Anulare act administrativ . Decizia 1732/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1732
ȘEDINȚA DE -- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
-- - - JUDECĂTOR 3: Costinel Moțârlichie
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței nr. 2141 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă
La apelul nominal au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 01 aprilie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 08 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 2141 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu pârâta
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin contestația, înregistrată pe rolul instanței la data de 30.06.2008, contestatoarea cu sediul în mun. Tg. J chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, solicitând ca, în contradictoriu cu aceasta să fie anulate decizia nr.48 din 18 iunie 2008, raportul de inspecție fiscală nr.8038 din 11.09.2006 și decizia de impunere nr.469 din 12.09.2006, cu referire la suma de 13.782 lei.
Susține contestatoarea că suma de 13.7682 lei se compune din sumele de 7.940 lei reprezentând impozit pe profit, 590 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 3.835 lei impozit pe veniturile microîntreprinderilor și 1.417 lei majorări de întârziere aferente acestui impozit, însă aceste sume au rezultat din aplicarea impozitelor pe sume extrase din câteva caiete ce conțineau însemnări personale ale administratorului societății și pe care organele de control fiscal le-au considerat venituri nedeclarate ale societății.
Consideră contestatoarea că în mod greșit organele fiscale nu au avut în vedere ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 28.09.2007 stată în dosarul nr.5563/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J, ordonanța de respingere a plângerii din 20.11.2007 și nici decizia penală nr.182/12.03.2008 a Tribunalului Gorj prin care s-a respins plângerea G împotriva actelor procurorului, întrucât din conținutul acestora rezultă că administratorul nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 și că nu a făcut aprovizionări de mărfuri pe care să nu le fi înregistrat în contabilitatea societății; susține contestatoarea că în caietele găsite se aflau însemnări ale unor cheltuieli făcute de administrator cu referire la banii personali sau consumația administratorului în barul societății.
Consideră contestatoarea că pentru organele fiscale erau obligatorii concluziile organelor de cercetare penală și ale instanței de judecată, așa încât suma de 13.782 lei nu este datorată către bugetul statului.
Pentru probațiune contestatoarea a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în fotocopie: adresa din 18.06.2008, decizia nr.48 din 18 iunie 2008, sentința penală nr.366 din 05.02.2008 a Judecătoriei Tg-J, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 28.09.2007 stată în dosarul nr.5563/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J, ordonanța de respingere a plângerii din 20.11.2007, decizia penală nr.182 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj
În cauză a formulat întâmpinare intimata, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, pentru considerentele că, din compararea sumelor de bani înscrise în caietele ridicate de către organele de poliție, ce reprezintă contravaloarea rezultatelor vânzărilor efectuate prin cafe-barul societății contestatoare și predate sub semnătură administratorului, cu monetarele înregistrate în registrul de casă și jurnalele de vânzări, a rezultat faptul că în evidențele contabile au fost înregistrate venituri mai mici decât veniturile efective realizate; intimata justifică acceptarea consemnărilor personale ale administratorului în caietele sale ca înscrisuri doveditoare motivat de dispozițiile art.62 Cod pr. fiscală privind forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile și de dispozițiile art.48 referitoare la mijloacele de probă.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului penal nr.5563/P/2006 în care se află depuse înscrisurile a căror administrare în procedura fiscală este contestată.
Potrivit art. 44 alin. 2 pr.pen. chestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală, potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune.
Așadar, în măsura în care, prin aplicarea regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune prealabilă, instanța penală se pronunță definitiv asupra unei chestiuni de fapt, hotărârea acestei instanțe are autoritate de lucru judecat.
De asemenea, potrivit art. 56.pr.fiscală în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziție organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri.
Conform dispozițiilor art. 64.pr.fiscală documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.
Ori, în stabilirea chestiunii prealabile dacă însemnările din cele 6 caiete ridicate din incinta localului reflectă operațiuni financiare ale firmei, instanța penală de judecată a aplicat regulile de procedură penală, iar nu fiscală, acordând relevanță declarației învinuitului, pe care a coroborat-o cu declarația angajatei acestuia, numita.
În litigiul de față contestatoarea, prin administrator, susține că însemnările din aceste caiete reflectă valoarea consumului personal al administratorului în bar și cheltuieli efectuate de administrator din banii personali.
În mod corect aceste susțineri nu au fost reținute de organele fiscale, care, aplicând dispozițiile art.49 pr.fiscală, au coroborat însemnările efectuate în aceste caiete cu celelalte mijloace de probă admise în procedura fiscală, între care nu figurează și declarații de persoane.
Mai mult, explicațiile administratorului nu sunt credibile, cât timp valoarea sumelor consemnate pentru zile consecutive în caietele nr.4 fila 16, nr.6 fila 2, nr.5 filele 1-18 depășește posibilitățile unui consum personal al administratorului într-un local cu profilul celui deținut de contestatoare, iar coloanele de date și sume sunt precedate de titulatura "Monetare" și însoțite de adnotările "șefu", fiind evident vorba despre sume de bani pe care vânzătoarea le-a predat administratorului.
În consecință, în mod corect organele fiscale au admis ca mijloc de probă însemnările personale efectuate sub semnătura administratorului și au obligat societatea comercială administrată de acesta la plata creanțelor bugetare datorate.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, contestația dovedindu-se neîntemeiată, va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a arătat că, în mod greșit instanța de judecată nu a ținut seama de împrejurările stabilite în mod irevocabil de către instanța penală, prin decizia penală nr.182 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, prin care s-a stabilit că nu a fost săvârșită infracțiunea de evaziune fiscală, deoarece însemnările din cele 6 caiete nu erau venituri nedeclarate.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de apărările formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 22 alin. 1 din Cod Procedură Penală "Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Această regulă impune instanței civile soluționarea acțiunii civile în concordanță cu soluția dată acțiunii penale.
Astfel, dacă față de inculpat, învinuit sau făptuitor s-a pronunțat o soluție de achitare, scoatere de sub urmărire penală sau de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a sau c din Proc. Pen. instanța civilă trebuie să rețină că fapta nu există sau că nu a fost săvârșită de către pârât și, pe cale de consecință, să respingă acțiunea civilă ca lipsită de temei.
Prin decizia penală nr. 182 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Gorjs -a statuat că însemnările din cele 6 caiete, despre care organele fiscale au susținut că ar reprezenta venituri nedeclarate ale societății, nu au vreo legătură cu activitatea societății, ci reprezintă însemnări personale ale administratorului societății, confirmând, în mod definitiv, soluția adoptată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-J în dosarul nr. 5563/P/2006, de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. a din Proc. Pen. a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din
În această situație, este evident în raport de textele mai sus-enunțate, că soluția instanței civile nu putea fi decât aceea a respingerii acțiunii civile ca lipsită de temei, iar în cauza de față aceea a admiterii contestației și anulării actelor administrativ-fiscale prin care se impuseseră obligațiile fiscale.
Instanța de fond a apreciat, în mod eronat, că în cauză ar opera instituția chestiunii prealabile prevăzute de art. 44 alin. 2 Proc. Pen. și nu cea prevăzută de art. 22 alin. 1 din Cod Procedură Penală, și procedând astfel, a pronunțat o hotărâre nelegală.
În consecință, văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 - 4 cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de contestatoarea, a se modifica în tot sentința recurată, în sensul că, va admite contestația și va anula raportul de inspecție fiscală nr. 8038/11.09.2006, decizia de impunere nr. 469/12.09.2006, și decizia nr. 48/18.06.2008 emise de către DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței nr. 2141 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă
Modifică sentința.
Admite contestația.
Anulează decizia nr. 48/18.06.2008 emisă de către DGFP G, decizia de impunere nr. 469/12.09.2006, și raportul de inspecție fiscală nr. 8038/11.09.2006.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Judecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțârlichie
