Anulare act administrativ . Decizia 1623/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.1623

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 06 2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe G

JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica

JUDECĂTOR 3: Hortolomei Victor

GREFIER: - -

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3038/12 11 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 B, intimatul chemat în garanție INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII și intimatul intervenient ASOCIAȚIA " BUL".

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 01 06 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 15 06 2009.

CURTEA

Asupra recursului de față.

Prin sentința civilă nr.3038/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Municipiului în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local sector 3, ca prescrisă, s-a respins cererea de chemare în garanție introdusă de reclamantul Prefectul Municipiului împotriva chematului în garanție Inspectoratul de Stat în Construcții.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că cererea de chemare în garanție poate fi formulată numai de partea care ar putea cădea în pretenții, ori în speța de față reclamantul nu ar putea cădea în pretenții, atâta timp cât împotriva acestuia nu s-a formulat nici o astfel de pretenție.

Formularea unei cereri de chemare în garanție cu scop preventiv pentru eventualitatea teoretică în care pârâții formulează cerere reconvențională, nu este admisibilă.

Mai mult decât atât s-a constatat că și dacă reclamantul ar fi fost obligat la daune, nu s-ar fi putut îndrepta împotriva chematului în garanție Inspectoratul de Stat în Construcții, deoarece între aceștia nu există nici un raport juridic din care să rezulte drepturi și obligații reciproce.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a constatat că potrivit art.3 alin.1, rap.la art.11 alin.1 și 3 din Legea nr.554/2004, termenul de introducere a acțiunii în anulare de către prefect este de 6 luni și curge de la data la care a cunoscut existența actului.

Potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 pentru motive temeinice în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Hotărârea a cărui anulare se solicită a fost comunicată reclamantului în data de 13.06.2007, iar acțiunea de față a fost introdusă în data de 6.06.2008, cu depășirea termenului de 6 luni.

Instanța a constatat că nu există un motiv temeinic care ar justifica depășirea acestui termen, apreciind ca neîntemeiată susținerea prefectului în sensul că, analiza -urilor ar fi necesitat cunoștințe de specialitate pe care acesta nu le deține, constatările cu caracter tehnic neputând fi făcute decât de organe specializate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Prefectul Municipiului B criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța a considerat că depășirea termenului de prescripție de 6 luni nu a fost justificată și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, cu respectarea termenului de decădere de 1 an de la data comunicării actului administrativ.

Arată recurentul că HCL sector 3 nr.61/7.06.2007 i-a fost comunicată la data de 13.06.2007. Întrucât aceasta are drept obiect acordarea unei autorizații de urbanism în analizarea motivelor care au determinat declanșarea acțiunii, este necesar ca dispozițiile Legii nr.554/2004 să fie coroborate cu cele ale Lg.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cât și cu cele ale Lg.350/2000 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

Prefectul a efectuat asupra hotărârii în speță un control de legalitate prin care s-a urmărit respectarea condițiilor generale de legalitate și nu condițiilor specifice de legalitate care fac obiectul controlului administrativ specializat efectuat de către Inspectoratul în construcții.

În ceea ce privește respectarea aplicării normativelor și prescripțiilor tehnice cerute de lege în cazul documentațiilor de urbanism, acestea nu fac obiectul controlului exercitat de către prefect, care nu are aparat tehnic de specialitate în subordine. Pentru acest motiv în situația actelor administrative cu acest obiect (aprobare documentații de urbanism) de cele mai multe ori prefectul solicită punctul de vedere al Inspectoratului în construcții, organ specializat care exercită controlul de specialitate, autoritate cu atribuții expres prevăzute în sarcina sa în actele normative cu caracter special aplicabile în materie și serviciu public deconcentrat în subordinea prefectului. (Potrivit art.4 din Lg.340/2004 prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale Administrației Publice Centrale din subordinea Guvernului).

Cu privire la hotărârile adoptate de consiliile locale, având ca obiect aprobare -uri, în ceea ce privește respectarea normativelor și reglementărilor tehnice în vigoare, pe lângă controlul exercitat de prefect asupra actului administrativ se mai exercită și controlul de specialitate de către Inspectoratul de Stat în Construcții asupra documentației de urbanism aprobată prin actul administrativ.

Arată recurenta că în raport de prevederile legale invocate la instanța de fond și împrejurările de fapt cu privire la nelegalitatea HCL sector 1 nr.61/2007, precum și din interpretarea sistematică a prevederilor Lg.350/2001, Lg.340/2004, și Lg.554/2004, aprobarea acestor -uri a suscitat îndoieli cu privire la legalitate, concretizate în sesizările făcute de Inspectoratul de Stat în Construcții.

Consideră recurenta că aceste sesizări pot fi definite ca un caz bine justificat, care permite introducerea de către prefect a acțiunii peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data la care acesta a cunoscut existența actului nelegal.

S-a mai arătat de recurent că documentațiile de urbanism sunt acte administrative cu caracter normativ, așa cum a arătat instanța de fond și nu ar mai putea fi pusă în discuție prescripția dreptului la acțiune.

În drept cererea de recurs se întemeiază pe prev.art.304 pct.9 pr.civ.

Inspectoratul de Stat în Construcții a formulat întâmpinare, considerând că recursul este nemotivat în ceea ce privește excepția invocată de și admisă de către instanța de fond, respectiv inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție a.

Asociația a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului Prefectul Municipiului B, întrucât obiectivul asociației este dezvoltarea durabilă și armonioasă a Bului și a localităților din România. Ne aflăm într-o situație de urbanism derogatoriu, -urile în cauză sunt derogări de la și prin aceasta afectează dezvoltarea durabilă și armonioasă a Bului.

La termenul din 23.03.2009, a fost admisă în principiu această cerere de intervenție în conf.cu art.49-51 pr.civ.

Analizând cererea de recurs, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin HCL sector 3 nr.61/7.06.2007 au fost aprobate planuri urbanistice de detaliu pe raza sectorului 3.

Această hotărâre a fost comunicată Prefectului Municipiului B la data de 13.06.2007.

La data de 19.11.2007 Instituția Prefectului a fost sesizată prin adresa nr.8943/9.11.2007 înregistrată sub nr.32772/19.11.2007 de către Inspectoratul de Stat în Construcții cu privire la nelegalitatea 3, arătându-se că documentațiile de urbanism aprobate nu respectă prevederile Lg.350/2001.

Curtea apreciază că 3 nr.61/7.06.2007, reprezintă un act administrativ cu caracter normativ.

Acest lucru rezultă din disp.art.4 alin.1 lit.c) din Lg.350/2001 corob.cu art.48 și art.49.

Astfel potrivit art.4 alin.1 lit.c) din Lg.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul: Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: c) normativă, prin precizarea modalităților de utilizare a terenurilor, definirea destinațiilor și gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări și plantații.

În conf.cu art.48, Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective, pe una sau mai multe parcele adiacente, în corelare cu vecinătățile imediate.

(2) Planul urbanistic de detaliu cuprinde reglementări cu privire la:

a) asigurarea accesibilității și racordarea la rețelele edilitare;

b) permisivități și constrângeri urbanistice privind volumele construite și amenajările;

c) relațiile funcționale și estetice cu vecinătatea;

d) compatibilitatea funcțiunilor și conformarea construcțiilor, amenajărilor și plantațiilor;

e) regimul juridic și circulația terenurilor și construcțiilor.

(3) Planul urbanistic de detaliu se elaborează numai pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condițiilor de construire.

ART. 49 prevede de asemenea următoarele:

(1) Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice și economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum și a regulamentelor locale de urbanism.

(2) Regulamentul local de urbanism pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal, cuprinde și detaliază prevederile Planului urbanistic general și ale Planului urbanistic zonal referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor, precum și de amplasare, dimensionare și realizare a volumelor construite, amenajărilor și plantațiilor.

(3) După aprobare Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal și Planul urbanistic de detaliu împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiție.

(4) Prevederile regulamentelor locale de urbanism se diferențiază în funcție de încadrarea în unități teritoriale de referință, zone și subzone și pot fi aplicate numai în condițiile cumulative referitoare la situarea, dimensiunile și geometria parcelelor.

Din cele arătate mai sus, rezultă caracterul normativ al actului administrativ reprezentat de 3 nr.61/2007 și din această perspectivă sunt aplicabile disp.art.11 alin.4 din Legea nr.554/2004, adică, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

Cum recurentul reclamant a introdus acțiunea la data de 6.06.2008 și în speță sunt aplicabile disp.rt.11 alin.4 din Legea nr.554/2004, în ceea ce privește actul administrativ care face obiectul cererii de chemare în judecată, rezultă că acțiunea poate fi introdusă oricând.

Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, acțiunea formulată de prefect în termenul prevăzut la art.11 alin.1, care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect și în condițiile prevăzute de prezenta lege.

De altfel, Curtea apreciază ca fiind pertinentă susținerea recurentului în sensul că analiza -urilor ar fi necesitat cunoștințe de specialitate pe care acesta nu le deține, constatările cu caracter tehnic putând fi făcute decât de organe specializate, astfel se constată că reclamantul recurent a introdus acțiunea în termenul de 1 an de la data luării la cunoștință a actului, fiind justificată depășirea termenului de 6 luni pentru motivele invocate de reclamant.

Față de cele arătate mai sus, în conf.cu art.312 al.5 pr.civ. constatând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3038/12 11 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL SECTOR 3 B, intimatul chemat în garanție INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII și intimatul intervenient ASOCIAȚIA " BUL".

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 15.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Red.VR GREFIER

EF/2ex.

14.10.2009

Tr.B-09

Jud. AJ

Președinte:Grecu Gheorghe
Judecători:Grecu Gheorghe, Voicu Rodica, Hortolomei Victor

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 1623/2009. Curtea de Apel Bucuresti