia nr. 42/21.01.2008 a Curții de Apel Galați; Documentul cuprinzând apărările sale pe fondul cauzei, depus și susținut verbal în fața Consiliului de Disciplină al din data de 12.02.2009, la B; Copia fluturașilor de salarii pe lunile martie, aprilie, mai 2009 din care rezultă schimbări majore ale salariului de bază și reținerea unei sume de 350 lei în luna aprilie 2009.
Reprezentantul pârâtului declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra excepției de nelegalitate a actelor invocată de reclamantă și pe fond.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă ca fiind neîntemeiată. Arată că reclamanta susține faptul că ordinul contestat nu este în vigoare, dat fiind faptul că nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, or în Hotărârile de Guvern apărute succesiv care reglementează acest domeniu de activitate privind elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative și a altor documente se prevedea faptul că nu sunt supuse regimului de publicare în ordinele care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și asigurare națională.
Se obligă să comunice la dosar, prin fax, în 24 ore, concluzii scrise.
Prin HG nr. 1126/2007 s-a hotărât ca ordinele să se publice indiferent de domeniu, însă până la acel moment, ordinele din sectorul de apărare erau scutite de publicare, deci nu era obligatorie publicarea, astfel că nepublicarea nu ducea la anularea actului, respectiv nu atrăgea anularea actului.
De asemenea arată că prin Decizia nr. 381/23.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins excepția de nelegalitate, indiscutabil Ordinul 400/2004 face parte din categoria actelor normative, care potrivit art. 27 alin. 3 din HG nr. 555/2001, la momentul anului 2004 nu erau supuse regimului general de publicare în al României Partea I și ca atare ordinul este absolut valabil.
Referitor la excepția de nelegalitate invocată de reclamantă cu privire la acte administrative unilaterale, reprezentantul pârâtului arată că în speță este vorba de un act administrativ unilateral cu caracter normativ care se adresează unui segment nu unei singure persoane, excepția de nelegalitate putând fi admisibilă doar dacă era în discuție un act era cu caracter individual. Ca atare apreciază inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate și respingerea excepției de nelegalitate.
Depune la dosar Decizia nr. 381/27.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Hotărârile de Guvern invocate.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Reclamanta Cas olicitat în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru și Ministerul Administrației și Internelor anularea dispoziției de sancționare nr. 14450/6. 03. 2009 ca netemeinică și nelegală, anularea ordinului nr. - din 16. 04. 2009 prin care a fost respinsă contestația împotriva dispoziției de sancționare. Reclamanta a mai invocat și excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 400/2004, cât și a dispoziției de sancționare a Ordinului emis în soluționarea contestației. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că dispoziția de sancționare nu cuprinde sub sancțiunea nulității absolute, toate mențiunile prevăzute de lege, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei și ca o consecință Comisia de Disciplină nu a ținut cont de acestea.
În privința excepției de nelegalitate reclamanta arată că Ordinul MAI 400/2004 nu are calitatea de act normativ, deoarece nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar potrivit art. 10 alin.4 din Legea 24/2000, actele normative emise de miniștrii se publică după ce au fost semnate de emitent. Reclamanta mai arată că în consecință nici actele de sancționare emise nu îndeplinesc o condiție de formă esențială pentru actul administrativ individual deoarece au fost emise în baza unui act normativ nelegal.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 4 și 11 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ și Ordinul MAI nr. 400/2004.
Acțiunea este legal timbrată.
Pârâtul Oficiul Român pentru a depus întâmpinare prin care solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată, în primul rând ca inadmisibilă, deoarece art. 4 din Legea contenciosului administrativ se referă doar la acte administrative individuale, iar Ordinul atacat este un act administrativ normativ.
În privința excepției de nelegalitate a ordinului emis se arată că această excepție este nefondată deoarece actul normativ este în conformitate cu dispozițiile legale ce reglementează organizarea și funcționarea Ministerului d e Interne și ca atare nu era necesară publicarea ordinului în Monitorul Oficial.
Pe fondul cauzei se arată că reclamanta se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa, iar sancțiunea aplicată este legală.
În cauză a depus întâmpinare și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive față de actele atacate, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamantei deoarece aceasta se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate consideră că este inadmisibilă față de prevederile exprese ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ, iar pe fondul cauzei apreciază că actul normativ a fost emis în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Instanța analizând acțiunea și excepția de nelegalitate formulate de reclamantă constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 din Codul d e procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură invocate și anume:
1. În privința lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MAI, se constată că excepția invocată este nefondată față de împrejurarea că Ordinul nr. -/2009 atacat de reclamantă a fost emis de pârât în soluționarea contestației formulate potrivit legii, iar în cauză s-a invocat și excepția de nelegalitate a Ordinului 400/2004, act emis de pârât.
2. În privința inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului MAI 400/2004 se constată că excepția este nefondată deoarece potrivit jurisprudenței conturate, nelegalitatea unui act administrativ normativ poate fi invocată atât pe calea acțiunii principale, cât și pe cale de excepție, iar așa după cum se observă din cuprinsul cererii,reclamanta a întemeiat excepția atât pe dispozițiile art. 4 cât și pe dispozițiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ.
3. Excepția de nelegalitate a Ordinului MAI 400/2004 este nefondată ți urmează a fi respinsă deoarece ordinul atacat este un act administrativ cu caracter normativ care potrivit art. 27 alin.3 din HG 555/2001 prevede că astfel de acte nu sunt supuse regimului general de publicare în Monitorul Oficial. Potrivit art. 26 alin.3 din Regulamentul privind măsurile metodologice organizatorice, termenele și circulația proiectelor de acte normative în cadrul Ministerului aprobat prin Ordinul nr. 533/2003 emis de MAI, actele normative interne, nesecrete, nebroșate se multiplică și se difuzează unităților din subordine de către comandamentele de armă, inspectoratele și direcțiile generale, direcțiile aparatului central. În acest sens se constată că nepublicarea ordinului atacat în monitorul oficial se datorează domeniului său de reglementare limitat, aplicabil doar unei categorii profesionale și anume personalul din minister. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție,-Secția de Contencios Administrativ și Fiscal prin Decizia nr. 381 din 27 ianuarie 2009.
În privința excepției de nelegalitate a dispoziției de sancționare, cât și ordinului prin care a fost soluționată contestația reclamantei se constată că în condițiile în care reclamanta a solicitat anularea acestor acte și a invocat anumite temeiuri de drept, nu poate să solicite prin aceeași acțiune, desființarea acelorași acte și în cadrul aceluiași dosar pentru alte temeiuri în drept, potrivit principiului de dreptres alios acta.
Pentru aceste considerente, excepția de nelegalitate a actelor administrative individuale va fi respinsă.
II. Pe fondul cauzei se constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 14450/6 03 2009 emisă de pârâtul s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 41, 57, 58, 59, 60 și 61 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului și art. 12, 17, 18, 62 și anexa 2 din Ordinul MAI 400/2004 sancționarea reclamantei cu trecerea într-o funcție inferioară până la nivelul de bază al gradului profesional deținut, respectiv din funcția de ofițer principal gradul 2 în funcția de ofițer principal gradul 3 pentru neglijență și întârziere repetată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, depășirea atribuțiilor de serviciu, lipsa de solicitudine în relațiile cu cetățenii, încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri.
Prin Ordinul MAI nr. -/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva sancțiunii disciplinare.
Potrivit art. 62 alin.2 din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului, actul administrativ de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor care au fost încălcate de polițist;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist în timpul cercetărilor prealabile și în fața Consiliului de Disciplină;
d) temeiul legal în baza căruia a fost aplicată sancțiunea disciplinară;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată
f) instanța competentă la care poate fi atacat actul administrativ.
Analizând conținutul dispoziției de sancționare, instanța constată că aceasta nu cuprinde mențiunile prevăzute de actul normativ ca fiind obligatorii și anumedescrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor care au fost încălcate de polițist și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist în timpul cercetărilor prealabile și în fața consiliului de disciplină.
În condițiile în care norma legală impune ca actul de sancționare să cuprindă în mod obligatoriu aceste mențiuni, sancțiunea care intervine în caz de neconformare față de dispozițiile imperative ale legii ce reglementează modalitatea de emitere a actului este aceea anulării, în temeiul art. 1 și 18 din Legea contenciosului administrativ.
Această cerință de inserare obligatorie în actul de sancționare a unor elemente obligatorii are ca scop asigurarea dreptului la apărare al persoanei cercetate disciplinar și se constituie ca o garanție a dreptului de a beneficia de o cercetare disciplinară imparțială, obiectivă, dând posibilitate persoanei de a se apăra prin toate mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție.
În consecință, acțiunea reclamantei este întemeiată și urmează să fie admisă, urmând a se dispune anularea dispoziției de sancționare și a ordinului emis în soluționarea contestației, fiind întemeiat motivul de nulitate a actelor emise, iar instanța nu va mai cerceta celelalte condiții de valabilitate a actelor atacate.
În condițiile în care s-a constatat că dispoziția de sancționare este emisă contrar dispozițiilor legale și s-a constatat nulitatea acesteia, în mod firesc intervine și nulitatea actului subsecvent emis în temeiul acesteia și anume Ordinul MAI nr. -/2009.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de inadmisibilitate a nelegalității Ordinului MAI nr. 400/2004.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.
Respinge excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 400/2004, a Dispoziției nr. 14450/6.03.2009 emisă de directorul general al ORI și a Ordinului MAI nr. -/16.04.2009.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru, Ministerul Administrației și Internelor și în consecință:
Anulează Dispoziția de sancționare nr. 14450/6.03.2009 emisă de pârâtul ORI și Ordinul MAI nr. -/16.04.2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 Iulie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.
Tehnored./5 ex./20.07.2009
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș
