Anulare act administrativ . Decizia 1727/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1727
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- --PREȘEDINTE SECȚIE
-- - -JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 460 din data de 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul reclamant și avocat, pentru intervenienta SC SRL, lipsind intimatul Consiliul Local al comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat, pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, întrucât instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și nu a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, fără cheltuieli.
Avocat, pentru intervenienta SC SRL, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât fiind vorba de un litigiu de natură civilă, competența revine Judecătoriei Craiova, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.460 din 19 februarie 2008, Tribunalul Dolja declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei și intervenienta SC""SRL, în favoarea Judecătoriei Craiova - Secția civilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 alin 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 123 alin 2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Dispozițiile legale citate anterior, în acord cu disp. art. 44 alin 2 din Constituția României, supun domeniul privat al unităților administrativ teritoriale regimului juridic de drept comun, împrejurare care atrage în mod firesc competența de drept comun a instanțelor pentru soluționarea litigiilor ivite în legătură cu bunurile proprietate privată a unităților administrativ teritoriale, inclusiv în ce privește înstrăinarea acestora cum este cazul în speța de față.
Este adevărat că legislația în vigoare a stabilit în sarcina autorităților administrației publice locale anumite formalități pentru înstrăinarea bunurilor din domeniul privat al statului impunând obligativitatea organizării licitației publice, însă aceste formalități, constituind garanții pentru o bună administrare a domeniului privat nu sunt de natură să modifice regimul juridic al bunurilor și nici să înlăture natura civilă a litigiilor născute în legătură cu acestea.
Ca atare, fiind vorba de un litigiu de natură civilă, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Legii 554/2004 în ce privește competența, ci dispozițiile art. 1 alin 1 din Codul d e procedură civilă care stabilesc plenitudinea de competență a judecătoriilor pentru soluționarea litigiilor de natură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că litigiul dedus judecății este de natură civilă, cu toate că în precizarea la acțiune s-au menționat prevederile OUG 34/2006 și ale Legii 554/2004.
S-a mai susținut că, în raport de temeiul de drept invocat, soluționarea prezentei cauzei atrage competența instanței de contencios administrativ, și nu a celei civile, așa cum în mod neegal a considerat instanța de fond în considerentele sentinței recurate.
În cauză intimatul Consiliul Local al comunei nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al Comunei, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de adjudecare a licitației publice privind vânzarea unui imobil public respectiv: halele sediului fostului CAP și a terenului aferent în suprafață de 2900 mp, situat în comuna, sat, Județul D și, pe cale de consecință să se dispună anularea licitației organizate în mod nelegal la data de 5.12.2007 la sediul Primăriei.
A mai solicitat reclamantul să se dispună suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1, 14 din Legea 554/2004, art.399 și urm. Cod pr.civilă, coroborate cu dispozițiile art.496, 500 alin.2, 411 alin.3, 504 pct.6, 8, 12 și 13 Cod pr.civilă și dispozițiile OUG 34/2006.
Susținerile recurentului, în sensul că instanța nu a avut în vedere temeiul de drept invocat de către acesta în cuprinsul acțiunii introductive, nu pot fi reținute, întrucât instanța are posibilitatea în temeiul art.84 și 129 alin.4 Cod pr.civilă să califice acțiunea, nefiind ținută nici de temeiul de drept invocat de parte și nici de sensul literal al termenilor folosiți.
În speță, reclamantul a investit instanța cu judecarea acțiunii în constatarea nulității absolute a procesului verbal de adjudecare a licitației publice privind vânzarea unui imobil situat în comuna, Sat, Județul D, solicitând totodată și anularea licitației organizate la data de 5.12.2007 la sediul Primăriei Comunei.
Procesul verbal de licitație nu are caracterul unui act administrativ.
Licitația, ca operațiune de transfer a unor bunuri de la un proprietar la altul este, în esența sa, un contract, iar orice litigiu născut în această fază, se judecă după procedura de drept comun, iar nu după cea prevăzută de Legea 554/2004.
Ca atare, fiind vorba de un litigiu de natură civilă, se constată că în mod corect Tribunalul și-a declinat competența materială de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei ca instanță civilă cu plenitudine de competență.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 460 din data de 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/22.09.2008
Jud.fond: Cl.
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Magdalena Fănuță
