Anulare act administrativ . Decizia 168/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.168
Ședința publică din 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții, și și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr.982/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamanții-recurenți lipsă se prezintă avocat, lipsă fiind pârâta recurentă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamanților.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul reclamanților, domnul avocat solicită admiterea recursului formulat de reclamanți, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de validare care să cuprindă valoarea compensațiilor, actualizate cu indicele de inflație conform celor două expertize tehnice judiciare întocmite în cauză, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, conform chitanței de la dosar.
De asemenea, solicită respingerea recursului formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru motivele cuprinse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș sub nr.8193 din data de 7.12.2007precizată și completată ulterior (filele 85, 108-109 dosar), reclamanții, și, în calitate de succesori ai numiților și, decedați, titulari ai drepturilor stabilite conform Legii nr.9/1998, au solicitat ca prin hotărâre judecătoreasca să se dispună anularea Deciziei nr. 117/12.10.2007 prin care a fost validată Hotărârea nr. 435/16.09.2002 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită o nouă decizie de validare prin care să reactualizeze compensațiile bănești stabilite prin emiterea Hotărârii nr. 435/16.09.2002 a Comisiei Județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamanții arată că prin hotărârea nr. 435/16.09.2002 a Comisiei Județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, Comisia Județeană Tap ropus să le fie acordată numiților și suma de 794.187.510 lei ROL lei (79.418,751 lei RON), cu titlu de compensații, hotărâre pe care a transmis- la pârâtă pentru validare.
Deși, hotărârea Comisiei Județene Taf ost emisă la data de 16.09.2002, Decizia nr. 117/12.10.2007 prin care a fost validată din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Hotărârea nr. 435/16.09.2002 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, a stabilit validarea cu diminuarea compensațiilor la suma de 383.005.100 lei ROL, respectiv 38.300,51 lei RON.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea acțiunii ca neîntemeiată față de faptul că prin Decizia nr. 117/12.10.2007 a fost validată Hotărârea nr. 435/16.09.2002 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 acordându-se compensații diminuate la valoarea de 38.300,51 lei RON față de faptul că s-au constatat erori de calcul cu privire la suprafața de teren agricol și teren intravilan. Comisia Județeană Tac alculat 10 ha teren și pârâta a redus calculul pentru 5 ha teren agricol constatându-se faptul că la reforma agrară din 23 martie 1945 autorul a primit 5 ha teren agricol.
Prin sentința civilă nr.982/25.11.2008, Tribunalul Timișa admis acțiunea precizată și completată formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în B, a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 117/12.10.2007 prin care a fost validată Hotărârea nr. 435/16.09.2002 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, menținând măsura de validare și obligând pârâta să emită un nou ordin de validare - decizie, prin care să acorde reclamanților suma stabilită de Comisia Județeană T, actualizată în raport cu rata inflației, calculată de la data de 16.09.2002 și până la data emiterii deciziei și a obligat pârâta la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reținând că obiectul cererii reclamanților îl constituie disp.art.1 al.2 din nr.9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului în urma aplicării Tratatului dintre România si ia, semnat la C la 07.09.1940, text de lege potrivit căruia cetățenii români prejudiciați în urma aplicării tratatului dintre România si ia. au dreptul la compensații potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile- construcții si terenuri- pe care le aveau în proprietate în județele si, cedate iei, precum si pentru recoltele neculese de porumb, si soarelui.
Prin Hotărârea nr. 435/16.09.2002 (fila 24 dosar), Comisia Județeană T, a propus acordarea cu titlu de compensații a sumei de 794.187.510 lei ROL lei ( 79.418,751 lei RON), numiților și, titulari ai drepturilor stabilite conform Legii nr.9/1998, în calitate de succesori legali ai defunctului pentru bunurile imobile- construcții si terenuri- pe care le avea în proprietate în județul, comuna, localitatea, precum si pentru recoltele neculese. Din totalul sumei, suma de 440.994.227 lei a fost calculată pentru terenul agricol ca valoare a acestuia, potrivit tehnice de calcul (fila 25 dosar) pentru suprafața de 10 ha teren agricol deținută în extravilan. În aceeași fișă se menționează și suprafața de 2200 mp teren intravilan.
Această hotărâre a fost trimisă spre validare în conformitate cu art.7 din nr.9/1998, către Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Conform art.7 alin.3 din Legea 9/98 "în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile si va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene si a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile".
Astfel, acest text de lege instituie obligația de validare sau invalidare a hotărârii comisiei județene în termen maxim de 60 de zile de la emiterea hotărârii comisiei județene.
Însă doar la data de 12.10.2007 a fost emisă Decizia de validare cu nr. 117, de către pârâtă și prin care s-a validat Hotărârea nr. 435/16.09.2002 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, cu diminuarea compensațiilor la suma de 38.300,51 lei RON pentru erori de calcul la determinarea compensațiilor pentru terenul agricol și terenul intravilan (filele 20-21 dosar).
Potrivit art.1 din legea 554/2004 " orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim poate fi atât privat, cât si public, iar la art.2 lit.o din aceiași lege se arată că, se înțelege prin "interes legitim privat-posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat ".
În raport de aceste texte de lege, din probele cauzei, se constată că prin hotărârea nr. 435/16.09.2002 a Comisiei Județene T, a fost recunoscut dreptul la compensații în suma totală de 794.187.510 lei ROL lei ( 79.418,751 lei RON), iar după peste cinci ani de zile prin emiterea Deciziei nr. 117/12.10.2007 a fost validată hotărârea prin diminuarea compensațiilor la suma de 38.300,51 lei RON, invocându-se erori de calcul la determinarea compensațiilor pentru terenul agricol și terenul intravilan.
Verificându-se actele care compun dosarul administrativ raportat la probele cu expertize tehnice de specialitate administrate în cauză (în scopul evaluării bunurilor), sub un prim aspect se constată faptul că, în speță nu s- făcut dovada, că suprafața de 5 ha teren agricol cu privire la care pârâta a diminuat prin reducerea ei din modul de calcul, compensațiile, și pe care la reforma agrară din 23 martie 1945 primit-o autorul lui, (fila 67 dosar - Titlu de proprietate), ar fi fost dobândită în scop reparator ca despăgubiri, față de bunurile abandonate pe teritoriul. Potrivit situației reținute de Comisia constituită în baza Legii nr.9/1998 și sub acest aspect necontestată, a deținut 10 ha teren agricol, astfel încât nefiind făcută dovada acordării reparațiilor și pentru cele 5 ha înlăturate din calcul de către pârâtă odată cu emiterea deciziei de validare, se constată legală și temeinică Hotărârea nr. 435/16.09.2002 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, impunându-se respectarea principiului acordării compensațiilor la nivelul acoperirii integrale a pagubei suferite de cei îndreptățiți.
Această diminuare a compensației cu terenul în suprafață de 5 ha pe care la reforma agrară din 23 martie 1945 primit-o autorul lui, nu este justificată, neexistând nici o dovadă că s-a făcut atribuirea la reforma agrară din 1945 cu titlul de despăgubire pentru bunurile rămase pe teritoriul statului, urmare aplicării Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940.
Deși, au trecut mai mult de 5 ani de la data adoptării de către comisia locală a Hot. nr. 435/16.09.2002 pârâta Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a efectuat decât la data de 12.10.2007 procedura de validare a hotărârii comisiei locale în raport de disp.art.7 al.3 din nr.9/1998, respectiv Departamentul pentru aplicarea legii 9/98 din cadrul Cancelariei Primului Ministru are ca atribuții -conform art.4 lit.g din HG 1643/7.10.2004 aceea de a,"propune reactualizarea despăgubirilor la data emiterii ordinului de validare"astfel că si legiuitorul a considerat că se impune o reparație echitabilă,în sensul stabilirii sumei ca si despăgubire si apoi reactualizarea sa între data stabilirii sumei si data emiterii ordinului de validare.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța constată că acțiunea reclamanților este întemeiată, pârâta avea obligația să se pronunțe asupra hotărârii Comisiei Județene T de aplicare a nr.9/1998, respectiv să valideze suma propusă ca despăgubiri în 60 de zile si să o reactualizeze.
Interpretarea literală și sistematică a dispozițiilor art.8 alin.2 din nr.9/1998 conduce la concluzia că legiuitorul a făcut în mod cert distincție între "stabilirea" și "validarea" compensațiilor, momentul în raport cu care se determină obligația de actualizare, în funcție de data plății, fiind cel al stabilirii lor de către Comisia Județeană. Având în vedere respectarea principiului acordării compensațiilor la nivelul acoperirii integrale a pagubei suferite de cei îndreptățiți, cât și a evitării prejudicierii unor persoane ca urmare a neîndeplinirii în termenul legal a obligațiilor ce cad în sarcina organismelor abilitate să pună în aplicare dispozițiile nr.9/1998, neputându-se pune în sarcina reclamanților riscul erodării sumelor stabilite de comisie prin trecerea timpului ca urmare a nevalidării hotărârilor în termenul reglementat de art.7 alin.3 din nr.9/1998.
Diminuarea compensațiilor la suma de 38.300,51 lei RON nu se justifică sens în care, văzând cele redate supra în considerentele de față cu privire la suprafața de teren deținută de și abandonată pe teritoriul, se apreciază că s-au acordat corect despăgubiri bănești de către Comisia Județeană
În mod evident însă, suma de 794.187.510 lei ROL lei ( 79.418,751 lei RON), stabilită de către Comisia Județeană ca reprezentând valoarea compensațiilor la data de 16.09.2002, nu mai avea aceeași valoare la data validării 12.10.2007 și clar nu va mai avea aceeași valoare la data viitoare a plății, din cauza inflației. Ori, reclamanții sunt îndreptățiți, atâta vreme cât hotărârea comisiei județene Taf ost validată, să primească aceeași valoare economică a compensațiilor stabilite, cu alte cuvinte, aceeași valoare a despăgubirilor așa cum a fost determinată și nu diminuată urmare procesului inflaționist, la data încasării sumei.
De asemenea, văzând că dreptul la compensație stabilit de Comisia Județeană este sub condiție rezolutorie, respectiv depinde de validarea acestuia, însă în momentul în care a fost validat și deci condiția cade, dreptul la compensații se consolidează cu efect retroactiv de la data stabilirii, astfel încât beneficiarul are dreptul la data plății la aceeași valoare economică cu cea din momentul stabilirii ca urmare a evaluării, se va dispune pârâtei urmare emiterii noului ordin-decizie de validare, să reactualizeze compensațiile bănești stabilite conform hotărârii Comisiei Județene
Potrivit concluziilor celor trei experți ale căror rapoarte de expertiză se găsesc la dosar și la care s-a făcut referire în considerentele de față, s-au stabilit următoarele valori aduse la zi: 277.877 lei (expertizele judiciare: 107.407 lei pentru recoltele neculese, 89.790 lei pentru locuință și anexe, 80.680 lei pentru terenul arabil în suprafață de 10 ha.), 284.896 lei (expertiza extrajudiciară), pentru bunurile abandonate de către, pentru care s- emis numiților și Hotărârea nr. 435/16.09.2002 de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, și care, aceștia din urmă, sunt moșteniți de către reclamanții din prezenta acțiune, conform dovezilor privind succesiunea aflate la dosar (filele 12, 103, 111-113 dosar: Certificat de calitate de moștenitor nr.104/30.11.2007, succesiune legală și testamentară a reclamanților, după defunctul decedat la 24 martie 2005; Certificat de moștenitor nr.76/16 septembrie 2004 și nr.84/26.10.2005 pentru reclamanta după defuncta decedată la 22 mai 2004).
Așa fiind, în temeiul art.7 al.3, art. 8 alin.2 din Legea nr.9/1998, raportat la art.1, art.8, art.10, art.18 si art.24 al.2 din Legea nr.554/2004, art. 998 și art.999 cod civil cu referire la art. 4 lit. g) și art. 7 din HG nr.1643/2004, precum și principiul de drept civil al reparării integrale a prejudiciului, acțiunea a fost admisă, conform dispozitivului care face parte integrantă din hotărâre, văzând că au fost solicitate cheltuieli de judecată, potrivit art.274 Cod procedură civilă, în sumă de 700 lei.
Împotriva acestei hotărârireclamanțiiau declarat recurs, și, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul anulării deciziei mr.117/12.10.2007 și obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unei noi decizii de validare care să cuprindă valoarea compensațiilor, actualizate cu indicele de infație conform celor două expertize.
De asemenea a declarat recurs împotriva acestei hotărâri și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate, în aceea ce privește anularea deciziei nr.117/12.10.2007 privind actualizarea compensațiilor stabilite de Comisia Județeană.
În motivarea recursului, reclamanții arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este în parte nelegală întrucât nu a răspuns la toate petitele acțiunii.
Prin completarea la acțiune depusă, ulterior, au solicitat anularea deciziei nr.117/ 12.10.2007 și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de validare care sa cuprindă recalcularea valorii compensaților ce li se cuvin actualizate cu indicele de inflație pentru perioadă cuprinsă între emiterea Hotărârii Comisiei Județene T și emiterea noii decizii.
Totodată, au solicitat și obligarea intimatei la îndeplinirea obligației, sub sancțiunea aplicării conducătorului intimatei autorității publice a unei amenzii de 100lei/zile întârziere.
În urma solicitării reclamanților, Comisia Județeană Tae mis Hotărârea nr. 435/16.09.2002 prin care s-a stabilit cuantumul acestor despăgubiri la suma de 794.187.510 lei ROL, iar împotriva acestei hotărâri au exercitat, în termenul legal, contestația prevăzută de dispozițiile art.7 alin. 2 din Legea nr.9/1998 arătând ca valoarea la care s-a ajuns nu respecta atât metodologia de calcul și criteriile prevăzute de art. 2 din aceeași lege, cât nici Decretul nr. 256/1994, criteriile nr.2665/lC/311/1992 cu completările ulterioare, elaborate de Ministerul d e Finanțe.
Ca urmare a exercitării căii de atac au primit aproximativ 3 ani mai târziu confirmarea înregistrării contestației, cu mențiunea că, aceasta a fost anexată la dos. nr. 435/2002 urmând a fi analizată la data soluționării dosarului.
Așa după cum am mai arătat prin Decizia nr. 117/12.10.2007 intimata in urma soluționării contestației si a recalculării valorii inițiale a compensațiilor a constatat erori de calcul si a diminuat valoarea acestora de la suma de 79.418,75 lei la suma de 38.300,51 lei.
Au considerat cu atât mai mult la acea dată că suma acordată cu titlu de compensații de către intimată, diminuată, nu respecta nici pe departe prevederile legale și metodologia de calcul prevăzută atât pentru calcularea valorii construcțiilor - casa si anexe, a recoltelor neculese cât mai ales pentru calcularea valorii terenului intravilan, respectiv extravilan.
Al doilea motiv de recurs se referă la o omisiune strecurată în considerentele hotărârii atacate, mai exact omisiunea de a menționa valoarea terenului intravilan de 181.830 lei, valoare ce rezultă din expertiza judiciară întocmită de ing.
Al treilea motiv de recurs constă în faptul că instanța de fond a omis să menționeze petitul secundar al acțiunii noastre cel referitor la solicitarea de a obliga intimata de a emite o noua decizie sub sancțiunea aplicării conducătorului acestei autorități publice a unei amenzi de 100 lei / zi întârziere.
Ultimul motiv de recurs se referă la faptul că deși așa după cum este menționat și în practicaua hotărârii atacate au fost solicitate și cheltuielile de judecată, aceste cheltuieli de judecat se refereau și la onorariile celor 2 experți tehnici judiciari a căror expertiză se regăsesc la dosarul cauzei.
În motivarea recursului, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Potrivit arată că potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/1998, "în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit".
Prin urmare, Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a procedat corect rectificând calculul compensațiilor bănești acordate pentru autorul de la Comisia Județeană T prin Hotărârea nr. 435/16.09.2002, diminuându-le corespunzător cu valoarea bunurilor deja despăgubite.
Astfel, Departamentul pentru aplicarea Legii 9/1998 a constatat că din cele 10 ha teren agricol abandonate în ia autorul primește 5 ha la reforma agrară din 1945.
În ceea ce privește curtea aferenta casei de locuit, Departamentul pentru aplicarea Legii 9/1998 a reținut că din Situația de avere a Comisiei mixte romano-e lipsește mențiunea suprafeței curții și a făcut aplicarea dispozițiilor normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998.-art. 28 alin. (2)-, terenurile aferente clădirilor si construcțiilor cu alta destinație decât cea de locuința, respective terenul de sub construcție si curtea, limitându-se la suprafețele înscrise în Legea nr. 50/1991, republicată, în funcție de localitate urbană sau rurală). În baza art. 15 din Legea nr. 50/1991, republicată în nr. 183/02.03.2006, Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a acordat ipotetic o C cu suprafață de 150 mp pe care o supune despăgubirii (51 11,64).
În privința casei de locuit abandonată în ia, Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 validează despăgubirile de 9746,93 lei așa cum au fost acordate de Comisia Județeană
În raport cu pretențiile reclamanților, de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, invocă dispozițiile art. 34 lit. h) din nr.HG 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora prin Hotărârea nr. 435/2002 a Comisiei Județene T s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Ordinului de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, potrivit cărora în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr.9/1998.
Așadar, nr.HG 1643/2004 nu numai că nu modifică prevederile legale anterioare, ci le completează. Astfel, prevederile art.7 din aceeași hotărâre de guvern, potrivit cărora: "propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului-Ministru poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară", în conformitate cu legislația aplicabilă în speță, în Decizia nr. 117/12.10.2007 emis de către Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților se prevede, la art. 2, eșalonarea și actualizarea compensațiilor, potrivit dispozițiilor art. 5 din nr.HG286/2004.
Astfel, prin Ordinul de validare este prevăzută actualizarea cuantumului compensațiilor, la momentul plății cotei de 60%.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă legalitatea deciziei nr. 117/12.10.2007, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care s-a validat Hotărârea 435/16.09.2002 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Prin sentința civilă recurată, instanța de fond a dispus anularea în parte a deciziei atacate, și a obligat pârâta la emiterea unui nou ordin de validare, prin care să acorde reclamanților suma stabilită de Comisia Județeană
Curtea reține, însă, că, deși reclamanții au solicitat - prin completarea acțiunii formulată la termenul din 17.06.2008 și atașată la fila 85 din dosarul Tribunalului Timiș - și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 100 lei/zi de întârziere, până la îndeplinirea acestei obligații.
Or, instanța de fond nu a examinat această cerere și nu s-a pronunțat asupra acestei chestiuni.
Curtea subliniază că obligația analizării motivelor invocate de părți în susținerea cererilor formulate, precum și examinarea cererilor acestora sunt garantate de dispozițiile art. 6, paragraf 1, teza I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil,(.)".
Importanța analizării argumentelor formulate de părți este subliniată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență obligatorie pentru instanțele române, în condițiile în care România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994.
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, se înscrie și obligația tribunalelor de analiza efectiv cererile și argumentele prezentate de părți în motivarea cererilor lor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat - în paragraful nr. 30 al hotărârii date la 28 aprilie 2005 în cauzaAlbinaîmpotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1049 din 25 noiembrie 2005 - că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și Hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59]."
De asemenea, într-o altă hotărâre dată împotriva României - respectiv în hotărârea dată la 28 iunie 2005 în cauzaVirgil Ionescucontra România, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 8 mai 2006); la paragraful nr. 44 - Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că "întrucâtConvenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33),dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.Altfel spus,art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților,cu excepția aprecierii pertinenței (Cauza Van de împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și Cauza Dulaurans împotriva Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat aceste concluzii și în alte două hotărâri, respectiv în paragraful nr. 34 din hotărârea din 16 noiembrie 2006, dată în cauzaDimaîmpotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 473 din 13 iulie 2007, precum și în paragraful nr. 63 din hotărârea dată la 24 mai 2005 în CauzaBuzescuîmpotriva României (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 210 din 8 martie 2006).
Totodată, în paragrafele nr. 38 și 39 din ho tărârea dată în 8 iunie 2006 în cauzaVlasiaîmpotriva României (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008), instanța de contencios european a arătat că "deși art. 6 & 1 din Convenție nu reglementează admisibilitatea și forța probatorie a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, el instituie în sarcina instanțelor obligația de a se dedica analizei lor efective, fără să le aprecieze relevanța (Van de împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, & 59).
39. Fără a impune un răspuns detaliat pentru fiecare argument al reclamantului, această obligație presupune totuși capartea lezată să poată să se aștepte la un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii respective(a se vedea și împotriva Spaniei, hotărârile din 9 decembrie 1994, seria A nr. 303-A și 303-B, p. 12, && 29 și 30, și pp. 29 și 30, && 27 și 28)".
În același sens, în paragraful nr. 100 din hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului dată la 26 aprilie 2007 în cauzaDumitruîmpotriva României (nr. 2), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 830 din 5 decembrie 2007, s-a subliniat că"art. 6 implică în special, în sarcina "instanței", obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor, argumentelor și propunerilor de probatoriu ale părților, fără a prestabili pertinența acestora ( împotriva Franței [MC], nr. 47287/99, & 80, CEDO 2004-I, și Van de împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, & 59)."
Aceleași considerații au fost făcute de C și în paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea dată la 15 februarie 2007 în cauzaBoldeaîmpotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 615 din 21 august 2008.
Curtea subliniază importanța pe care instanța de la Strasbourg o acordă examinării modului în care instanțele naționale analizează - în motivarea soluțiilor date - argumentele și cererile formulate de părți. În cel puțin șapte hotărâri - enumerate anterior - Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 de către instanțele române prin omisiunea analizării motivelor invocate de părți în justificarea pretențiilor lor.
În aceste condiții, Curtea consideră că examinarea efectivă a argumentelor și cererilor invocate de părți apare ca o obligație esențială impusă instanțelor române.
Instanța subliniază că atât Convenția, cât și interpretările Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii, iar instanțele naționale sunt obligate să le aplice în mod efectiv, chiar prin înlăturarea de la aplicare a unor dispoziții legale naționale, în măsura în care aceste reglementări contravin dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum sunt interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat - într-o hotărâre pronunțată împotriva Statului Român, respectiv în hotărârea dată la 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru împotriva României (nr. 2), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 830 din 5 decembrie 2007, în paragrafele 103-104 - că "un sistem bazat pesupremația Convenției și a jurisprudenței aferente acesteiaasupra drepturilor naționale este să asigure buna funcționare a mecanismului de apărare implementat de Convenție și de protocoalele sale adiționale. Nu este lipsit de importanță să reamintim în acest sens că, în recomandarea sa din data de 12 mai 2004 [Rec. (2004)6], Comitetul s-a felicitat pentru faptul că prevederile Convenției făceau parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare.Acest aspect implică obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (mutatis mutandis, împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C, p. 84, & 26)".
În consecință, instanța de fond avea obligația analizării cererii reclamanților de obligare a intimatei la emiterea unei noi decizii, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 100 lei/zi de întârziere, până la îndeplinirea acestei obligații.
În acest sens, conform art. 304 punctul 5 Cod de procedură civilă, casarea hotărârii se poate cere când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Conform art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s- pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor."
Curtea amintește că, potrivit art. 261, alin. 1, punctul 5 Cod de procedură civilă, hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."
Or, pronunțarea hotărârii cu nerespectarea dreptului reclamanților la un proces echitabil, (respectiv cu omisiunea analizării cererii de obligare a intimatei la emiterea unei noi decizii, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 100 lei/zi de întârziere), constituie o încălcare a dispozițiilor art. 261, alin. 1, punctul 5 Cod de procedură civilă, hotărârea dată în aceste condiții fiind emisă cu neobservarea formelor legale, în sensul art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 5 și 9 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 " și, respectiv "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr. sentinței civile nr. 982/CA/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de fond va analiza cererea reclamanților de obligare a intimatei la emiterea unei noi decizii, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 100 lei/zi de întârziere, până la îndeplinirea acestei obligații.
De asemenea, în măsura în care se contestă legalitatea deciziei nr. 117/12.10.2007 sub aspectul sumelor stabilite în favoarea reclamanților cu titlul de despăgubiri, instanța are obligația de a examina dacă actul administrativ atacat respectă exigența motivării cuantumului sumelor acordate reclamanților sau a motivării reducerii acestor sume în raport cu cele stabilite prin hotărârea emisă de Comisia Județeană
Sub acest aspect, Curtea observă că instanța de fond a încuviințat efectuarea expertizei necesare stabilirii cuantumului despăgubirilor, impunându-se, în aceste condiții, determinarea sumelor care se cuvin reclamanților, fie prin raportare la rezultatul expertizei, fie prin înlăturarea motivată a concluziilor acestei expertize.
De asemenea, se impune - în soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată - luarea în considerare și a cheltuielilor ocazionate de efectuarea acestor expertize, în măsura în care părțile fac dovada plății expertului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamanții, și și de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 982/CA/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-16.II.2009
Tehnored. /4.03.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
