Anulare act administrativ . Decizia 1730/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1730
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier:
******
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta - împotriva sentinței nr. 114 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și Primarul Municipiului S și intimatul intervenient Consiliul local al Municipiului
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic G, pentru intimatul pârât Primarul Municipiului S precum și pentru intimatul intervenient Consiliul local al Municipiului S, lipsind recurenta reclamantă - și intimatul pârât .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, că prin Serviciul arhivă, avocat, pentru intimatul pârât, a depus o cerere de amânare prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât nu se poate prezenta la acest termen și concluzii scrise, iar avocat, pentru recurenta reclamantă - L, a depus concluzii scrise.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de avocat, pentru intimatul pârât .
Consilier juridic G, pentru intimatul pârât Primarul Municipiului S precum și pentru intimatul intervenient Consiliul local al Municipiului S, arată că se opune cererii de amânare formulată.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de avocat pentru intimatul pârât apreciind că nu au fost depuse la dosar dovezi care să susțină această cerere.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic G, pentru intimatul pârât Primarul Municipiului S precum și pentru intimatul intervenient Consiliul local al Municipiului S, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul O l Apreciază că au fost îndeplinite prevederile legale necesare emiterii certificatului de urbanism.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamata - SRL a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului S și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea autorizației de construire nr. 39 /2007 emisă de Primăria S, prin care s-a autorizat executarea de către pârâtul a unui spațiu comercial, având ca regim de înălțime situat lângă spațiul comercial aparținând reclamantei.
A menționat reclamanta că pârâtul a procedat la începerea lucrărilor, ocazie cu care a constatat că autorizația acestuia a fost eliberată cu nerespectarea legislației în vigoare pentru următoarele considerente:
Nu au fost respectate normele tehnice pentru proiectarea și executarea alimentărilor cu gaze naturale care prevăd amplasarea clădirilor la subsol la o distanță minim de 2. iar imobilul în litigiu se află la o distanță de 1,5.
Nu a fost respectată distanța minimă de 2,5 până la 3. a construcției noi față de vecini conform Regulamentului General de Urbanism și planurilor urbanistice generale, nu au fost respectate dispozițiile Codului civil privind distanța minim de 1,90. între zidul clădirii și proprietatea vecină precum și servituțile vizând picătura streșinilor și servitutea de trecere, amplasamentul imobilului nu respectă din punct de vedere arhitectural relația de vecinătate a construcțiilor, regimul de înălțime și, de asemenea, nu a fost obținut acordul autentic al vecinilor pentru amplasarea construcției noi conform prevederilor art. 33 din Normele metodologice de aplicarea Legii 50/1991.
A susținut reclamanta că există contradicție între HCL nr. 274 din 15.12.2005 care inventariază imobilul respectiv în domeniul unității administrativ teritoriale și adresa emisă de Primăria Municipiului S care evidențiază că terenul este proprietate privată persoană juridică.
Reclamanta invocat, totodată, excepția de nelegalitate a HCL nr. 274 din 15.12.2005 prin care s-a aprobat includerea în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al Municipiului Sat erenului în suprafață de 28 mp., precum și concesionarea prin licitație publică a acestui teren, nefiind respectate dispozițiile Legii 213/1998, art. 645 cod civil, Legea 215/2001 și Constituția României, în cauză neexistând un act doveditor al dreptului real asupra imobilului pentru a se putea dispune de acesta.
Pârâtul Primarul Municipiului Sad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea excepției de nelegalitate a HCL 274/2005, întrucât motivele menționate sunt netemeinice, constituind apărarea pe fond a cauzei, iar cu privire la autorizația de construire a cărei anulare se solicită, pârâtul a susținut că au fost respectate toate actele normative invocate de reclamantă în acțiune.
A precizat în acest sens că nu era necesară inițierea unui Plan Urbanistic de Detaliu, întrucât în Regulamentul Local de Urbanism al Municipiului S aferent Planului Urbanistic General, zona are funcțiune de complex comercial, dotări, funcțiuni complementare, piață agroalimentară - funcțiune pe care o respectă imobilul ce urmează a fi edificat. Tot în Regulamentul General de Urbanism se precizează că, construcțiile comerciale se amplasează în zone de interes comercial /zona centrală /centrul de cartier.
Prin sentința nr.114 din 13 februarie 2008, Tribunalul Olta respins excepția de nelegalitate a HCL nr.274 din 15.12.2005, emisă de Consiliul Local al Municipiului S și invocată de reclamanta. "SRL, ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea reclamantei -" "SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că terenul în litigiu a făcut parte din inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului S, iar conform referatului nr.15505/2005 al Direcției Administrarea Domeniului Public și Privat, a certificatelor de urbanism emise, a avizului favorabil al comisiilor de specialitate din cadrul consiliului local și în raport de prevederile art.215/2001 privind administrația publică locală, se impunea includerea terenului în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al municipiului, aprobându-se totodată concesionarea sa prin licitație publică, în vederea realizării unor construcții cu destinație de spațiu comercial.
S-a mai reținut că documentația tehnică pentru terenul concesionat este conformă cu prevederile Regulamentului local de urbanism, respectându-se regulile de construire referitoare la zonă.
Cu privire la cererea de anulare a autorizației de construire nr.39/2007, instanța de fond a constatat că pârâta a obținut toate avizele impuse prin certificatul de urbanism, precum și acordul unic, că acordul vecinilor exprimat în formă autentică nu era necesar, întrucât situația se încadrează în cazurile prevăzute expres de art.2, 5 și 6 din Legea 50/1991 R și nu era necesară nici inițierea unui plan urbanistic de detaliu, deoarece în Regulamentul local de urbanism aferent Planului urbanistic general, zona are funcțiunea de complex comercial, dotări, funcțiuni complementare, piață agroalimentară, care este respectată de imobilul ce urmează a fi edificat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că la emiterea autorizației de construire nu au fost întocmite nici, nici PUZ, singurele documentații fiind (Planul urbanistic general) și Regulamentul de urbanism, că prin art.6 din legea 350/2001 a fost instituită o interdicție temporară de construire în zona centrală, până la elaborarea celor două planuri, astfel că motivarea instanței de fond că nu ar fi fost necesare aceste planuri, întrucât zona are funcțiune de complex comercial, este neconformă cu aceste dispoziții legale.
A mai susținut că, deși potrivit HG 525/1996 privind aprobarea Regulamentului general de urbanism, la art.15 Anexa 2 se prevede că POT-ul (procentul de ocupare al terenului) este în zona centrală de 80%, în cauză acesta este în realitate de 100% (adică construirea pe toată suprafața de 28 mp), astfel că pârâtului nu trebuiau să-i fie acordate avizele în vederea obținerii acestei autorizații.
A precizat recurenta că în cazul modificării POT-ului se instituie prin art.32 pct.3 din Legea 350/2006 privind amenajarea teritoriului și urbanism, obligativitatea existenței Planului urbanistic de detaliu, plan care în speță nu există, situație ce conduce la concluzia că primăria, cu nerespectarea legii și în fraudă, a hotărât eliberarea autorizației de construire.
La dosar, în recurs, s-au depus: adresa - emisă de Primăria Municipiului S, din și planuri fotografice.
Recursul este nefondat.
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea autorizației de construire nr.39/2007, emisă de Primarul Municipiului S, în beneficiul pârâtului, prin care acesta din urmă a fost autorizat să execute un spațiu comercial, situat în aproprierea spațiului comercial deținut de societatea reclamantă.
De asemenea, s-a invocat și excepția de nelegalitate a HCL 274/2005, prin care s-a aprobat includerea în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al Municipiului Sat erenului în suprafață de 28 mp, precum și concesionarea prin licitația publică a acestuia.
Din actele depuse la dosar, rezultă că la emiterea autorizației de construire nr.39/2007 nu au fost elaborate planul urbanistic de zonă și nici cel de detaliu, însă nu erau necesare, deoarece Regulamentul local de urbanism, aferent Planului urbanistic General al Municipiului S nu prevede elaborarea unor astfel de planuri, în cazul în care zona unde este situat terenul are funcțiunea de complex comercial, dotări, funcțiuni complementare, piață agroalimentară.
Dispozițiile art.6 din Regulamentul local de urbanism, invocate de recurentă, prevăd interdicție temporară de construcție pentru zona centrală, mai precis "în zonele protejate cu valoare istorică arhitecturală deosebită, cât și în zona intersecțiilor ce trebuie amenajate și echipate, sau rezolvate cu pasaje denivelate - conform 3/2 " de comunicație și transport - din ", pentru care este necesar întocmirea unor PUZ-uri sau -uri, ori în speță nu s-a făcut dovada că terenul în suprafață de 28 mp se situează într-o astfel de zonă.
Referitor la procentul de ocupare al terenului (POT-ul), conform art.15 din HG 525/1996 R, pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, acesta nu trebuie să depășească limita superioară stabilită conform Anexei nr.2 la Regulament, respectiv 85% pentru zonele comerciale.
Faptul că în speță POT-ul este de 100%, nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ,atâta timp cât a fost stabilit prin certificatul de urbanism, iar acest act nu a fost contestat de reclamantă.
Potrivit art.6 alin.1 din legea 50/1991 R, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, certificatul de urbanism reprezintă actul prealabil de informare, prin care autoritățile prevăzute la art.4 fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic,economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile necesare în vederea autorizării.
Verificând certificatul de urbanism emis pârâtului se constată că terenul în suprafață de 28 mp concesionat este situat în intravilanul Municipiului S într-o zonă pentru locuințe și funcțiuni complementare și servicii.
Totodată, s-a stabilit prin acest act că POT-ul este de 100%, iar de 1%.
În certificatul de urbanism s-au prevăzut avizele și acordurile ce trebuie să fie obținute în vederea emiterii autorizației de construire.
Autorizația de construire a fost emisă ulterior în baza certificatului de urbanism, a avizelor și a acordurilor necesare stabilite, a titlului asupra terenului și a acordului unic dat de Primăria Municipiului S pentru construirea de către pârât a unui spațiu comercial.
Prin urmare, se constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că autorizația de construire a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii 50/1991 R, respectiv cu îndeplinirea tuturor condițiilor impuse prin certificatul de urbanism, astfel că în baza art.312 Cod pr. civilă se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta - împotriva sentinței nr. 114 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
