Anulare act administrativ . Sentința 165/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 165/CA
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
S-a luat spre examinare acțiunea introdusă de reclamanta " " I, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Primul Ministru și Ministrul Finanțelor - G, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază obiectul litigiului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului care se află la al treilea termen de judecată, după care;
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, apreciază pricina în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 313/45 din 8 mai 2009, reclamanta -"" SRL Ias olicitat, în contradictor cu pârâtul Guvernul României, astfel precum s-a arătat prin precizările depuse la termenul din 6 iulie 2009, anularea prevederilor art. 3 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.977/2003, precum și a dispozițiilor art. 32 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.43/2009, pe motiv că, prin "impunerea taxei radio nediscriminatoriu, atât firmelor ce au activitate, cât și celor care nu desfășoară nici o activitate se îngrădește libertatea de informare a agenților economici" și că, prin "impunerea unui impozit minim datorat de persoanele juridice române, folosind ca etalon cifra de afaceri "0"(zero) în grila de impozitare, nu se face altceva decât să pună contribuabilul persoană juridică în fața unei taxe pe propria existență în Registrul comerțului, deghizată în spatele numelui de impozit", "periclitându-se și îngrădindu-se egalitatea de șansă, prin aducerea în insolvență".
Reclamanta a solicitat de asemenea ca, în temeiul art. 16 alin.1 din Legea nr.554/2004, "instanța să cerceteze dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals" în cazul primului - ministru și a Ministrului Finanțelor Publice G, în ceea ce privește "emiterea și aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului 34/2009, caz în care să sesizeze organele de cercetare penală competente".
Primul - ministru și Guvernul României, prin întâmpinare, au invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind neconstituționalitatea art. 3 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr. 977/3003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, precum și excepția inadmisibilității cererii referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 32 din Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2009, solicitând respingerea cererilor.
Pârâtul ministrul finanțelor publice nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că societatea comercială cu răspundere limitată "" nu a fost autorizată și înmatriculată în registrul comerțului în baza încheierii nr. 11555 din 20 octombrie 2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, sub nr. J -, având ca domeniu principal de activitate "Activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea", fiind administrată de asociatul unic.
În cursul anului 2009, reclamanta s-a adresat primului - ministru solicitând revizuirea sistemului de impozitare, cerere la care prin adresa nr. 622.110/27.05.2009 i se comunică de către Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Legislație Impozite, că "măsura fiscală de implementare a unui impozit minim, finalizată prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2009, se încadrează în cerințele creării unui sistem fiscal - bugetar sustenabil".
Reclamanta, prin administrator, a sesizat de asemenea Comisia Europeană și Avocatul Poporului.
Apreciind că măsurile fiscale criticate "pun în pericol existența societății comerciale și implicit siguranța materială", reclamanta a promovat prezenta acțiune, în temeiul Legii nr. 554/2004.
Mai înainte de a examina, pe fond, cererea reclamantei, care se prezintă ca un mixaj nepotrivit între instituția excepției de neconstituționalitate și acțiunea în anulare, curtea a solicitat reclamantei să facă dovada că cererea sa îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de Legea nr.554/2004, raportat și la excepțiile ridicate de pârâtul Guvernul României.
Examinând cererea, sub acest aspect, Curtea constată că reclamanta "supune atenției" instanței două "excepții de neconstituționalitate", cu privire la prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2009, fără a dovedi că a formulat pretenții la despăgubiri pentru prejudiciile pretins cauzate prin acest act normativ, sau că a cerut anularea actelor administrative ce ar fi fost emise în baza acestei dispoziții normative, apreciată ca fiind contrară Constituției României.
În atare situație, Curtea constată că dispozițiile art. 9 al.2 și 3 din Legea nr.554/2004, pe care reclamanta își întemeiază cererea, nu pot fi aplicate în cauză, întrucât, prin modificările aduse alin.1 al art. 9 din Legea contenciosului administrativ, prin Legea nr.100/2008, s-a stabilit că doar în măsura în care obiectul principal al cererii nu este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții din ordonanță, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ.
Drept urmare, constatând că reclamanta nu contestă vreun act ce s-ar fi emis în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2009, ci invocă simplul fapt al neconstituționalității acestui act normativ, cu putere de lege, făcând referire la "drepturile cetățenilor, egalitatea de șansă și condamnarea discriminărilor", în condițiile în care ea este organizată și funcționează ca persoană juridică de drept privat, Curtea apreciază că cererea de a se verifica, pe cale principală, legalitatea și constituționalitatea actului normativ menționat este inadmisibilă, prin raportare la noul cadru de reglementare stabilit prin art. 9 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificat prin Legea nr.100/2008, drept pentru care o va respinge, petenta neputându-se prevala, în aceste condiții, de sesizările ce au fost adresate Curții Constituționale de alte persoane sau autorități publice.
În ceea ce privește " excepția de neconstituționalitate cu privire la impunerea taxei radio nediscriminatoriu", ridicată de reclamantă prin cererea introductivă, Curtea constată că actul contestat este un act administrativ cu caracter normativ și că, în atare condiții, Hotărârea Guvernului nr.977/2003 nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, în înțelesul dat acestei proceduri de Legea nr.47/1992, care se referă în mod limitativ la "legi sau ordonanțe", drept pentru care cererea va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
Cât privește cererea de "anulare a art. 3 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr.977/2003", formulată prin precizările depuse la termenul din 06.07.2009, Curtea constată că reclamanta nu a făcut dovada că s-a conformat obligației instituite prin art. 7 din Legea nr.554/2004, respectiv că, mai înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, a solicitat autorității emitente a actului administrativ contestat în speță Guvernului României, revocarea acestei hotărâri, în tot sau în parte.
Demersurile făcute de reclamantă în vederea modificării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 32/2009 nu sunt de natură a suplini lipsa plângerii prealabile în ceea ce privește Hotărârea Guvernului nr.977/2003, întrucât norma legală evocată impune ca plângerea să se refere în mod explicit la actul administrativ unilateral prin care o persoană se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim și nu la chestiuni de ordin general, precum ar fi cele referitoare la sistemul fiscal, tot astfel cum nici sesizările adresate Avocatului Poporului sau Comisiei Europene nu pot suplini lipsa plângerii prealabile, ce trebuia adresată emitentului actului administrativ contestat, motive pentru care, constatând că nerespectarea cerințelor art. 7 din Legea nr.554/2004 constituie un fine de neprimire a acțiunii, în temeiul art.18 din acest din urmă act normativ, cererea reclamantei urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește efectele sentinței nr.767 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, Curtea constată, pe de o parte, că aceasta nu este irevocabilă, iar pe de altă parte că ea nu se bucură de autoritate de lucru judecat, în ceea ce o privește pe reclamantă, întrucât nu este întrunită condiția triplei identități (același obiect, aceeași cauză și aceleași părți) instituită prin art. 1201 Cod civil.
Cât privește cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art. 16 din Legea nr.554/2004, Curtea constată, pe de o parte, că nici primul - ministru și nici ministrul finanțelor publice nu pot fi asimilați, în ceea ce privește consecințele implicării lor în producerea de elaborare a unor acte cu caracter normativ (hotărâri ale Guvernului, sau ordonanțe), funcționarilor la care face referire norma legală menționată, iar pe de altă parte pentru că nici una din infracțiunile enumerate în cuprinsul cererii introductive nu poate face obiectul cercetării instanțelor de contencios administrativ, reclamanta fiind în eroare atunci când apreciază că are dreptul de a cere instanței care exercită controlul de legalitate a actelor autorităților și instituțiilor publice "să sesizeze organele de cercetare penală competente" cu chestiuni ce țin de domeniul răspunderii ministeriale, reglementată de Legea nr.115/1999, considerente pentru care și această cerere urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibile, cererile formulate de reclamanta " ", având sediul în I,-, -. B, parter,.2, reprezentată prin administrator, în contradictor cu pârâții: Guvernul României, având sediul în B, nr.1, sector 1, Primul - Ministru, cu sediul procesual ales în B, nr.1, sector 1 și Ministrul Finanțelor Publice G, având sediul procesual ales în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE,
- - -
GREFIER,
-
Red.
Tehnored.
6 ex./01.10.2009
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
