Anulare act administrativ . Sentința 1686/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1686
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ și .
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 06.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 13.04.2009 și 16.04.2009.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2007, reclamantul a chemat în judecată instituția Președintelui României și personal, pe titularul acestei funcții, dl., solicitând anularea totală a Decretului Președintelui României nr.567/24.05.2007 prin care i-a fost retras Ordinul național " României" în grad de cavaler, obligarea emitentului la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 50.000 Ron pentru prejudiciul suferit prin actul administrativ atacat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că acest ordin i-a fost conferit prin Decretul nr.1109/10.12.2004 al fostului Președinte al României, dl. și i-a fost restrâns prin decretul contestat în prezenta cauză, invocându-se o scrisoare formulată de cinci intelectuali români în baza căreia s-a formulat o propunere de către Consiliul de onoare al ordinului.
Reclamantul a apreciat că acest decret este profund nelegal, având în vedere că ordinul i-a fost conferit pentru contribuția meritorie la desfășurarea actului legislativ, la adoptarea unor legi fundamentale necesare dezvoltării țării și la integrarea euroatlantică a României.
În calitate de om politic și președinte al unui partid care din 1992 se află la guvernare, a fost implicat în tot ce a însemnat drumul parcurs de România în construirea statului de drept, a unui regim politic democratic occidental și pentru a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, ordinul fiindu-i conferit în virtutea calității sale de senator.
Întrucât conferirea ordinului s-a făcut pentru existența unor merite ale persoanei decorate, temeinic motivate, prin simetrie, retragerea ordinului ar trebui să fie determinată de fapte care să anuleze semnificația celor care au determinat atribuirea lui.
Se constată, susține reclamantul, că nu există nicio legătură între împrejurările și cauzele care l-au determinat pe actualul președinte să procedeze la retragerea ordinului și motivația conferirii acestuia, precum și lipsa de legitimitate juridică și morală a întregului demers care atrage nulitatea decretului de revocare față de următoarele considerente:
La baza retragerii se află o cerere formulată de cinci intelectuali decorați cu același ordin. Pentru formularea unei asemenea cereri, Legea 29/2000 și OUG nr.11/1998 impun două condiții: fie condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, fie fapte incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, care aduc prejudicii morale membrilor cultului, în cauză fiind invocată cea de-a doua situație, respectiv comportamentul nedemn de un purtător al acestei decorații, culminând cu cel din ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului din 18.12.2006.
Acestea sunt acte și fapte săvârșite în exercitarea statutului de parlamentar care nu atrag răspunderea juridică, în ocrotirea acestui statut, legiuitorul garantând libertatea de exprimare.
S-a mai arătat că decretul contestat este un act administrativ, iar de la principiul revocabilității acestor acte sunt exceptate cele care au intrat în circuitul civil, care au creat un anumit statut, cu drepturi și obligații corelative.
În speță, decretul din 10.12.2004 i-a conferit statutul de membru al unui ordin, eventuala sa revocare neputându-se face decât în situația în care a fost obținut prin fraudă dovedită, ceea ce nu este cazul.
Reclamantul a mai apreciat că procedura de retragere a fost viciată de la început, întrucât ea se referă la, un alt nume decât numele său oficial care este.
S-a făcut referire și la faptul că în cei 16 ani de democrație s-a înregistrat un singur caz de retragere a unei decorații acordate unui comandant torționar de la Penitenciarul Aiud.
Cu privire la conținutul răspunsului pe care l-a primit la plângerea prealabilă, reclamantul a arătat că nu este de acord cu acesta întrucât legalitatea unui act administrativ este determinată nu numai de respectarea unor condiții de formă, a procedurii, ci și a unor condiții de fond, acestea din urmă nefiind respectate.
Propunerea formulată președintelui nu îl obligă pe acesta și nici nu-l oprește să facă propriile lui aprecieri, obligația acestuia de a aprecia asupra îndeplinirii condițiilor de fond care pot determina retragerea ordinului fiind cu atât mai necesară cu cât legea face referire la prejudicii morale produse membrilor ordinului, sintagmă care lasă loc unei aprecieri subiective care poate naște abuzuri.
S-a menționat, de asemenea, că răspunsul la plângerea prealabilă are un caracter lapidar nefiind date răspunsuri la niciuna din criteriile aduse decretului de retragere a decorației, ceea ce relevă o desconsiderare a sa ca om, ca persoană grav prejudiciată prin retragerea decorației.
Administrația Prezidențială a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că decretul de retragere a unei decorații emis de Președintele României potrivit art.94 lit.a din Constituție, face parte din categoria decretelor ce se contrasemnează de primul ministru. Cu privire la posibilitatea exercitării controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ asupra acestor decrete, - s-a pronunțat în sensul calificării acestora ca fiind de neprimire, deoarece reprezintă acte juridice ce privesc raporturile cu Parlamentul.
Întrucât voința Președintelui României și cea a Primului Ministru au concurat la producerea efectelor decretului care îl nemulțumesc pe reclamant, acțiunea este introdusă împotriva unei persoane care nu are legitimare procesuală pasivă completă, câtă vreme se contestă doar una dintre aceste voințe.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, titularul dreptului de apreciere ce a stat la baza emiterii decretului nr.567/2007 exercitându-și acest drept în strictă conformitate cu prerogativele prevăzute de Constituție și cu dispozițiile legii speciale.
Dreptul de apreciere asupra existenței sau inexistenței unor fapte dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului revine unui consiliu de onoare, iar nu instanței de judecată. Președintele României nu este ținut de hotărârile acestui consiliu, însă le poate da curs potrivit prerogativei sale constituționale, la emiterea decretului avându-se în vedere Hotărârea Consiliului de onoare a ordinului din data de 15.03.2007, iar nu sesizarea celor 5 persoane.
S-a apreciat că actul atacat respectă condiția generală de legalitate, potrivit căreia trebuie să fie emis de autoritatea competentă și în limitele atribuțiilor sale, este emis în forma și procedura prevăzute de lege.
De asemenea respectă condiția procedurală anterioară emiterii lui - respectiv propunerea Consiliului de onoare al ordinului, precum și condiția procedurală posterioară emiterii lui - publicarea în Monitorul Oficial al României.
În cauză este vorba despre retragerea decorației și nu despre revocarea decretului de conferire a acestuia, iar retragerea s-a făcut pe același nume ca și conferirea decorației.
Au fost depuse la dosar decretul contestat și documentația care a stat la baza emiterii acestuia.
La termenul de judecată din 29.10.2007, Curtea a respins solicitarea reclamantului de citare în calitate de pârât a Primului Ministru, iar la termenul din 26.11.2007 a respins excepția inadmisibilității acțiunii, pentru considerentele cuprinse în încheierile de ședință de la termenele respective.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că prin Decretul nr.567/24.05.2007 emis de Președintele României s-a dispus retragerea Ordinului Național României în grad de, acordat prin Decretul nr.1109/10.12.2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.1179/13.12.2004, domnului, senator.
Decretul contestat în cauză a fost emis în temeiul disp. art.94 lit.a, art.100 din Constituția României, republicată, ale OUG nr.11/1998 pentru restituirea Ordinului Național României, republicată, precum și ale Legii nr.29/2000 privind sistemul național de decorații al României, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere Hotărârea Consiliului de onoare al Ordinului național României din 15.03.2007.
Se constată, așadar, că prin acest act administrativ s-a dispus retragerea decorației pe care reclamantul a primit-o în anul 2004 și nu revocarea Decretului nr.1109/2004 prin care i s-a conferit Ordinul național României în grad de.
Posibilitatea retragerii decorației este reglementată de Cap.X din Legea nr.29/2000 care prevede la art.59 că măsura se stabilește prin decret al Președintelui României.
Retragerea decorației este o măsură distinctă de cea a revocării decretului de conferire a decorației, astfel încât susținerile reclamantului referitoare la principiul revocabilității actelor administrative și la actele care sunt exceptate de la revocare, nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, decretul contestat nefiind un act de revocare a decretului prin care i-a fost acordată decorația.
Prin Hotărârea Consiliului de onoare al Ordinului național României din 15.03.2007 care a stat la baza emiterii Decretului nr.567/24.05.2007 s-a solicitat reclamantului ca, în calitatea sa de al ordinului, să ceară scuze, în mod public, în termen de 15 zile de la data adoptării hotărâri, celorlalți cavaleri ai ordinului în cazul în care nu va da curs solicitării, hotărârea Consiliului de onoare fiind aceea de a se retrage decorația acordată prin Decretul nr.1109/10.12.2004.
În acest sens, s-a avut în vedere solicitarea scrisă, adresată în data de 08.02.2007, de către cinci persoane cărora li se conferise același ordin, de a se retrage decorația acordată reclamantului, au fost analizate faptele de care acesta este acuzat, comportamentul dezonorant pentru un purtător al acestei decorații, culminând cu cel din ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului din 18.12.2006, ceea ce a afectat profund prestigiul Ordinului Național României.
Curtea constată că decretul a cărui anulare se solicită nu este motivat în fapt, în acesta făcându-se o referire generică la Hotărârea Consiliului de onoare sus menționată care, de asemenea, face obiectul analizei instanței, fiind un act premergător emiterii decretului și care nu este nici ea motivată.
Motivarea actului administrativ constituie o garanție suplimentară de legalitate și de ocrotire efectivă a drepturilor cetățeanului, permițând atât un control eficient al autorității ierarhic superioare celei emitente asupra conținutului actului, cât și un control riguros al instanței de contencios administrativ.
Ideea și necesitatea motivării oricărui act administrativ rezultă implicit din dispozițiile Constituției României, cel puțin din cele care reglementează dreptul la informație, art.31 alin.2 prevăzând că autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin sunt obligate să asigur informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
În hotărâre se menționează că s-a luat act de solicitarea scrisă din data de 08.02.2007, dar nu se face nicio referire în concret la faptele în raport e care a fost formulată solicitarea, invocându-se doar un comportament dezonorant, fără să se arate în ce a constatat acesta, singurul aspect evidențiat fiind comportamentul din ședința comună a Camerelor Parlamentului din 18.12.2006.
Susține pârâtul în concluziile scrise depuse la dosar, că faptele săvârșite de reclamant la 18.12.2006 sunt notorii, întrucât au ajuns la cunoștința unui număr mare de persoane (ședința fiind difuzată în direct, simultan, la mai multe posturi de televiziune din România, preluate de jurnalele de știri ale televiziunilor române și străine și de presa scrisă), ceea ce exonerează părțile de obligația de a administra probe pentru dovedirea lor.
Susținerea nu poate fi reținută ca argument în sprijinul legalității actului administrativ contestat având în vedere că notorietatea faptelor vizează exclusiv probațiunea în procesul civil, fiind relativă sub acest aspect și nu exonerează autoritatea publică emitentă a actului administrativ de obligația de a motiva în fapt actul, de a arăta în concret care sunt faptele care au determinat emiterea actului.
Împrejurarea că actele devin cunoscute unui număr mare de persoane nu poate suplini îndeplinirea cerinței motivării actului administrativ.
Examinarea, în cauză, a Hotărârii Consiliului de onoare se impune prin prisma disp. art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004 potrivit cărora instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Cât privește solicitarea din data de 08.02.2007 de retragere a decorației reclamantului, care a stat la baza emiterii Hotărârii Consiliului de onoare și implicit a decretului contestat, Curtea reține că acesta vitează atât fapte anterioare datei de 10.12.2004 la care a fost conferit ordinul, cât și fapte ulterioare acestui moment.
Astfel, se face referire la perioada comunistă în care reclamantul a intervenit în scris la organele de securitate reclamând disidența unor colegi scriitori și critici literari. Se mai susține că după 1989, în perioada anterioară decorării sale, dar și în cea ulterioară, reclamantul a dat dovadă în mod repetat a unor acțiuni și atitudini contrare valorilor democratice ale societății românești, dând declarații calomnioase cu un limbaj jignitor și suburban, având luări de poziție huliganice privind un număr mare de politicieni și intelectuali români.
Autorii solicitării au mai invocat insultarea, după 1989 unor politicieni străini, și susținerea acțiunii minerilor din 1999, iar în ceea ce privește perioada ulterioară decorării sale au fost menționate publicarea sub semnătură proprie sau prin terțe persoane a numeroase texte conținând atacuri violente antisemite, antimaghiare și anti -, precum și comportamentul din ședința solemnă a Parlamentului din 18.12.2006.
Întrucât nu se precizează în concret care sunt faptele avute în vedere la adoptarea hotărârii din data de 15.03.2007, rezultă că au fost analizate și luate în considerare toate faptele de care este acuzat prin solicitarea scrisă din data de 08.02.2007, atât cele anterioare, cât și cele ulterioare conferirii Ordinului Național României.
Potrivit art.52 lit.b din Legea nr.29/2000, calitatea de membru al unui ordin se poate pierde pentru fapte dezonorante, altele decât cele prev. la lit.a) care aduc prejudicii morale membrilor ordinului, iar în conformitate cu art.17 lit.b din OUG nr.11/1998, calitatea de membru al Ordinului Național României se poate pierde pentru fapte incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, altele decât cele prev. la lit.a) care aduc prejudicii morale membrilor ordinului.
Retragerea unei decorații poate avea loc pentru fapte dezonorante anterioare decorării doar în măsura în care, din diferite motive, acestea nu au putut fi cunoscute la data acordării decorației, dar și pentru fapte dezonorante ulterioare, incompatibile cu calitatea de membru al Ordinului, dar numai cu luarea în considerare a unui just raport de proporționalitate între faptele care au determinat acordarea unui ordin și cele care au stat la baza propunerii de retragere a decorației, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei nr.88/20.01.2009 prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art.52 și 53 din Legea nr.29/2000 și ale disp. art.17 - 19 din OUG 11/1998.
Nu reiese din probele administrate că faptele anterioare datei de 10.12.2004 despre care se susține că ar fi fost săvârșite de reclamant nu au fost cunoscute la data emiterii decretului de conferire a ordinului și că s-ar fi aflat de săvârșirea lor ulterior acestui moment, astfel încât se prezumă că la data acordării decorației, reclamantul îndeplinea condițiile prev. de art.1 alin.1 din OUG 11/1998 conform cărora se reinstituie Ordinul național României, cel mai înalt ordin românesc, pentru a recompensa serviciile excepționale, civile și militare aduse statului și poporului român.
Această prezumție relativă nu a fost răsturnată în cauză prin probele administrate, Curtea apreciind că retragerea decorației nu se putea dispune pentru fapte anterioare datei la care reclamantului i s-a conferit ordinul.
Cât privește faptele ulterioare acestei date se constată că vizează activitatea de publicist a reclamantului, făcându-se o mențiune generică la textele publicate de acesta, dar exemplificându-se cu un articol semnat de o altă persoană, precum și comportamentul reclamantului din reședința Parlamentului din 18.12.2006 în cadrul căreia, în calitate de senator, a încercat să împiedice adoptarea drept act oficial al României a declarației Președintelui României.
Conform dispozițiilor legale care reglementează cazurile de retragere a unei decorații (art.52 din Legea nr.29/2000 și art.17 din OUG nr.11/1998) se cer îndeplinite cumulativ două condiții și anume: săvârșirea unor fapte dezonorante și prejudicierea morală a membrilor ordinului prin faptele respective. Referitor la cea de-a doua condiție, se constată că nu se face nicio mențiune în Hotărârea Consiliului de onoare din 15.03.2007 cu privire la modul în care au fost prejudiciați dn punct de vedere moral membrii ordinului, în ce a constat, în concret acest prejudiciu, arătându-se doar că a fost afectat profund prestigiul ordinului, fără să arate în ce mod.
De asemenea, nu se face dovada producerii unui asemenea prejudiciu de natură să justifice măsura retragerii ordinului.
Potrivit art.94 lit.a din Constituția României, Președintele României conferă decorații și titluri de onoare, exercitarea acestei atribuții implicând-o și pe cea de retragere a unei decorații.
Conform art.59 din Legea nr.29/2000 și art.19 din OUG nr.11/1998, retragerea ordinelor se face de către Președintele României prin decret la propunerea Cancelariei ordinelor, în baza hotărârii Consiliului de onoare.
Se constată că Președintele României are de analizat propunerea, neavând obligația de a-i da curs, dispunând de o largă posibilitate de apreciere asupra motivelor cuprinse în propunerea de retragere a decorației.
Așa cum rezultă din preambulul decretului contestat și cum se menționează și în întâmpinare, Președintele României a avut în vedere Hotărârea Consiliului de onoare din 15.03.2007 și nu sesizarea celor cinci persoane din data de 08.02.2007.
În condițiile în care această hotărâre nu este motivată în fapt, în temeiul său nu se poate face o apreciere obiectivă a propunerii formulate, aprecierea care presupune examinarea motivelor prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează cazurile de retragere a decorației.
Se mai susține în întâmpinare că dreptul de apreciere asupra existenței sau inexistenței unor fapte dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului revine Consiliului de onoare și nu instanței de judecată.
Aceasta nu înseamnă, însă, că actul administrativ prin care este acceptată propunerea de retragere a decorației nu poate fi supus centurii instanței de contencios administrativ care este competentă să analizeze legalitatea sa.
Cât privește susținerea reclamantului că procedura de retragere a ordinului a fost viciată, întrucât se referă la, un alt nume decât numele său oficial, acesta nu poate fi reținută în Decretul nr.1109/10.12.2004 prin care i s-a conferit ordinul, fiind menționat același nume de.
De asemenea, susținerea că faptele săvârșite în exercitarea statutului de parlamentar nu atrag răspunderea juridică, nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei având în vedere că prin propunerea de retragere a decorației s-a urmărit angajarea răspunderii morale și nu a răspunderii juridice a reclamantului.
Față de toate considerentele expuse, constatând nelegalitatea decretului contestat care constituie pentru reclamant un act administrativ vătămător în sensul art.1 din Legea nr.554/2004, Curtea, în temeiul disp. art.18 din această lege va admite în parte acțiunea și va anula decretul nr.567/24.05.2007 emis de Președintele României.
Cererea de acordare a despăgubirilor morale va fi respinsă ca neîntemeiată, față de împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral pe care pretinde că l-a suferit prin emiterea decretului contestat, deși, sub acest aspect, sarcina probei îi revenea în conformitate cu disp. art.1169 Cod civil, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
De altfel, reclamantul nici nu a precizat în ce constă prejudiciul moral invocat în acțiune.
În consecință, nefiind probată îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art.998 - 999 Cod civil, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B,-, sector 5, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, cu sediul în B--3, sector 5 și, la sediul Administrației Prezidențiale din B--3, sector 5.
Anulează Decretul nr.567/24.05.2007 emis de Președintele României.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a despăgubirilor morale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./5 ex.
21.05.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
