Anulare act administrativ . Sentința 165/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 165/F/2008 Dosar nr-
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în baza Legii contenciosului administrativ de reclamanta ASOCIAȚIA PRIMĂRIILOR "PĂDUREA ", în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2008 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 3 noiembrie 2008.
CURTEA
Constată că prin Sentința civilă nr.176/27.03.2006 pronunțată de Judecătoria Rupeaa fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Rupea și a fost declinată competența de judecare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea reclamantei Asociația Primăriilor "Pădurea ", jud. B, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, anularea adresei nr.-/VM/05.09.2005 emisă de pârât.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
Reclamanta arătat că prin adresa nr. -/VM/05.09.2005, emisă de către pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția Politici, Strategii și Reglementări Forestiere s-a retras autorizația de practică a inginerului, pe o perioadă de 6 luni, pe motiv că nu a respectat prevederile art. 9 din HG 954/2002 și prevederile art. 14 din Regulamentul, privind confecționarea și folosirea elor silvice din dotarea ocolului.S-a mai arătat că art.9 prevede obligativitatea, ca până la data de 01.01 2004, proprietarii de fond forestier al căror drept de proprietate a fost reconstituit în baza Legii Fondului Funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a LG. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii Fondului Funciar nr.18/1991 și ale Lg. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, și care au fost puși în posesie, de a elabora prin unități autorizate amenajamente silvice. La acest punct s-a mai precizat că Primăria Comunei a avut în proprietate pășunile împădurite și și până în 1989, deci acestea nu au făcut obiectul Lg.18/1991, respectiv Lg.1/2000 și Primăria a considerat că nu are nevoie de amenajament silvic pe aceste zone.
Reclamanta a menționat că în situațiile în care nu există amenajament silvic se poate pune în valoare un volum de 1 mc /an/ha,că așa s-a procedat în silvicultură până în 1989 și după aceea, până la întocmirea amenajamentelor. S-a precizat că suprafața pășunilor și este de 697,2 Ha,iar în anul 2004, fiind un incendiu de litieră în aceste suprafețe, au apărut cazuri de arbori uscați și dezrădăcinați ce necesitau să fie puși în valoare, în caz contrar existând pericolul de sustragere sau degradare, în acest sens, Primăria a emis adresa nr. 1540/24.05.2004 Ocolului Silvic Pădurea, s-a eliberat de marcat și s-a executat marcarea, s-a întocmit și s-a valorificat material lemnos de către Primăria.
S-a făcut precizarea că Primăria a avut alocat pentru anul 2004 o cotă de tăiere de 762 mc pe zona, și pentru același an s-au marcat numai 647 mc. deci sub cota de tăiere aprobată, în acest volum fiind cuprinsă și masa lemnoasă rezultată din pășunea și, deci nu s-a depășit cota aprobată pentru pășunea primăriei.
Reclamanta a precizat că s-a insistat din partea Ocolului Silvic Pădurea, pe lângă Primăria să se amenajeze și trupurile de pășune din zona localităților și, lucru ce s-a realizat, în prezent existând amenajament silvic.
Pentru toate motivele expuse, reclamanta a arătat că apreciază că nu s-au făcut abuzuri, prin executarea acestor marcări, din contră, s-a făcut o tăiere de igienă și s-au valorificat arbori uscați și doborâți de vânt.
Referitor la încălcările prevederilor art. 14 din Regulamentul privind confecționarea și folosirea elor silvice unde inginerul este acuzat că nu a trecut în delegația de folosire a ului,nr. de parcelă sau nr. cadastral,reclamanta a învederat că, nefiind amenajament nu se putea trece nr.-lui, în schimb s-a trecut denumirea topică a pășunii, și, nu s-a încălcat nici o limită, nu s-a marcat altă zonă sau la alți proprietari, deci nu s-a produs nici o pagubă fondului forestier sau vegetației forestiere din afara acestuia.
Reclamanta a făcut precizarea că, în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență privind Statutul personalului silvic nr.59/2000, nu s-au încălcat prevederile art.48, întrucât, prin fapta comisă, de a nu specifica nr. cadastral, ci numai denumirea topică, nu s-au adus daune intereselor silviculturii și prestigiului instituției pe care o reprezintă, că a fost o greșeală de formă, nu de fond jar în cazul în care se considera că inginerul silvic a greșit ar fi fost posibil să se aplice o pedeapsă pentru abatere disciplinară, respectând ordinea sancțiunilor, conform art. 48 pct.2.eventual subpunctul a, b sau
Referitor la adresa nr. -/VM/28.09.2005, că au fost create premisele de folosire ilegală a ului de marcat, în locul numit lui "unde au fost identificate 7 cioate specia stejar, marcate cu rotund, se menționează că inginerul care a avut delegație pentru marcare în pășunea și nu a executat marcări în zona specificată în adresă, respectiv " lui ", nr.top. 2817. Cu privire la verificarea executată de către delegații B.reclamanta din prezenta cauză a arătat că aceasta s-a efectuat fără participarea unui delegat din partea Ocolului Silvic "Pădurea ", cu toate că șeful de ocol s-a oferit să dispună prezența unui delegat la această verificare, că delegații B au vorbit doar telefonic cu inginerul care a executat marcarea și nu au ajuns la un punct comun, inginerul în cauză oferindu-se și el să facă o deplasare în teren,dar a fost refuzat pe motiv că dumnealor sunt presați de timp și trebuie să răspundă urgent la sesizare.
Reclamanta și-a exprimat punctul de vedere,.arătând că nu consideră că este normal să se ia măsuri numai pe presupunerea că firele de stejar au putut fi marcate cu aparținând Ocolului Silvic "Pădurea ", din moment ce amprenta nu a putut fi identificată în întregime. S-a mai arătat că zona reclamată " lui ", se află în pășunea numită "Frăția", unde delegatul Ocolului reclamant nu a executat marcări, aflată în vecinătatea Comăna și, care sunt administrate de Ocolul Silvic " ", respectiv,Ocolul Silvic, că în adresa R.se specifică faptul că amprenta nu a putut fi identificată în întregime iar cercetarea la fața locului ar fi trebuit să se facă în prezenta Ocolului Silvic Pădurea și a delegatului Primăriei Comunei sau a Poliției, pe raza căreia s-a desfășurat acțiunea de control și că în prezent, acest caz se află în cercetări la Poliția.
Reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune (8 dos),prin care a învederat faptul că la decizia nr.-/VM/05.09.2005 a RD irecția Politici, Strategii și Reglementări Forestiere,nu s-a ținut cont de prevederile OG 59 privind Statutul Personalului Silvic, art.48, pct.3, în care se specifică faptul că stabilirea sancțiunii se va face numai în urma anchetării și analizării împrejurărilor în care s-a comis abaterea disciplinară și a audierii persoanei în cauză,ori în cazul în speță, audierea nu s-a făcut. S-a precizat că, art.49 din aceeași ordonanță, prevede ca analizarea cazului și aplicarea sancțiunii în cazul abaterilor pentru care organele constatatoare propun sancțiunile prevăzute la art. 48 alin.2 lit.g, să fie făcute de către consiliul de disciplină, în vederea adoptării hotărârii de aplicare a sancțiunii, iar în cazul în speță, conducerea Asociației Pădurea nici nu a fost informată deși exista obligativitatea, conform Ordonanței 59 să fie anunțați, întrucât are contract cu această asociație.
Prin precizarea de acțiune, se arată că aceste prevederi care trebuiau respectate sunt prevăzute, de altfel și în Contractul Colectiv de muncă pe anul 2004-2005,la cap.art.100,101,103, articole referitoare la sancționarea salariaților,că au mai existat neînțelegeri și în trecut între reclamantă și Regia națională a Pădurilor întrucât reclamanta a fost prima care a înființat în județul B, ocol silvic privat și că, în prezent în județul B există 7 ocoale particulare care i-au urmat exemplul.
în susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar copie după adresa nr. 1590/24.05.2004 a Primăriei, prin care se solicită marcarea; adresa nr. -A/M/05.09.2005 a, adresa nr. -A/M/28.09.2005 a, copie după Hotărârea 954/05.09.2002, art.9 Regulament, copie după cap. VIII din contractul colectiv de muncă pe anul 2004-2005 și copie după ordonanța 59 privind Statutul Personalului Silvic-art.48 și 49.
După declinarea competenței, reclamanta a mai depus alte înscrisuri în susținerea cererii introductive, atașate la o notă de ședință depusă în data de 23.04.2008 (filele 6-20 dosar Curtea de Apel Brașov ).
În întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Prin adresa nr.-/VN/05.08.2005, Direcția Politici, Strategii și Reglementări Forestiere din cadrul a adus la cunoștința reclamantei faptul că, în urma acțiunii de control efectuată de Inspectoratul teritorial d e regim silvic și de vânătoare B în pășunea împădurită situată pe raza localității, s-a constatat fapt l că, la solicitarea Primăriei, fără a exista studiu de transformare, șeful ocolului silvic Pădurea, ing., a dispus punerea în valoare și a autorizat spre exploatare parcele 12 și 13, încălcând astfel:
Dispozițiile art.9 din HG nr.954/2002 privind aprobarea Regulamentului pentru stabilirea modalităților concrete de gospodărire a pădurilor și de repartizare a resurselor materiale și a surselor financiare cuvenite persoanelor fizice și juridice pentru pădurile pe care le au în proprietate și pe care le administrează prin structuri silvice de stat, pe bază contractuală, precum și a obligațiilor acestora.
Dispozițiile art.14 din Regulamentul privind confecționarea și folosirea elor silvice din dotarea structurilor silvice constituite la nivel de ocoale silvice, necesare pentru gospodărirea pădurilor proprietate privată și a celor proprietate publică aparținând comunelor, orașelor și municipiilor aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr.33/2002, întrucât nu a completat delegația de folosire a ului silvic cu toate datele necesare.
În temeiul art.26 al Ordinului MAAP nr.116/2002 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind autorizarea personalului silvic, avizarea constituirii și autorizarea funcționării structurilor silvice pentru gospodărirea pădurilor proprietate privată și a celor proprietate publică aparținând comunelor, orașelor și municipiilor, începând cu data de 30.08.2005 s-a retras autorizația de practică a domnului pe o perioadă de 6 luni.
S-a olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a susținut că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art.9 din HG nr.954/2002, potrivit cărora, până la data de 01 ianuarie 2005, proprietarii de fond forestier al căror drept de proprietate a fost reconstituit în baza legilor fondului funciar au obligația de a elabora, prin unități autorizate, amenajamente silvice, întrucât Primăria comunei a avut în proprietate pășunile împădurite și și până în 1989, ca atare acestea nu ar fi făcut obiectul legilor fondului funciar. Acesta este și motivul invocat de Primăria pentru neelaborarea amenajamentului silvic pe aceste zone.
Conform Legii nr.18/1191, terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza cărora sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României. Din fondul funciar al României, potrivit art.2 lit.b) din lege, fac parte și terenurile cu destinație forestieră, respectiv terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor și cele neproductive - stâncării, abrupturi, bolovanișuri, râpe, ravene, torenți -, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice.
Mai mult, legea definește deținătorii de terenuri ca fiind titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deținători precari.
În aceeași ordine de idei, s-a învederat că în data de 05.10.2005 a fost aprobată OUG nr.139 privind administrarea pădurilor din România, al cărui domeniu de aplicare îl constituie toate suprafețele de pădure exploatate în regim silvic, indiferent de titularul dreptului de proprietate asupra acestor suprafețe. Prin art.5 al acestui act normativ se instituie obligativitatea elaborării amenajamentelor silvice, la nivel de unitate de bază, pentru toate pădurile supuse regimului silvic.
Drept urmare, față de dispozițiile legale menționate, este evident că reclamantei îi sunt aplicabile deopotrivă prevederile Legii nr. 18/1191 și cele ale HG nr.954/2002, menținându-se în sarcina acesteia obligația elaborării amenajamentelor silvice.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art.14 din Regulamentul privind confecționarea și folosirea elor silvice, reclamanta susține că "nefiind amenajament, nu se putea trece numărul -ulur, în schimb a fost trecută denumirea topică a pășunii, nu s-a încălcat nicio limită, deci nu s-a produs nicio pagubă fondului forestier sau vegetației forestiere din afara acestuia.
Se arată că reclamanta nu poate invoca în apărarea sa în fața instanței propria turpitudine ("nemo auditur propriam turpitudinem allegans"), întrucât culpa neelaborării amenajamentului îi aparține în exclusivitate.
Domnului i-a fost retrasă autorizația de practică pe o perioadă de 6 luni ca urmare a faptului că nu a completat delegația de folosire a ului silvic, creându-se astfel premisele folosirii ilegale a ului de marcat.
În mod eronat reclamanta a făcut referire la prevederile OUG nr.59/2000 privind statutul personalului silvic, susținând că nu au fost încălcate dispozițiile art.48 din ordonanță, întrucât aceste prevederi legale nu își găsesc aplicabilitatea în speța dedusă judecății.
Astfel, măsura retragerii autorizației de practică a domnului nu constituie o abatere disciplinară în sensul celei stipulate de OUG nr.59/2000, sancțiunea fiind aplicată șefului de ocol silvic în temeiul Ordinului nr.116/2002 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor prin care au fost aprobate Instrucțiunile privind autorizarea personalului silvic, avizarea constituirii și autorizarea funcționării structurilor silvice private pentru gospodărirea pădurilor proprietate privată și a celor proprietate publică aparținând comunelor, orașelor și municipiilor (fapt care reiese din chiar actul atacat).
Art. 26 din Ordinul nr. 116/2002 legitimează direcția de specialitate din cadrul autorității centrale care răspunde de silvicultură (în speță, Direcția Politici, Strategii Și Reglementări Forestiere din cadrul ) să hotărască asupra suspendării sau retragerii autorizației de practică a personalului silvic angajat.
Așadar, măsurile dispuse prin actul atacat sunt temeinice și legale, reclamanta nefăcând dovada contrarie, în sensul art. 1169 din Codul civil.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că acțiunea reclamantei este în întemeiată, astfel încât urmează aoa dmite, urmând a anula actul administrativ atacat, anume adresa nr.-/VM/05.09.2005 emisă de pârât. Astfel, sub aspectul competenței materiale a Curții de Apel Brașov, instanța constată că în mod corect Judecătoria Rupeaa declinat competența de soluționare a cauzei pe fond, în primă instanță, la Curtea de Apel Brașov, ca litigiu de contencios administrativ, fiind îndeplinite cerințele art.10 alin.1 teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și art.3 pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Actul atacat este în mod evident un act administrativ în sensul art.2 lit.c din Legea contenciosului administrativ, adică act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, act care modifică sau stinge raporturi juridice, natură juridică ce nu a fost contestată, de altfel, de către pârâtul.
Prin adresa nr.725/15.09.2005, expediată de către reclamantă pârâtului, reclamanta Asociația Primăriilor "Pădurea ", jud. Bae fectuat procedura prealabilă, pârâtul răspunzând negativ solicitării reclamantei de a reveni asupra sancțiunii aplicate inginerului silvic - administrator al Ocolului Silvic "Pădurea ". Reclamanta a solicitat prin mai multe petiții adresate pârâtului revocarea dispoziției de sancționare a inginerului silvic, solicitări la care pârâtul a menținut soluția inițială, menținând sancțiunea aplicată acestui funcționar silvic.
Potrivit art.48 alin.3 OUG nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic, abaterile disciplinare ale personalului silvic se constată de șeful ierarhic ori de personalul cu atribuții de control pe linie silvică, iar stabilirea sancțiunii se face numai după anchetarea și analizarea împrejurărilor în care a fost comisă abaterea disciplinară, după audierea persoanei în cauză, iar sancțiunile se stabilesc de consiliul de disciplină, conform art.49 alin.2. În cauză pârâtul nu a făcut dovada că a fost urmată procedura prevăzută de lege pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare pentru personalul silvic, persoana sancționată disciplinar făcând parte din categoria personalului silvic și fiindu-i aplicabile persoanei sancționate de pârât dispozițiile acestei ordonanțe de urgență. Instanța constată că se confirmă, de asemenea, afirmația reclamantei potrivit căreia nu au fost respectate de către pârât la emiterea actului administrativ atacat prevederile contractului colectiv de muncă pe anii 2004-2005, care stabilesc faptul că sancționarea disciplinară a personalului silvic nu se poate dispune, sub sancțiunea nulității absolute a dispoziției de sancționare, mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, cercetare care nu a fost efectuată în cauză față de funcționarul silvic.
În consecință, instanța constată că pârâtul, la emiterea actului administrativ atacat, nu a respectat mai multe dispoziții legale obligatorii, nerespectare care atrage nulitatea actului administrativ nr.-/VM/05.09.2005. Ca atare, instanța de fond urmează a admite acțiunea reclamantei, astfel încât va anula adresa nr. -/VM/05.09.2005 emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civ. instanța ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Asociația Primăriilor "Pădurea " loc., jud. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu sediul în B, B dul -, nr. 24, sector 3 și, în consecință:
Anulează adresa nr.-/VM/05.09.2005 emisă de pârât.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.11.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.- 3.11.2008
- - 4.12.2008 4 ex.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu
